In seria "Cartea de Bucuresti" – inclusa in colectia "Odiseu" a Editurii Paralela 45 -, coordonata de tanarul istoric Adrian Majuru, apare un nou volum: "Mahalaua Birjarii Vechi in documente, imagini si confesiuni", semnat de Elena Precupetu.
Nascuta in 1922, autoarea acestor marturisiri savuroase a locuit peste 70 de ani in vechea mahala a Birjarilor, iar acest jurnal ilustrat, continand amintiri de fapte traite si aflate de la altii, reconstituie o foarte bogata si interesanta istorie vie, autentica, umana. Volumul este ingrijit si prefatat de Adrian Majuru, care a cunoscut-o pe Elena Precupetu (nascuta Croitoru) in septembrie 2002. Cartea s-a nascut in urma unor repetate intervievari revazute si completate de catre autoare ulterior cu istorii actuale, puse in balanta cu altele similare din trecut. Volumul are o bogata ilustratie, cu fotografii din arhiva autoarei si alte fotografii de epoca.
La inceputul secolului XX, strada Birjarii Vechi incepea de la strada Romana (astazi Mihai Eminescu) si se termina in strada Fainari, existenta si azi. Dupa primul razboi mondial, strada Birjarii Vechi a fost rebotezata Episcop Radu, nume care i-a ramas pana azi. Intr-o casa de pe aceasta strada, astazi disparuta, a vazut lumina zilei autoarea acestor marturisiri. Toti cei ai casei cunoscusera si alte vremuri, pe care le-au lasat in scurte povestiri celor mai tineri pe atunci. Ceea ce particularizeaza aceste amintiri si le da o savoare in plus este umorul cu care sunt redate, precum si optimismul de neclintit al povestitoarei. Elena Precupetu afirma pe ultima pagina a cartii: "Nu ma intrebati cum o duc. Ce e clar e ca o duc. Si, pentru ca m-am suparat pe una lume, m-am hotarat sa traiesc 100 de ani. Nu mai am asa mult. Dar numai dac-o vrea Dumnezeu".
Astfel de carti, foarte importante si necesare, marturisesc despre un vechi Bucuresti, de mult disparut, si, de fapt, despre o intreaga lume stinsa, ale carei coduri si mod de viata de multe ori ni se par greu de crezut. Ele trebuie citite pentru a vedea ca odata s-a putut trai si altfel in spatiul urban pe care-l strabatem zi de zi, inainte ca totalitarismul proletar sa treaca la o modernizare de cele mai multe ori aberanta. Adrian Majuru considera cartea "o invitatie pentru toti aceia care au ceva de povestit sa-si intreaca sfiala sau banalitatea zilelor si sa ofere posteritatii in cautare de valori umane si sociale fragmente din viata lor".
