Pentru producătorii de seminţe, de floarea-soarelui sau de dovleac, ţara noastră este piaţa ideală. Românii mănâncă anual, în medie, aproape un kilogram de seminţe de persoană, iar consumul este în creştere de la an la an.
Pe stadion, pe stradă, în pieţe dar şi la petreceri sau acasă, când vizionezi un film, la un pahar de bere sau ca desert după o masă copioasă, în familie sau alături de prieteni şi uneori, la locul de muncă, consumul de seminţe a depăşit orice frontiere. Le scuipi direct pe jos dacă eşti „băiat adevărat”, le aşezi frumos pe o hârtie sau într-un colţ dacă eşti mai delicat, le ascunzi într-un cornet în caz că eşti pudic, ori le strângi de pe bărbie sau de pe pulover dacă interlocutorul te priveşte insistent.
Pentru că există o diversitate de caractere umane, e firesc ca şi seminţele să se găsească în numeroase sortimente: pentru cei care mănâncă mai condimentat se pretează cele cu sâmbure mare în două culori şi multă sare, există apoi produse intermediare, cele de floarea-soarelui negre – care au ajuns, foarte repede cele mai apreciate (semn că suntem o naţie moderată) – dar şi cele fără sare, pentru românii „fără culoare”. Dacă lenea e mare sau condiţiile nu sunt prielnice pentru spart seminţe, pe piaţă există şi produse gata decojite.
Criza creşte apetitul
Ne mândrim nu doar cu diversitatea, dar şi cu o mare cantitate de seminţe consumate. Anual, mâncăm 13.000 de tone. Plecând de la un preţ de referinţă de 2,5 lei pentru o pungă (mediu pentru un magazin de cartier) care are 150 de grame, putem concluziona că românii cheltuiesc pe seminţe 217.000.000 de lei. Sau aproximativ 50,5 milioane de euro.
Ca şi cantitate consumată, ne situăm pe locul doi în Europa după Spania. Ca şi consum pe cap de locuitori e foarte posibil să trecem pe primul loc având în vedere că avem o populaţie de două ori mai redusă.
În România trăiesc 21,6 milioane de locuitori, din care 5 milioane reprezintă copii până în 14 ani. Dacă scădem această categorie, rezultă o medie de consum de 0,83 de kilograme pe cap de locuitor. Mai trebuie spus că în această statistică nu este inclus şi consumul din producţie proprie, caracteristic gospodăriilor din mediul rural.
„Seminţele sunt snack-urile sărate cele mai apreciate de către consumatori, fiind un snack cu o tradiţie îndelungată în România. Acestea sunt consumate frecvent, de mai multe ori pe săptămână şi sunt populare în rândul consumatorilor de toate vârstele şi nivelele de educaţie”, ne spune Cristian Rey, general manager, Intersnack Romania. Compania a cumpărat, în 2010, doar brandul Nutline pentru suma de 10 milioane de euro, iar în acest moment acoperă mai mult de jumătate din necesarul de consum autohton, cu o producţie anuală de peste 8.000 de tone.
Criza nu a afectat consumul de seminţe, dimpotrivă l-a stimulat. „Seminţele reprezintă una dintre puţinele categorii din piaţa de snackuri sărate care a crescut în 2010 faţă de anul anterior. Creşterea provine din mutarea consumului de la seminţele vrac la cele ambalate. O pondere importantă o au, de asemenea, strategiile companiilor active în piaţă, politicile lor de investiţii şi de branduri, care vor continua să influenţeze evoluţia pieţei”, ne-a precizat Cristian Rey.
„Nu îmi aduc aminte să se fi consumat în interbelic”
Am aflat că, după covrigi sau jocuri de noroc, criza ne-a determinat să ne năpustim şi asupra seminţelor. Cum se explică acest fenomen? „Consumul seminţelor poate ajunge, în timp, la fel de emblematic precum a devenit consumul mititeilor mai ales că, în primul caz, nu ai nevoie de un grătar, sau de pregătire: ai libertatea de a consuma oricând”, ne explică etnologul Şerban Anghelescu. Este vorba de o tradiţie? „Nu îmi aduc aminte ca în documentele sau cărţile interbelice să se vorbească de această practică, dar e posibil ca acest lucru să fi fost un obicei în viaţa reală. Când eram copil, existau ţigănci care vindeau seminţe în cornete şi stăteau pe scaun ore în şir ca să le treacă marfa. Acum, se vând gata ambalate, le iei de oriunde”. În ce constă plăcerea?
