Fiindca scriitorii romani se plang ca nu li se citesc cartile, am incercat sa vedem daca si ei, la randul lor, sunt cat de cat pasionati de ce se intampla in celelalte arte, daca urmaresc cat de cat ce fac colegii lor romani de generatie din celelalte domenii artistice. Pentru acest dialog al artelor, am inceput cu cea mai populara dintre ele, cinematograful. Literatii, intrebati de cand n-au mai calcat in sala de cinema, care-i ultimul film vazut si daca se vor duce sa vada pe ecrane filmele lui Porumboiu sau Mitulescu, au oferit raspunsuri surprinzatoare.
Dupa 20 de ani
Reprezentativ pentru cazul „veteranilor” este Stefan Agopian, necontestat ca romancier de prima importanta al ultimelor doua decenii ceausiste. Gustul lui Agopian in domenii extraliterare este un lucru de la sine inteles, el fiind ales si in comisii de jurizare ale scenariilor de film care-si incearca norocul la concursul CNC-ului. Cu toate acestea, raspunsul lui Agopian este descumpanitor: ultimul film a fost vazut la cinema acum 20 de ani, din cate isi aminteste era o ecranizare dupa „Sonata Kreutzer” a lui Tolstoi! Principalul motiv invocat: „Nu suport aglomeratia”, desi multe filme bune nu s-au bucurat totusi de o buluceala de spectatori! Cu toate acestea, scriitorul este un mare iubitor de film si pana la acel moment de ruptura a vazut cinema pe paine, iar acum incearca sa suplineasca cu ecranul mic al televizorului sau calculatorului. Daca ar trebui sa aleaga un film dintre cele vazute, acela ar fi „Fragii salbatici”, capodopera lui Ingmar Bergman, dar lista filmelor iubite este foarte lunga.
Un poet claustrofob
Nu radical diferit este cazul poetului nouazecist Ioan Es. Pop, de departe cel mai puternic talent artistic al generatiei sale, autor care si-a castigat deja un solid loc in istoria literaturii noastre. Fiind vorba insa de un poet, motivatia sa este putin altfel, mai… poetica. Ioan Es. Pop nu isi mai aminteste ultimul film vazut la cinematograf, dar, daca face un efort de memorie, crede ca acela ar fi „Sobolanii rosii” – va mai amintiti? -, filmul sculptorului Florin Codre din primii ani de dupa Revolutie. Motivul invocat de poet este urmatorul: „Din cauza claustrofobiei”. Recunoaste ca dupa venirea in Bucuresti a intrat doar de vreo trei ori la metrou si la cinematograf si a iesit imediat. Marea ruptura la el s-a produs atunci cand a schimbat caminul cultural cu cinematograful. Filmul sau preferat din cinematografia romaneasca, si nu numai, ar fi „Morometii” lui Stere Gulea. Ioan Es. Pop considera ca trebuie sa vorbeasca, de fapt, despre „pierderea unei mari pasiuni”, cea a mersului la cinematograf: „Televizorul a reusit sa omoare o pasiune de mare intensitate; acum nu mai am timp si nici filmul nu mai reprezinta suprema atractie”.
Pintilie si Almodovar
Cu totul altfel stau lucrurile in cazul unui scriitor tot din generatia de mijloc, dar ale carui legaturi cu cinematograful, si mai ales cu maestrul Lucian Pintilie, sunt binecunoscute: prozatorul optzecist Ioan Grosan. Deloc surprinzator, ultimul film vazut de acesta a fost (recent!) un duplex: „Tertium non datur”, mediumetrajul maestrului Pintilie, difuzat in sali impreuna cu „Visul lui Liviu” al mai tanarului Corneliu Porumboiu (din pacate, doar o singura saptamana, la Mall, pentru a dovedi ca nimeni nu-i profet in tara lui!). Ioan Grosan calca in sala de cinema, in medie, cam o data pe luna! Reconfortat de intalnirea cu un scriitor pasionat de cinema, l-am intrebat ce filme prefera: „Chiar daca-s americane, sa fie cel putin de serie B, adica nu de la C la Z; evident ca daca apare un film de Almodovar sau de alt mare cineast contemporan, acesta nu trebuie ratat”. Ioan Grosan isi culege informatiile necesare din toate partile si, mai mult, este unul dintre rarele cazuri ale celor care citesc, pentru a se informa, si cronici de film!
Farmecul discret al lui Nicolaescu
Premiata si remarcabila poeta Elena Vladareanu, vedeta incontestabila a generatiei 2000, da un raspuns uluitor, ea urcand mult media de filme vazuta de scriitorul roman contemporan. Ultimul film vazut de scriitoare (la data miniintervievarii de catre noi) a fost „Lundi matin”, productia recenta a francezului georgian Otar Iosseliani, trecuta fulgerator prin salile noastre. Vladareanu marturiseste ca merge la cinematograf, in medie, cam de 1-2 ori pe saptamana, fiind foarte pasionata si interesata de film! Este o medie pe care ar invidia-o orice cinefil! Lista filmelor care i-au placut in ultima vreme dovedeste un gust desavarsit, fiind vorba de pelicule noi, destul de experimentale, deloc la indemana oricui: „Code 46”, al britanicului Michael Winterbottom, „Reconstruction”, al danezului Christoffer Boe, „It's All About Love”, al danezului Thomas Vinterberg, „Insula” coreeanului Kim Ki-duk, filmele lui Wong Kar-Wai etc. Ultimul film romanesc vazut a fost, surpriza, „Despre morti numai de bine”, fiindca pentru Elena Vladareanu nu evita filmele proaste, ba, dimpotriva, le cauta, pentru a se bucura de „farmecul lor discret”. Asa se face ca, pe langa „Femeia visurilor”, contestata pelicula a totusi creatorului Pita, ea a vazut si productiile unor Carmazan, S. Nicolaescu, Muresan, Saizescu, filme stupefiante, azucene si pacali care se tot intorc, ca un fel de blestem al cinematografiei romanesti… Dincolo de aceasta „stare de fapt”, sigur ca si Elena Vladareanu asteapta in toamna sa vada in sali filmele tinerilor regizori romani, unele dintre ele deja distinse cu premii importante: Corneliu Porumboiu, Catalin Mitulescu, Radu Muntean.
