Este limpede, Benedict XVI nu e interesat de prietenia trusturilor de presa. Nici nu ar avea de ce, nu poate candida pentru propria succesiune. Oricum, opinia publica nu ar avea un rol prea mare de jucat. Intr-un conclav, confratii cardinali nu rasfoiesc ziarele, nici nu se ghideaza dupa umorile vedetelor TV. Unde mai pui ca, asa cum spun catolicii, in astfel de decizii intervine si un personaj misterios, Duhul Sfant, putin dispus sa plece urechea la ce este "trendy".
Discursul despre credinta si ratiune de la Regensburg a fost confirmarea ca Benedict XVI va aborda frontal teme care nu sunt "trendy". Evocand pericolul credintei lipsite de ratiune, Papa a iritat atunci lumea islamica. Sugerand ca, dupa ce si-a pierdut credinta, Occidentul e pe cale sa-si piarda si ratiunea, a provocat si establishmentul occidental.
Iar Benedict XVI e pus pe "provocari". Acum a restaurat in depline drepturi liturghia de dinaintea Conciliului Vatican II, care era norma pana in anii ’60. Se rosteste in latina, este mai lunga, iar preotul sta cu fata spre Rasarit, ca la ortodocsi, conducandu-si "autoritar", "nedemocratic" credinciosii catre Hristos. Papa si-a dat si binecuvantarea pentru o declaratie care reafirma ca Biserica lui Hristos subzista pe deplin in Biserica Catolica; spre deosebire de bisericile ortodoxe, care au continuitate apostolica, taine valide si sunt considerate biserici-surori (chiar daca nu sunt in comuniune cu Roma), bisericile protestante nascute din Reforma nu pot fi numite "biserici" in sens propriu, ci "comunitati ecleziale".
Voci indignate au acuzat pe loc "contrareforma", "pasi inapoi" pe calea ecumenismului promovat de Ioan Paul II, punerea intre paranteze a "reformatorului" Conciliului Vatican II.
Citind insa documentele, vom vedea ca liturghia tridentina nu fusese niciodata abrogata, doar ca acum nu mai e nevoie de aprobarea episcopului pentru celebrarea ei.
Apoi, declaratia "Responsa ad quaestiones" nu e nicidecum un document "retrograd", ci unul care clarifica si reafirma ceea ce a zis "iluminatul" Conciliu Ecumenic Vatican II. "Reformatorul" Conciliu spunea la fel de limpede ca Biserica lui Hristos "subzista in Biserica Catolica, carmuita de urmasul lui Petru si de episcopii in comuniune cu el". Mai mult, in anul 2000, cu binecuvantarea lui Ioan Paul II, o declaratie similara, "Dominus Iesus", reafirma "subzistenta unicei Biserici a lui Hristos in Biserica Catolica". Dar Ioan Paul II nu poate face "pasi inainte" pe calea ecumenismului, si Benedict XVI, care spune acelasi lucru, "pasi inapoi".
De fapt, sedusi de charisma lui Ioan Paul II, ziarisii il tratau pe fostul Papa cu ingaduinta, dar superficial. Tot ce era "controversat" era pus atunci pe seama gardianului credintei, Cardinalul Ratzinger. Ajuns Papa, Ratzinger a ramas in continuare "paratrasnet", nimeni nu-l acuza pe actualul sef al Congregatiei pentru Doctrina Credintei, Joseph Nevada.
Cardinalul Ratzinger, in predica rostita inaintea Conclavului, a denuntat "dictatura relativismului care nu recunoaste nimic drept definitiv". Or, Biserica tocmai cu lucruri "definitive" se ocupa, in timp ce relativismul ghideaza establishmentul media occidental.
O data cu deteriorarea starii de sanatate a fostului Papa, "specialistii" media care dau astazi verdicte au inceput sa se intreaca in speculatii privind succesorul. Inca din 1996 am vazut pus in pagina portretul defunctului Papa. Dar trimiterea la tipar a intarziat aproape un deceniu. In acest timp, marile publicatii duceau "in umbra" o munca febrila de identificare a posibilului urmas in scaunul Sfantului Petru.
Privind retrospectiv la tabelele cu candidati si stiind si unele tabele care, depasite de longevitatea fostului Papa, nu au vazut lumina tiparului, nu poti fi decat induiosat de ignoranta sau naivitatea celor care le alcatuiau. Multi "papabili" au murit inaintea celui pe care trebuiau sa-l inlocuiasca. Criteriile erau comice: are sanse un Papa din lumea a treia, din Brazilia, unde sunt cei mai multi catolici, sau din Africa, acolo se dezvolta Biserica cel mai bine; bulversata de polonezul Wojtila, Biserica merge acum pe mana specialistilor din Peninsula si vine aproape sigur un Papa italian; un Papa american nu are nici o sansa, deoarece SUA sunt singura supraputere etc.
Biserica nu intelege media, dar cel putin la fel de valabil este si reversul acestei afirmatii. Ne vom insela intotdeauna daca vom judeca Biserica Catolica sau Biserica Ortodoxa cu aceleasi criterii dupa care judecam partidele politice sau ONG-urile. Revolutii nu vor avea loc. Vor aparea cel mult schisme provocate de oameni ai bisericii care judeca tot prea lumeste. Daca vom astepta, totusi, revolutii si nu vom privi lucrurile intr-o desfasurare istorica ce se intinde timp de secole, chiar milenii, vom fi intotdeauna dezamagiti de "pasii inapoi" sau ne vom entuziasma naiv de "pasii inainte". Acum la moda sunt relatarile despre "pasii inapoi".
Gelu Trandafir este publicist
