Deschid televizorul si-l aud pe un domn spilcuit si pretios, putin ridicol, cum sade bine oricarui pretios, vorbind despre inscrierile din timp pentru concediile de anul viitor. Dl lucreaza in turism si spune "early booking", adica pe englezeste cam ce-am tradus eu mai sus. Preturile si serviciile proaste, tot romanesti. Moftul asta, "fita" cum i se spune azi moftului, nu e decat un "remake" dupa moftul de pe vremea bonjuristilor, aceia toba de franceza. Ridicolul nu ucide, asa cum gresit pretinsese nu stiu ce nume celebru de pe vremea clasicilor.
Ei, dar acesta nu e singurul moft, e unul mic, asa, un aperitiv la marele moft. Sa intram in Guiness Book, iata un obiectiv care i-a reusit primarului liber ales, Sorin Oprescu. Intai cu cei aproape 4.000 de "Mosi Craciun", aiurea Mosi Craciun, niste figuranti ai moftului dlui primar, care bate tare in poarta Palatului Cotroceni ("La castel in poarta, oare cine bate?"). Asa cum observa dl Costion Nicolescu, o asemenea proliferare nu face decat sa ucida tocmai ceea ce era esential la Mos Craciun, misterul. Dar campania a inceput de mult, au inceput-o negustorii. Demitizarea e buna cand e vorba de fapte si personaje istorice, dar cand e vorba de miturile-povesti, lasati-le acolo, in misterul lor constitutiv.
Dar ca ridicolul nu ucide iti dai seama abia cand vezi "cel mai lung carnat din lume", alt record al dlui primar general, care-i face pe niste copilasi sa fie mandri ca sunt bucuresteni. De ce? Il suspenzi si se circula pe el? Cu cati kilometri pe ora? Iar media anunta triumfatoare ca iar vom fi campioni mondiali. Inteleg foarte bine ambitia dlui Oprescu: repede-repede, ca se apropie anul electoral prezidential 2009, sa dam cateva tunuri. si tot repede, al doilea tun al fleacurilor, dar prizat de naivi drept un eveniment. Ca doar ne distram, nu? Tortul cel mai greu din lume. Daca dl Mugur Isarescu a muncit nu stiu cat sa ne dea un leu greu, pe care de fapt toata lumea il refuza, ca altfel n-ar vorbi in milioane si sute de mii, n-ar ignora banul, subdiviziunea istorica a leului normal de altadata, dl Sorin Oprescu "se-ntoarce, da un ordin", vorba ceea, "pe loc tot regimentul saluta cu onor" si aduce spre "asamblare" (altii asambleaza Airbusuri, noi torturi) tortul cel mai greu din lume, iar reprezentantul Guiness mai inscrie o lovitura. Asta imi aduce aminte de inscriptiile din anii socialismului incipient, cand deja disparusera de pe piata o multime de alimente: "Maine oua. Inca o lovitura data imperialismului!" Cu tortul greu si carnatul, subtire de altfel, dar lung, la ce-a dat o palma dl primar?
Trebuie sa recunosc totusi ingeniozitatea celor doua ultime recorduri: in acelasi material si "panem", si "circenses", asa cum prevedea deviza antica a conducatorilor. Circul comestibil, adica. Tripli campioni mondiali, asta suntem, si numai intr-o saptamana sau, cel mult, doua. Campioni mondiali la fleacuri. Nu la cel mai lung pod din lume, nu la cea mai mare viteza a trenurilor, nici la cea mai inalta autostrada suspendata, nu, la tortul si carnatul, vegheati de 4.000 de figuranti in rosu. Sa fie asta celebrul "specific national"?
Ma tem ca multe recorduri din Guiness Book, printre care sigur si cele trei ale Bucurestiului, sunt demne si de o alta carte. Una scrisa deja, dar pasibila de completari: "Istoria prostiei omenesti" de Rát-Vegh István. Acolo gasiti si o prostie ce pare destul de aproape de cauza profunda a actualei crize: insula unde in loc de bani se foloseau niste bolovani imensi, aflati sub apa, vizibili, si care treceau, indiferenti ca toti bolovanii, din posesia unuia in a altuia, ramanand, fireste, pe loc, doar ca azi ii admirau bucurandu-se de proprietatea asupra lor unii, iar maine altii. Sigur, de aici la banii fictivi e un pas. Nu ne-a spus autorul daca aia aveau si crize precum cea de azi din lumea asta, a banilor fictivi.
Ca sa-nchei tot cu un moft actual, iata un fragment de stire de la un post de televiziune: "15.000 de micuti infectati cu virusul gripei". De ce sa spui clar copii, cand poti sa te prostesti? Mustele nu trag numai la materialul acela neplacut mirositor, ci si la kitsch.
