Cei doi acoliti ai lui Saddam Hussein au fost spanzurati ieri fara huiduielile de care a avut parte fostul dictator irakian, dar cu un incident grav, de natura sa provoace noi controverse: Barzan al-Tikriti a fost decapitat in cursul executiei.
Dupa spanzurarea lui Saddam Hussein, moartea lui Barzan al-Tikriti (55 de ani), fratele vitreg al dictatorului si fost sef al serviciilor secrete irakiene, si a lui Awad al-Bandar (60 de ani), fost presedinte al Tribunalului Revolutionar, incheie sirul executiilor decise in procesul masacrului de la Dujail, din 1982. Cei doi ar fi trebuit spanzurati pe 30 decembrie, in acelasi timp cu Saddam Hussein, dar executia lor a fost amanata sub presiunea internationala. Chiar si presedintele irakian Jalal Talabani ceruse o amanare in acest caz.
Sentinta a fost dusa la indeplinire la ora locala 03,00 (02,00 ora Romaniei), intr-o locatie ramasa necunoscuta. „Capul lui Barzan s-a desprins de trup in timpul spanzurarii. Acest lucru se intampla rareori. E un act al lui Allah”, a declarat Ali al-Dabbagh, purtator de cuvant al guvernului de la Bagdad. „Condamnatii nu au fost supusi unor rele tratamente. Drepturile lor nu au fost incalcate. Nu au fost ironizati”, a asigurat oficialul irakian.
Aparatorii celor doi s-au declarat insa indignati. „Cand un om este spanzurat nu i se desprinde capul. Modul in care a fost executat Barzan este rusinos”, a declarat avocatul Issam al-Ghazzawi. El a adaugat ca se intalnise cu condamnatii vinerea trecuta si „nici macar nu stiau ca vor fi spanzurati”.
Agentia Reuters, care furnizeaza detalii despre procedeul executiei prin spanzurare, sustine ca, in cazul in care caderea condamnatului este prea lunga, acesta poate fi decapitat. Spanzurarea cu trapa folosita de irakieni copiaza metoda utilizata in secolul XIX in Marea Britanie, tara care a infiintat statul irakian dupa Primul Razboi Mondial. Este considerata o metoda mai „umana”, deoarece moartea condamnatului survine aproape instantaneu dupa fracturarea vertebrelor cervicale. La spanzurarea cu cadere scurta si la suspendare, condamnatul moare strangulat, in cateva minute.
Executia celor doi demnitari ai vechiului regim a fost urmata de manifestatii de bucurie in orasul siit Najaf. Desi Washingtonul a apreciat ca „guvernul irakian suveran exercita justitia impotriva celor vinovati de crime brutale impotriva umanitatii”, Londra si-a reiterat opozitia fata de pedeapsa capitala. Iar presedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, si premierul italian Romano Prodi au condamnat executia.
Al-Bandar, omul verdictelor murdare
Fostul presedinte al Tribunalului Revolutionar, Awad Ahmed al-Bandar, a devenit, dupa inculparea sa in 2004, primul judecator urmarit penal pentru ordonarea unor executii politice dupa procesul de la Nurnberg, a relatat AFP.
Al-Bandar, in varsta de 60 de ani, a fost condamnat la moarte pentru masacrarea a 148 de siiti in anii '80, pentru organizarea unor procese de fatada in scopul ordonarii executiilor motivate politic si pentru condamnarea la moarte a 35 de minori. Completul de judecata a conchis ca verdictele sale erau „decizii criminale si nu verdicte fondate legal sau in conformitate cu legislatia”, gasindu-l vinovat de „crime deliberate impotriva umanitatii”.
Avocatii sai au pledat ca acesta nu a facut altceva decat sa indeplineasca ordinele. Dupa aflarea verdictului, avocatul sau italian Giovanni Di Stefano a declarat ca instanta nu a reusit sa demonstreze ca tribunalul condus de acuzat a intentat procese expeditive, asa cum a fost cazul judecatorilor nazisti judecati la Nurnberg.
In ceea ce-i priveste pe cei 35 de minori executati, al-Bandar a explicat, anul trecut, nonsalant ca acestia „nu au fost privati de niciun drept si erau reprezentati de avocati”. Ulterior, s-a razgandit complet, sustinand ca, in calitate de judecator, „constiinta nu imi permite sa condamn la moarte o persoana care are sub 20 de ani”. In viziunea fortelor americane, al-Bandar facea parte din „The Dirty Dozen” ai lui Saddam.
Al-Tikriti, tortionarul-sef
Barzan Ibrahim al-Tikriti, unul dintre cei trei frati vitregi ai lui Saddam Hussein si cu 14 ani mai mic decat fostul dictator, a fost directorul serviciului de informatii Mukharabat in perioada 1973-1983 si unul dintre cei mai temuti oameni ai tarii.
Ca director al serviciilor secrete, Barzan a fost gasit vinovat de crime impotriva umanitatii, fiind acuzat ca a ordonat crime in masa, torturi si distrugerea satelor kurde. Capturat de fortele americane in aprilie 2003, el era plasat pe lista primilor cinci dintre cei mai cautati oameni din Irak.
In cursul procesului, unul dintre martori a declarat ca Barzan a supravegheat personal torturarea sa cu socuri electrice la Bagdad in anii '80, mancand struguri in timp ce prizonierul urla de durere. O femeie a descris cum Barzan a batut-o si i-a rupt coastele, dupa ce a fost agatata de tavan cu capul in jos. Un martor al acuzarii, Ahmed Hassan, a relatat ca a vazut, la locul de interogare al lui Barzan, un polizor pentru torturarea oamenilor. Un film in care Barzan apare lovind un barbat deja zacand la pamant i-a confirmat reputatia de tortionar-sef.
In perioada 1988-1997, a fost ambasador al Irakului la Natiunile Unite de la Geneva si la Conferinta pentru Dezarmare. Fosti diplomati occidentali si-l amintesc pe Barzan purtand intotdeauna costume elegante. „I se spunea bancherul din Occident al lui Saddam”, a transmis Reuters.
Masacrul de la Dujail
Masacrarea a 148 de sateni siiti la Dujail a avut loc ca represalii dupa atacul din 8 iulie 1982 asupra masinii in care se afla Saddam Hussein. „In acea zi, pe o caldura sufocanta, convoiul prezidential, format din cel putin 30 de limuzine, si-a facut aparitia in localitate”, isi aminteste Abdel Al-Dujaili, martor ocular la evenimente. „Saddam Hussein voia sa viziteze moscheea din centru, dar la un moment dat masina sa a fost atacata de oameni inarmati. Garzile au ripostat tragand in toate directiile, doi copii au murit atunci. Apoi au plecat”, povesteste Al-Dujaili. A doua zi a inceput cosmarul. In localitate au sosit unitati ale Garzii Republicane si forte speciale, care au instituit teroarea. Timp de cateva luni, peste 600 de localnici siiti au fost arestati si transferati la inchisori din Bagdad. 148 dintre ei n-aveau sa se mai intoarca. Razbunarea lui Saddam i-a afectat si pe cei ramasi. Numeroase proprietati au fost distruse in Dujail, iar fermele si livezile, arse si pustiite. Supravietuitorii au fost condamnati la exil intern timp de patru ani.
