In Franta, oficial nu exista minoritati. Nu exista arabi, negri, musulmani, evrei, catolici, protestanti etc. Nu exista decat francezi. Ratiunile din spatele acestei realitati oficiale stau in traditia republicana revolutionara franceza, in asa-numita “Liberte, Egalite, Fraternite”. Pe scurt, traditia republicana considera ca o persoana trebuie definita inainte de toate ca cetatean actionand autonom, constient si solidar, in parteneriat cu statul. Drepturile individuale, care in lumea anglo-saxona sunt inalienabile si au rolul de a-l proteja pe individ de intruziunea statului in viata sa privata, in Franta republicana sunt, mai curand, datorii civice (devoirs). Drepturile colective, care in spatiul anglo-saxon se obtin din exercitarea dreptului la libera asociere, nu exista in Franta pentru ca singura calitate pe care o are un cetatean francez este aceea de cetatean francez.
Atunci, cine da foc vehiculelor si ataca politia in suburbiile franceze de 11 zile neintrerupt? Raspuns: Tinerii arabi, negri si musulmani din ghetourile franceze, care nu exista. Acesti tineri nu sunt francezi, nu pentru ca sunt etnic sau rasial diferiti, ci pentru ca sunt orice numai cetateni nu. Valorile de la care se revendica sunt, in primul rand, valori tribale si religioase. Desi Franta se lauda cu modelul sau “comunitarist”, pur si simplu nu a fost capabila sa integreze valul masiv de imigranti pe care ii adaposteste. Este vorba de circa opt milioane de oameni, o cifra care trebuie luata insa cu titlu de estimare, deoarece Franta nu face statistici cu minoritati. Si totusi, aceste minoritati furnizeaza cel mai mare numar de detinuti si cel mai mare numar de someri ai Frantei. Din randurile acestor minoritati franceze se recruteaza atacatorii sinagogilor si chiar teroristi Al Qaeda.
Revoltele din Franta sunt, bineinteles, condamnabile ca orice fel de violenta. Dar ele scot in evidenta cateva concluzii care nu pot fi evitate. Mai intai, este evident ca statul francez nu a facut fata indatoririlor republicane pe care si le-a asumat, nu pentru ca nu a dorit, ci pentru ca nu a putut. Desi generoase, idealurile republicane nu fac parte, oricat de scandaloasa ar parea aceasta afirmatie, din ADN-ul acestor tineri. Acest lucru nu inseamna ca arabii sau negrii ar fi incompatibili cu democratia si alte prostii lepeniste, ci ca ei au ales in mod deliberat alte valori. De aici urmeaza o consecinta mai generala care priveste intreaga Europa. Este limpede ca, din ratiuni ce tin de prejudecati rasiale sau etnice, statele europene au esuat in integrarea comunitatilor de imigranti care, desi beneficiaza de modelul social si de libertatile democratice, si-au construit societati paralele bazate pe alte valori decat cele europene oficiale. Este vorba de o civilizatie antieuropeana care nu exista decat in Europa.
Inceputul solutiei este identificarea problemei. Daca, din ratiuni ideologice oricat de inalte si nobile ar fi, statele europene vor continua sa ignore existenta acestei noi civilizatii paralele, consecintele pot fi dezastruoase. O data, pentru ca exista riscul unor confruntari deschise generalizate si, a doua oara, pentru ca se gasesc intotdeauna extremisti care sa profite.
