Acum, in plina criza economica, slabiciunea democratiilor este mai vizibila decat in epocile de prosperitate. Dar tocmai in aceste momente democratiile ar trebui sa isi dovedeasca superioritatea. si daca nu reusesc sa o faca, e pentru ca au deviat de la promisiunile initiale. Cand insa o anume forma de autosuficienta democratica, alimentata de victoria impotriva celor doua totalitarisme ale secolului trecut, a fost sustinuta de cei ce au sustinut ideea disparitiei definitive a adversarilor si a "sfarsitului istoriei", democratiile nu s-au mai autoreglat si s-au indepartat de principiile fondatoare. Cum insa istoria refuza sa moara, reintoarcerea la principiile fondatoare se impune cu urgenta.
Angajamentul democratic initial era indisolubil legat de asumarea egalitatii si libertatii ca principii fondatoare ale ordinii sociale. Or, neoliberalii si-au facut un punct de glorie din a demonstra ca egalitatea si libertatea nu sunt compatibile. Iar pentru acestia, libertatea ar fi de preferat egalitatii, totalitara cel putin prin consecinte, daca nu chiar in sine. Insa fara asigurarea conditiilor egalitatii de sanse, democratia se transforma cel mai adesea intr-o forma de plutocratie. Iar deturnarea democratiilor de la proiectul lor originar prin promovarea unui model economic nondistributiv a slabit sustinerea populara pentru aceste regimuri. Absenteismul electoral nu este decat unul dintre simptomele unei maladii care devine cu atat mai periculoasa cu cat criza economica risca sa se prelungeasca.
Combinatia echilibrata dintre libertate si egalitate ar fi trebuit sa asigure eliberarea de fricile existentiale. Dar nu s-a intamplat astfel. Libertati fundamentale, izvorate din necesitatea garantarii conditiilor pentru o existenta umana demna, precum libertatea de a nu te teme si libertatea de a nu indura saracia, au fost laminate sub impactul unei viziuni sociale profund inegalitare. Libertatea nu este un dat; devenim liberi doar in masura in care ne putem elibera. Or, in Romania fricile totalitare au persistat si dupa prabusirea formala a totalitarismului. Frica de puternicii zilei, primari sau potentati locali, a inhibat orice puseu democratic. Intr-o Romanie inca rurala, saracia a ramas spectrul cu care majoritatea romanilor sunt amenintati. si cum pana la Dumnezeu te mananca sfintii, cum spune un vechi proverb romanesc, pana sa le fie aparate drepturile, romanii obisnuiti trebuie sa supravietuiasca adaptandu-se unui mediu local pervertit de plutocratie.
Si tocmai celor ce folosesc aceste mijloace nedemocratice pentru a se permanentiza la conducere le este acum acordata intreaga putere locala prin asa-zisa descentralizare. Cum pariul cu democratia nu e niciodata definitiv castigat, refacerea fundamentelor acesteia e misiunea fiecarei noi generatii. Caci democratia nu rezida intr-un sistem institutional, ci in starea de spirit a populatiei. Ne-o spunea deja Tocqueville acum aproape doua veacuri. Dar cine mai are timp sa se raporteze la Tocqueville? In orice caz, nu electocratia care s-a instalat la putere in tara noastra. Aceasta nu poate si nu vrea sa antreneze poporul nici la decizii, nici la urne. Folosind din ce in ce mai mult santajul si frauda, acestia au acaparat puterea. Profitand de autosuficienta democratiilor si de credinta lor naiva in victoria definitiva a idealului democratic, declarandu-se pentru deliciul presei democrati, dar aderand si promovand fara rezerve o forma inegalitara de organizare sociala, antidemocratii sunt de fapt la carma. Si atunci, de ce ne miram ca poporul nu mai voteaza?
