Reuniunea ministrilor de finante ai tarilor membre ale „clubului celor bogati”, G8, din weekend-ul trecut de la Moscova, a constituit un nou prilej pentru Kremlin sa isi demonstreze rolul politic global in crestere. Vladimir Putin nu a facut nici un secret din faptul ca doreste sa faca din nou din Rusia o superputere globala si cu greu se poate imagina un context politic si economic mai favorabil.
Desi reuniunea prezidata in premiera de Moscova a fost destinata „securitatii energetice” a lumii, nu a putut reiesi mai limpede in urma discutiilor ca lumea occidentala traverseaza o perioada de adanca insecuritate energetica. Statele membre ale G8 (Statele Unite, Japonia, Canada, Marea Britanie, Germania, Franta, Italia, Rusia) consuma o jumatate din petrolul care este extras intr-o zi. In doi ani, pretul petrolului s-a dublat, atingand 60 de dolari barilul. Nu s-a atins inca un nivel record iar marile puteri economice au reusit pana in prezent sa acomodeze actualul pret la cresterea economica, dar perspectivele nu sunt deloc linistitoare. In plan economic, noile puteri „emergente” China si India, daca isi vor mentine actualul ritm de crestere din doua cifre, vor deveni in scurt timp cei mai mari consumatori ai planetei. Daca resursele naturale par sa fie suficiente, nu acelasi lucru se poate spune despre capacitatile de rafinare, care in prezent lucreaza la capacitate maxima. Exploatarea noilor campuri petrolifere si extinderea capacitatilor de rafinare vor necesita investitii de 17.000 de miliarde de dolari pana in 2030, estimeaza specialistii. Pe plan politic, rolul Orientului Mijlociu in ecuatia politica globala va creste exponential. Presedintele american, George W. Bush, a schitat in Discursul despre Starea Uniunii un proiect de reducere a dependentei energetice a Statelor Unite de resursele Orientului Mijlociu cu 75% pana in 2025. Daca nu cumva americanii descopera intre timp o sursa alternativa si eficienta de energie, acest lucru este putin probabil sa se intample. Sau daca America renunta la petrolul din tarile arabe, atunci s-ar putea intoarce spre resursele… Rusiei. Putin a avut grija sa reaminteasca tuturor ca tara sa, al doilea exportator mondial de petrol, a devenit in ultimii doi ani cel de-al optulea furnizor al Statelor Unite si are de gand sa devina al patrulea.
Ambitiile nucleare ale Iranului si regimul populist al lui Hugo Chavez din Venezuela adancesc si mai mult insecuritatea energetica a lumii occidentale. Prin comparatie, stabilitatea politica de la Moscova devine irezistibila pentru occidentali. In aceste conditii, deriva antidemocratica si autoritara a Kremlinului va fi trecuta cu vederea in numele unor argumente „pragmatice” si „strategice”. Razboiul gazelor de la inceputul anului dintre Rusia, pe de o parte, si Ucraina si Georgia, de cealalta, le-a demonstrat europenilor ce risca daca supara prea tare Moscova. Si nimeni nu isi permite acum sa il supere pe Putin, chiar daca blocheaza initiativele occidentale in Iran sau ii cheama pe liderii Hamas la Moscova.
