Referendumul a trecut, batalia continua. si, dincolo de demagogia de campanie, de figurile impuse, de inversunarea jucata cu sau fara talent de protagonisti sau de emotivitatea debordanta a publicului, realitatea politica isi revendica drepturile. O data ce sectiile de votare s-au inchis, vraja s-a ridicat. Chiar daca Basescu se intoarce la Cotroceni cu cateva sute de mii de voturi mai mult decat in 12 decembrie 2004 si diferenta dintre Da si Nu a fost de 50%, fractura asteptata de unii nu s-a produs. Ruptura ramane inca un proiect al consilierilor presedintelui. Partidele antiprezidentiale sunt inca intacte, iar majoritatea antiprezidentiala respira, chiar daca sacadat. De aceea, in crunta batalie pentru majoritate lupta se muta din nou in interiorul partidelor.
Pentru ca victoria lui Traian Basescu sa fie totala, participarea la urne era cruciala. Or, dupa datele oficiale, cele pe care le retine de obicei istoria, doar 45% dintre cei inscrisi pe listele permanente s-au prezentat la urne. Iar disputa privind numarul real al cetatenilor cu drept de vot din Romania are acum doar o valoare teoretica. Totusi, diferenta de aproape un milion de votanti dintre datele oficiale, preluate de la Evidenta Populatiei (aproximativ 18.200.000) si cele ale Institutului National de Statistica (aproximativ 17.300.000), se cere nu doar explicata, ci si corectata. Variatia datelor privind alegatorii de pe listele permanente urmeaza o curba putin credibila, cata vreme, spre exemplu, la alegerile din 1996 corpul electoral era de 17.218.654, pentru ca in 2004 sa ajunga la 18.444.934, in conditiile in care populatia Romaniei a scazut.
Previzibil, votul impotriva unei clase politice rupte de societate a predominat. si daca Basescu nu a obtinut intreaga legitimitate, pozitia sa e mult mai confortabila decat a adversarilor sai, care sunt coplesiti de rezultate. Dar nu inca laminati. De aceea, serialul politic va continua cu noi episoade ale confruntarii pentru majoritate. Presedinte voluntar, Traian Basescu este din 2004 in cautarea majoritatii care sa ii dea libertatea de miscare. Falsa dilema a formei de regim – parlamentar, semiprezidential sau prezidential – ascunde de fapt marea controversa privind controlul majoritatii. Caci, indiferent de tipul de regim politic, pozitia presedintelui, ales direct sau indirect, depinde de relatia sa cu majoritatea. si nu sunt prea multe posibilitati: presedintele este decident (jucator, in varianta lui Traian Basescu) daca este si seful majoritatii, opozant daca nu provine din majoritate si simbolic daca este un simplu membru al majoritatii. Vointa si gradul de libertate al unui presedinte nu depind de modul in care a fost ales, ci de pozitia sa in cadrul majoritatii. Vaclav Klaus a fost ales de cele doua Camere ale Parlamentului ceh abia in al treilea tur, dar, pentru ca era seful real al partidului sau, a putut sa-l aduca la putere in 2006 si sa mentina un guvern minoritar o jumatate de an pana cand alegerile senatoriale partiale au modificat milimetric raportul de forte. Aflat in cautarea majoritatii care sa il recunoasca drept sef incontestabil, Traian Basescu improvizeaza. Temele centrale ale proiectului sau pentru cea de-a doua jumatate a mandatului prezidential expuse la sfarsitul campaniei referendare (votul uninominal, legea lustratiei, modificarea Constitutiei) vizeaza crearea unui cadru institutional care sa-i permita sa devina seful incontestabil al majoritatii. Dar in acest joc partidele au inca ultimul cuvant. Daca vor rezista dublului asalt, prezidential si electoral, vor supravietui. Nu insa fara a face concesii. si cea mai simpla ar fi sa accepte urgenta reformei politice. Daca nu, regimul politic romanesc se va prezidentializa.
Maratonul electoral inceput cu referendumul de revocare va continua inca doi ani si jumatate si doar atletii politici bine antrenati ii vor putea rezista. PD, in faza unei obezitati electorale evidente, va incerca sa isi intareasca pozitia, dar va pierde din agilitatea sa traditionala. Cele cinci scrutine succesive ce urmeaza vor modifica atat electoratul, cat si clasa politica. Iar lucrurile se vor mai limpezi abia atunci cand relatia dintre seful statului si majoritatea parlamentara se va aseza pe o baza electorala indiscutabila, iar nu pe aranjamente de culise.
Cristian Pirvulescu este analist politic si profesor la SNSPA
