Suntem în aprilie 2016 și proiectul transformării PNL plus PDL într-un nou PNL, încurajat de mine în ultimii doi ani, pare să fi eșuat. Cele două partide însumate în București sunt la un minim istoric de nouă procente în spatele PSD. Nici pe partea de legitimitate nu stau prea bine, sau nu s-ar fi trezit cu corturile invadate de cetățeni supărați pe episodul Marian Munteanu, parașutat candidatul partidului.
Imaginați-vă că ar veni firma care produce Colgate și ar zice că s-au terminat rezervele și ia cumpărați voi în schimb niște sodă caustică și spălați-vă cu ea. Urmează reacții de la consumatori cum că nu e tocmai bună și potrivită, după care, în loc ca produsul să fie retras și înlocuit, consumatorii primesc două scrisori furibunde de la firmă (semnate Blaga sau Gorghiu) că să te freci cu aia sau te ia mama dracului. Orice firmă care s-ar comporta așa și-ar pierde toți cumpărătorii, și pe bună dreptate. Acest fapt crește urgența pentru votanții urbani de centru-dreapta din România de a-și găsi un alt produs de cumpărat.
Motivul principal pentru care PNL nu evoluează este că unificarea și opoziția la PSD i-au creat un monopol pe partea dreaptă, și își spun că nu au de ce să fie mai buni ca PSD, că votanții lor tot nu au unde se duce. Nu sunt sigură că ei înțeleg exact diferența. Liviu Dragnea e din Teleorman. Asta înseamnă un județ așa de sărac încât la apogeul telefoniei fixe majoritatea locuitorilor nu erau conectați, cu doar Vasluiul mai jos la polul mizeriei. Pentru această lume a treia a României, politicianul Dragnea, al doilea an câștigător al premiului „Supraviețuitor fruntaș“ al României Curate, arată chiar bine – mult peste medie. Nu e analfabet. Nu e prost defel. E chiar descurcăreț, la locul lui și cu sânge rece. El e capul piramidei într-o lume unde statul are totul, iar indivizii sunt niște cerșetori umili la ușa statului, sau niște nonentități în dreptul cărora oricine se semnează la alegeri, ducând la recorduri de participare.
Dragnea e atotputernic, pentru că nu s-au strâns niciodată trei oameni din Teleorman să protesteze că le-a fost furată semnătura, că au fost scoși cu japca la vot sau din banii dați la Teldrum s-ar fi putut asfalta și satul lor. Cu alte cuvinte, pentru că societatea de supraviețuire din Teleorman nu a ajuns niciodată să aibă un minimum de asociere, de societate civilă.
Asta face toată diferența. Societatea civilă este acea rețea densă de grupuri, comunități (fie și pe Facebook) și legături care asociază oamenii, creând un liant care se interpune între ei și stat (http://www.britannica.com/topic/civil-society), astfel ca la o adică societatea să poată rezista statului, să nu fie ca în comunism, fiecare pentru sine și împotriva tuturor celorlalți, făcând din societate o victimă ușoară pentru stat. O premieră a fost la Pungești, Vaslui, unde se făcuse transfer de la societatea civilă urbană la satul sărac și abuzat. Asta nu se întâmplă des însă, și harta României asociate – deși din ce în ce mai mulți oameni fotografiază camioanele care fură lemne cu telefonul – e încă albă în mare parte. Numai 4 la sută din bucureșteni, de exem-plu, fac parte din societatea civilă, adică din orice formă de asociație, numai 3 la sută sunt sindicalizați și numai 8 la sută au ieșit vreodată la vreun protest, ceea ce reprezintă tot o formă de asociere în genere, că puțini oameni ies singuri cu steagul, ca la Baia de Arieș.
Cifrele sunt similare pentru mai tot mediul urban, ceva mai bine în Transilvania decât în restul țării. Acolo telefonia și internetul – ca să nu mai spun de alfabetizare – au pătruns mai din vreme, și spiritul asociativ, învățat și de la grupuri etnice ajunse între timp minoritare sau absente, este mult mai prezent.
De asta Teodor Atanasiu, Corneliu Dobrițoiu și Marius Nicoară – liderii PNL din Ardeal care la referendumul din 2012 au instrumentat, prin fiul lui Dobrițoiu, condamnat între timp, și un locotenent al lui Nuțu Cămătaru, frauda electorală (romi de la groapa de gunoi de lângă Cluj-Napoca au votat la mai multe secţii, contra sumei de 50 de lei, aceştia fiind transportaţi cu autocarele unei companii private la acele secţii de votare) – nu pot fi o alternativă la Liviu Dragnea. La fel, după ce în toamna lui 2015 liberalii și-au mobilizat societatea civilă să îi apere de ordonanța cu traseismul a lui Dragnea, jurându-se că ei nu mai fac și nu mai iau traseiști, în fapt au luat zeci, de la candidatul de primar din Giurgiu recrutat de Petrache de la PSD, la celebrul Marin Anton, mâna dreaptă a Elenei Udrea, găsit vinovat de ANI, pe scurt, PUNR-iști, PPD-iști și mai ales foști pedeliști sau peneliști răscumpărați înapoi de la PSD.
