Va amintiti de cuvintele lui Silviu Brucan din ianuarie 1990, prin care eram avertizati ca abia peste doua decenii vom intelege ce e acela exercitiu democratic? Profetul din Damaroaia vorbea sec si dispretuitor. Atunci, in paginile acestui ziar, cel care a respins vehement un asemenea punct cinic de vedere a fost Octavian Paler. Polemica celor doi a avut o savoare remarcabila. Ne-o amintim cu multa placere, ca si cum chiar am retrai acele vremuri legendare. La ora actuala, nici Brucan, nici Paler nu mai sunt printre noi. Luciditatea unuia si lirismul altuia au disparut dintr-o lume romaneasca ai carei saci au fost suiti in caruta trasa de doi cai: UE si NATO. Ce face acum romanul mediu se stie. Daca n-are bani, se imprumuta de la banca – creditul, asadar, sa traiasca! Bate cu sarg supermarketurile, mananca mici si fripturi de 1 Mai, bea pe saturate, calatoreste prin tari straine, dar, la o adica, nu uita sa spuna un rasunator "Hristos a inviat!". La urma urmei, romanul mediu nu e nici mai bun, nici mai rau decat europeanul mediu. Am intrat si noi in randul lumii si vedem ca lumea nu e chiar un club select.
Sunt si oameni distinsi, dar si marlani cat cuprinde. Faptul ca avem o balanta excedentara de infractori nu ne face cinste si poate crea complicatii teribile. Sugestia lui Berlusconi de-a reinstitui regimul vizelor pentru cetatenii romani, pusa in aplicare, ar fi fara precedent. Dar nici altii nu-s chiar usa de biserica!
Peste o luna avem "localele", iar in toamna "generalele". Ne intoarcem la cuvintele lui Brucan: Stupid people, abia peste 20 de ani veti intelege ce e democratia! Am inteles? Da, dar in sens negativ. In sensul in care la urne se vor duce din ce in ce mai putini alegatori. In sensul in care bucuria de-a vota si a-ti exprima astfel un drept castigat prin democratie nu mai incalzeste sufletul aproape al nimanui. Din acest punct de vedere se poate spune ca ne-am occidentalizat. Acolo voteaza putini fiindca in general nu-i mai intereseaza politica, iar pe de alta parte stiu ca binele si raul variaza intre anumite limite care, indiferent de cei alesi, nu vor fi depasite nici in sus, nici in jos. Acum 20 de ani, Brucan voia sa ne explice asta: Veti, intelege, stimabililor, democratia abia cand nu va va mai interesa. Adica nu veti mai investi pasiune la vot, nu veti mai idealiza si nu veti mai diaboliza partidele politice, veti iubi confortul si nu veti mai avea viziuni catastrofice.
Aceasta inseamna ca ati inteles democratia. PSD, PD-L, PNL, chiar si PRM sunt litere care nu mai spun nimic. Oamenii promovati de ele sunt subrezi si vulnerabili. Nu se mai impun personalitati, miza nu mai e anticomunismul crestin sau nationalismul luminat, ci un nivel de trai decent, garantat de siguranta locului de munca si de stabilitatea monedei nationale. Cu alte cuvinte, avem nevoie de tehnocrati, nu de vizionari, de oameni cat de cat cinstiti, nu charismatici, de un minim bun simt si nu de emfaza riscanta. Dar asemenea tinte nu prea atrag. Fiindca putini le pretuiesc. In 1990 mitizam FSN-ul si, bineinteles, pe Ion Iliescu. Milioane de alegatori mergeau in aceasta directie, iar cozile la urnele de vot le depaseau pe cele de la carne din urma cu doar sase luni. Acum, FSN inseamna istorie, fie si recenta, iar Iliescu… e Iliescu! Nu-i vorba ca si CDR-ul a impartasit aceeasi soarta. In constiinta publica nu mai e nimic. Lis, Halaicu? Cine or fi fost? Nu cumva au castigat Bucurestiul fiindca
s-au aflat sub palaria unei iluzii? Brucan, dupa 20 de ani, continua sa ne predea lectia democratiei. Cu tot mai putini alegatori.
