„Cine conduce sistemul?“, îi întreabă moderatorii și moderatoarele pe candidații care trec prin micile ecrane în căutare de voturi. Candidații străpung ecranul cu priviri pline de subînțeles: nu putem spune mai mult, dar toată lumea știe ce este „sistemul“! Este o suprastructură de putere ocultă, bogată și care are interese proprii. „Sistemul“ este un personaj (sau mai multe) care ne ascultă telefoanele, provoacă sau rezolvă crize, organizează dispariții misterioase (vezi cazul lui Codruț Marta), stabilește cine va fi prim-ministru, care va fi structura Parlamentului și în ce direcție va merge țara.
„Sistemul“ seamănă cu Partidul Comunist în Epoca de Aur. Se află în tot și în toate. Dar e mult mai tare ca atunci. Sistemul face autostrăzi (sau nu face), produce substanțe toxice care asasinează procurori (cazul Luminiței Șega, cea care a pornit ancheta Vîntu-FNI) sau produce dezinfectanți cu efect de apă chioară precum cei vânduți de Hexi Pharma. „Sistemul“ a pus focul la Colectiv, el a făcut dosare penale pentru foști premieri sau președinți atunci când nu a mai avut nevoie de ei și tot el plimbă politicieni încătușați prin fața camerelor de luat vederi. De asemenea, a tăiat pădurile, a mutat capitalul românesc în offshore-uri, i-a demotivat cu salarii de mizerie pe oamenii capabili și i-a făcut captivi ai patronilor pe jurnaliști. „Sistemul“ a distrus fotbalul, gimnastica, educația și, în general, a condus societatea românească spre realitatea de azi.
Campania electorală a acestui sfârșit de an se construiește în bună măsură pe un mesaj antisistem. Brexit-ul și victoria lui Donald Trump sunt explicate cu bucurie ca victorii împotriva „sistemului“. Iată că se poate câștiga și împotriva curentului ordonat, este nevoie doar de un masiv sprijin popular, spun candidații încurajați de alegerile de peste Ocean. Avem nevoie de votul vostru pentru a-i învinge pe cei care servesc „sistemul“ și care ne umilesc și ne țin în sărăcie.
Discursul antisistem se rostește pe toate vocile. Corurile de candidați cântă aceeași melodie. Este în trend. E temă chiar și în afara vieții publice. Uitați-vă la telefoanele mobile. Acestea sunt la vedere doar cu ocazia participărilor la emisiunile de televiziune, atunci când candidații primesc indicații de la staff-urile lor. În rest, sunt ținute închise sau sunt lăsate în mașină, ori chiar stau cu bateria alături. „Sistemul“ nu trebuie să audă tot.
Uneori, „sistemul“ are dimensiuni internaționale. Se poate ajunge la el din orice direcție – de la Washington, Bruxelles, Moscova sau Ierusalim. Alteori, schemele de lucru ale puterii oculte sunt strict românești, se pot descifra consecințele manevrelor subterane la București, Sibiu sau Constanța. Uneori, sunt implicați doar politicieni, alteori doar „serviciile“, cel mai adesea însă politicienii merg mână în mână cu ofițerii de informații.
Bătălia cu „sistemul“ are mai mereu accente patriotice. În funcție de partid, acestea sunt mai străvezii sau mai dense. România se află la marginea lumii civilizate și este o colonie pentru că Europa dezvoltată se oprește la Carpați. Cei de afară, din Vest, ne vor răul, au trimis în țară ONG-uri dușmănoase (și foarte bogate) ca să ne destabilizeze. Nici dușmanii din Răsărit nu sunt mai breji. Și ăia ne vor răul. „Sistemul“ face jocuri geopolitice la un nivel pe care nu îl putem pătrunde.
„Sistemul e format din generali din SRI, interne, apărare, procurori, dar nu toți, judecători, dar nu toți. E o structură care include profesori universitari, academicieni. Luați pozele cu cei care sunt în Academia de Științe ale Securității. Sistemul poate fi oprit prin lege. Politicienii nu intră în sistem. Pot să-l conducă dacă sunt foarte pu-ternici, dacă îl cunosc.“ Declarația îi aparține fostului președinte, ieșit la vânătoare de mandate de parlamentar pentru partidul său la o televiziune de știri. Poate era interesant de întrebat despre EBA și Parlamentul European, dar și moderatorii sunt, nu-i așa?, parte a „sistemului“.
Adversarii politici se acuză reciproc de apartenență la „sistem“. Cei noi acuză sistemul vechi, plin de racile și pătruns de corupție. Cei vechi acuză noul sistem, care vrea să-i elimine pe patrioți și să parcheze țara ca pe un automobil în parcarea hypermarket-urilor. E drept, generațiile se cam întrepătrund, cam toți au fost la putere, cam toți au guvernat și cam toți o duc bine. Pleacă de la DNA în aceleași mașini de lux pe care le conduceau și înainte de a fi cercetați. Ies din pușcării la fel de bogați și tot atât de influenți ca și înainte. Trec prin saloanele de protocol ale aeroporturilor sau sunt salutați regulamentar de foștii lor subordonați. Și așa mai departe…
Cam atât. Nimic despre prostie, incompetență, incultură sau hoție. E timpul să îmi pun bateria la telefon…