Cătălin Predoiu, care e scos la înaintare în ideea că e mai urban ca alții, în realitate ca să fie victimă ușoară la Starea Nației cu bancurile lui involuntare de demagog la seral, a ridicat la rang de virtute traseismul cumpărând, mult peste prețul pieței, pe candidatul de formă al Monicăi Macovei, Ciprian Ciucu, care avea în sondaje unu la sută, un băiat norocos propus de Guvernul Ponta în fruntea Consiliului Național de Integritate și votat unanim. Pe vremuri, adică înainte de el, societatea civilă nu reușea să plaseze acolo nici măcar pe locul de societate civilă vreun om, că era rezervat etern unor securiști. Dl Predoiu nu e la prima tentativă – tot el a cumpărat, tot de la Monica Macovei, pe omul bun la toate Mihai Polițeanu și l-a plătit un timp, deși spune că nu pentru a face diversiune a făcut el asta, ci alte servicii neprecizate.
Aceste strategii nu au cum să placă votanților PNL, deci ele răspund unei nevoi mai presante, în ciuda costului lor de imagine. Anume, spaimei PNL sau a unora din PNL că societatea urbană își va construi altă reprezentare politică pe partea dreaptă, sătulă de un PNL care face iarăși blat cu PSD. Monica Macovei a fost mai vulnerabilă decât Nicușor Dan, pentru că el e mereu prezent printre oamenii lui și mai lucid, în vreme ce ea stă mult la Bruxelles și de mai mulți ani nu mai percepe realitatea decât foarte selectiv – ceea ce o face o victimă predilectă. Oamenii care o trădează pe Monica Macovei sunt chiar cei care au încurajat-o ani de zile să facă facțiune în PDL sau partid propriu, pentru că ei își căutau o cale să avanseze și nu o găsiseră în altă parte, perechea Ciucu-Ghinea în particular.
Proiectul politic Macovei pare deja eșuat pentru că dușmanii au profitat din greu de slăbiciunile umane ale sale ca să-l infiltreze din pornire și pentru că trecerea lungă prin PDL și adoptarea dușmanilor și cauzelor acestui partid au înstrăinat proiectul Macovei de societatea civilă, cu toate meritele istorice ale Monicăi în crearea anticorupției românești.
Panica liberală se vede și din alte tactici adoptate, nu prea diferite de cea cu romii din 2012. La Iași, în cel mai pur stil pesedist, liberalii au depus contestații la crearea partidului unei grupări din societatea civilă „Pentru Iași“, împiedicându-l să intre în alegerile locale, folosind niște martori mincinoși de profesie, deja judecați pentru asta. Strategia nu e a celor din Iași, ea a fost discutată la crearea partidului cu trei membri, când s-au decis să mențină praguri ridicate de semnături, în speranța deliberată că societatea civilă se va sparge în o mie de partide de trei membri, și a continuat la marea întâlnire a societății civile de după Colectiv, al cărei unic scop a fost să-i stârnească pe manifestanții din stradă unii împotriva altora și să infiltreze printre ei pe oamenii rețelei controlate de servicii sau pur și simplu oportuniști – dintre aceștia unii au căpătat rapid funcții în Guvernul Cioloș și și-au și pus bannere cu Colectiv în spate ca să se vadă ai cui emanați sunt.
Ce fel de tactici sunt astea? PSD pur. Și vă dați seama câtă energie investită, de la un partid care trece proiecte de genul alocația pentru mame sau darea în plată (în vreme ce PSD a scăzut TVA și CAS). E clar, PNL se visează PSD și invers. Dar visele astea ale lor sunt coșmarurile noastre și, cum nu reprezintă decât doi la sută din electorat, e cam timpul să dăm cu ei de pământ.
E asta întemeiat, sau posibil? Da. Citiți serialul lui Daniel Befu despre Bucureștiul furat (http://www.romaniacurata.ro/bucurestiul-furat-iv-top-5-cele-mai-controversate-contracte-incheiate-de-primarii-capitalei/) pentru a vedea cât a costat Capitala cartelul de partide, și cum cei 25 de ani din urmă au fost o competiție între PNL, PDL și PSD, cu ceva ajutor de la UNPR pentru sute de milioane de euro prejudicii și valori însumate ale mitei de peste o sută de milioane fiecare – vorbim doar de cazuri deja probate de DNA. PDL și PNL adunate sunt peste PSD – cum e și firesc, deci de unde pretenția că, vezi Doamne, PSD și doar ei sunt marea catastrofă pentru București?