„Satisfacţia nu ţine doar de mestecat, ci şi de celelalte mişcări: desfăcut, scuipatul lor etc. Seminţele sunt aruncate direct pe stradă de oameni needucaţi, pentru care dacă spaţiul public nu are un proprietar palpabil, atunci poate fi considerat al nimănui. Se gândesc că pot face mizerie, o mizerie care, de altfel, nu îi deranjează”, spune Anghelescu.
„Cred că este un obicei din Europa de est”
Străinii care intră în contact cu acest obicei ne privesc cu mirare, fiindu-le greu să înţeleagă de ce suntem înnebuniţi după seminţe.
Ne-a mărturisit acest fapt Ioan Karastoyannis, bucătar la unul dintre restaurantele selecte ale Capitalei.
„M-a şocat faptul că în România există atât de multe sortimente de seminţe, de preferinţe, cu sare, fără, decojite. În Grecia se mâncau seminţe în urmă cu 20 de ani pe stadion. Azi, mai întâlneşti această îndeletnicire doar la oamenii de peste 50 de ani, dar nu şi la tineri. În Grecia, atunci când vedem oameni mâncând seminţe la piaţă sau pe stradă spunem că sigur trebuie să fie din Rusia sau din Georgia. Cred că este un obicei din Europa de Est.” Karastoyannis a fost bucătar şi în alte ţări: seminţele le folosea în Franţa pentru pâine, iar în Austria la salate, „dar nimeni nu le mănâncă goale. Noi grecii spunem – hai să ne întâlnim la o cafea, chiar şi noaptea, voi staţi la o sămânţă.”
„Produse ieftine pentru săraci”
Italienii sunt, de asemenea, străini de consumul de seminţe, spune şi antropolog Bogdan Iancu, care a petrecut o perioadă de timp în această ţară. „La un meci de Cupa UEFA în Italia, a doua zi oraşul era devastat de cutii de bere aruncate pe jos. Acelaşi lucru se întâmplă pe stadioanele de la noi, cu diferenţa că tribunele se umplu de mormane de seminţe.” Bogdan este de acord că alături de seminţe la fel de mult sunt apreciate Produsele de simigerie precum covrigii, deoarece sunt „produse ieftine pentru o populaţie destul de săracă.” Cât despre cauzele înrădăcinării acestui obicei: „Dacă nu ai o cultură puternică a spaţiului atunci îţi permiţi să parchezi pe trotuar sau să îţi duci casa dincolo de proprietatea ta sau să îţi faci terasă pe stradă. Tot aşa nu ai nici o problemă să scuipi seminţe pe jos.”
Este posibil ca majoritatea populaţiei să considere mâncatul seminţelor în locurile publice un obicei deranjant. El poate fi îndreptat destul de simplu pentru că nu se află în baza genetică a românilor.
„O afacere care creşte anual”
Deşi culturi de floarea-soarelui întâlneşti la tot pasul prin câmpiile României, iar bostanii cresc şi în spatele curţii, moda importurilor nu a ocolit nici acest domeniu. Considerentele, în acest caz, sunt cât se poate de întemeiate. „Importăm din Argentina seminţe de floarea-soarelui pestriţe Dakota (anual este vorba de 50 de tone), iar din Lituania seminţe de dovleac. Din punct de vedere calitativ, ceea ce importăm este net superior faţă de materia prima autohtonă (seminţele de floarea-soarelui le luăm din comuna Racşa, Satu Mare; iar cele de dovleac din comuna Vorona, Botoşani)”, ne-a precizat Cosmin Sevastre, general manager al Germicor, companie specializată şi în producţia, ambalarea şi distribuţia seminţelor. Afacerea este una cu potenţial: „românii se arată foarte deschişi către consumul de seminţe în diferite momente ale zilei şi cu diferite ocazii, această piaţă cunoscând creştere de la un an la altul. În oferta noastră avem de la produse «low» până la produse premium, astfel am încercat să acoperim toate tipurile de consumatori.”
