Fostul dictator Augusto Pinochet, care a condus Chile intre 1973 si 1990, a murit duminica, la varsta de 91 de ani, fara sa fie judecat pentru crimele ce i se atribuie.
Pinochet a decedat in spitalul militar din capitala chiliana Santiago, unde fusese internat cu o saptamana in urma din cauza unui infarct miocardic complicat cu un edem pulmonar. Desi starea sanatatii sale se ameliorase in ultimele zile, generalul a suferit duminica o noua criza cardiaca multipla, care i-a fost fatala. „A murit inconjurat de familie”, a declarat un medic.
Ramasitele pamantesti ale celui care l-a inlaturat de la putere pe presedintele marxist Salvador Allende au fost depuse la scoala militara din Santiago. Funeraliile lui Pinochet sunt programate astazi. Trupul neinsufletit al fostului presedinte va fi incinerat. Inmormantarea se va face cu onoruri militare, dar, la recomandarea actualului presedinte chilian, Michelle Bachelet, nu vor avea loc funeralii nationale si nici nu va fi proclamat doliu national. Totusi, armata chiliana a coborat drapelele in berna in toate unitatile militare, in semn de doliu dupa moartea fostului sau comandant sef – functie pe care Pinochet a exercitat-o intre 1973 si 1998.
Desi guvernul chilian a anuntat ca va avea grija sa pastreze „un climat de liniste si impartialitate in tara”, acest lucru s-a dovedit greu de realizat. La aflarea vestii ca Pinochet e mort, mii de tineri au iesit in strada pentru a sarbatori cu sampanie, in sunet de claxoane, „eliberarea” de cel care este acuzat de disparitia sau uciderea a 3.000 de persoane, dupa lovitura de stat din 1973, precum si de exilul altor cateva mii. Intre politie si manifestantii care se indreptau spre palatul prezidential La Moneda au izbucnit lupte de strada. Fortele de ordine au utilizat grenade lacrimogene si tunuri cu apa pentru a-i dispersa pe turbulenti, iar acestia au ripostat cu pietre si sticle. Cel putin 43 de politisti au fost raniti si 99 de persoane au fost arestate. Nostalgicii lui Pinochet s-au adunat, in schimb, in fata spitalului militar unde au intonat, cu lacrimi in ochi, imnul national. Partizanii generalului afirma ca politica sa de mana forte a fost necesara pentru a-i impiedica pe comunisti sa puna stapanire pe Chile.