Spaima că societatea civilă urbană se va mișca în sfârșit și va trece la stadiul de construcție după cel de ieșit în stradă (ieșiri care aduc mereu aceiași oportuniști și profitori la putere) duce deja la o contrapropagandă destul de hilară. Am văzut un prim articol de laudă a traseismului lui Ciucu sub genericul că prostia nu e o virtute, de parcă Dragnea nu poate și el spune același lucru și are nevoie de voi, partea cu virtutea care nu e o prostie ajunge mai greu la poporul lăsat de Ceaușescu nu doar fără mâncare, ci și fără ca-racter. Lăsând deoparte că mai ales sfera de influență din presă a serviciilor se ocupă din greu să lupte cu societatea civilă – acum douăzeci de ani, când am primit un grant de cercetare de la Soros (cu care am dovedit că ungurii sunt la fel de naționaliști ca și românii, în „Transilvania subiectivă“, Humanitas 1999), nu am citit atâtea titluri despre agenturile Soros câte am văzut acum, când nu mai primesc demult nimic.
Antemergătorul Putin, mai rapid ca securiștii din presa română, tocmai ce a expulzat Fundația pentru o Societate Deschisă din Rusia, dar tare nu cred că plătește el pe toți anti-sorosiștii de la noi, doar o parte sunt mercenari, restul sunt pe bune dușmani ai societății deschise.
Mai există și confuzii. Mari. Într-un text care se termină cu un apel la educație, Moise Guran scrie că „ideea este că Societatea Civilă suntem noi toţi, dar numai atât timp cât fiecare e pentru el şi nu se reprezintă decât pe el însuşi“. Eroare fundamentală. Societatea civilă e despre asociere, nu despre izolare, despre asocierea unor grupuri care promovează valori comune, a unor voci care reprezintă curente din societate și care se fac liant între indivizi și stat, deci nu doar că poate avea reprezentanți societatea civilă, dar întotdeauna are. Emile Zola, Martin Luther King sau Vaclav Havel au fost reprezentanți ai societății civile, care au pornit de la a reprezenta curente de opinie minoritare care au reușit finalmente să câștige sprijin majoritar și să schimbe opiniile unor societăți ce începuseră prin a fi antisemite, rasiste sau totalitare.
Dincolo de aceste exemple cam grandioase pentru noi, în Spania sau Franța zilelor noastre mulți reprezentanți ai societății civile au câștigat alegerile locale, și avem primari în multe orașe din Spania pentru Ciudadanos, o grupare cetățenească de centru-dreapta, apărută ca reacție la corupția creștin-democraților. Două titluri fundamentale despre societatea civilă sunt „Democrația în America“ de Alexis de Tocqueville (Humanitas) – cine se grăbește tare să citească doar paginile 95-101, 106-114 și capitolele III-IV din partea a doua, volumul 1, deși ambele volume sunt un abecedar al votantului – și „Puterea celor fără de putere“ de Vaclav Havel (http://vaclavhavel.cz/showtrans.php?cat=eseje&val=2_aj_eseje.html&typ=HTM), despre disidenții care, fără a fi aleși de nimeni, reprezentau pe toți cetățenii în fața abuzurilor statului comunist. Că, integral de acord, educația contează, începând cu textele fundamentale.
Ca atare, cred că la ora asta societatea civilă nu mai vrea partidele din cartel, mai ales în locațiile unde aceștia au devalizat totul, și are toată îndreptățirea să caute și să creeze altceva, iar indicatorul ei de succes în alegerile locale va fi cât iau partidele tradiționale versus noile alternative ca „Salvați Bucureștiul“ sau „Pentru Iași“, ori primarii independenți de la Bacău, Certej și Roșia Montană, ca și comportamentul ulterior al acestor alternative locale. Cum a fost pentru cehi acum două rânduri de alegeri, când au început pe bune, și cu rezultate, curățarea partidelor corupte care conduseseră timp de douăzeci de ani și au făcut campanie publică împotriva tuturor partidelor vechi. E momentul consumatorii să spună „nu“, cu scopul final al creșterii calității produselor politice dintr-o piață în care toate partidele se poartă ca și cum ar fi în lumea a treia, dar nu tot electoratul e de acolo.
http://www.romaniacurata.ro/e-oficial-partidul-societatii-civile-din-iasi-a-fost-blocat-in-instanta-de-pnl-iar-membrii-lui-vor-candida-ca-independenti/
http://adevarul.ro/cultura/arte/protest-onb-muzica-corului-sclavilor-opera-nabucco-verdi-8_5717b6ae5ab6550cb82f93de/index.html
Puteți comenta articolele Alinei Mungiu Pippidi pe site-ul www.romaniacurata.ro
