» Ieri s-a deschis la Romexpo a treia editie a Targului de Carte Bookfest.
» Astazi, la ora 18.00, scriitoarea Zeruya Shalev isi va lansa romanul "Sot si sotie", primul tradus in limba romana si aparut la Editura Polirom.
» Zeruya Shalev s-a nascut in 1959, in kibbutzul Kinnaret din Israel, intr-o familie de scriitori. In ianuarie 2004, autobuzul 19 explodeaza chiar langa ea.
» Va trebui sa va pun si niste intrebari despre politica. Presupun ca unui scriitor israelian i se pun intotdeauna si astfel de intrebari. Va deranjeaza asta?
– E firesc sa se intample asa, nu ma surprinde sa fiu intrebata despre chestiuni politice si nici nu ma deranjeaza, dar totodata cred ca este important sa ne amintim ca literatura si politica nu dau chiar cea mai buna combinatie. Nu cred ca scriitorii trebuie sa fie neaparat si experti in politica. Scriitorii trebuie sa reflecte in literatura complexitatea a ceea ce vad. Uneori, chestiunile politice cer cu totul alte calitati, cer decizii rapide si transeaza situatiile in alb si negru, ceea ce nu se intampla in literatura. Asemeni multor scriitori, nu sunt tocmai un expert in politica. Uneori, tocmai pentru ca am tendinta de a vedea intregul peisaj si intreaga complexitate, pentru ca vad ambele parti si inteleg ambele tragedii, pentru ca imi dau seama cat de trist si cat de dificil poate fi sa gasesti o solutie, ma simt neajutorata.
» Dar este important pentru un scriitor sa aiba o voce puternica in dezbaterile publice?
– Cred ca e important ca toata lumea sa aiba opinii. Dar nu cred ca scriitorii trebuie sa-si foloseasca literatura pentru asta. Mai ales in Israel, dar peste tot in lume, chiar ar trebui sa existe o distinctie clara intre literatura si politica. Literatura nu trebuie sa vanda mesaje, asta distruge creatia, chiar daca mesajele sunt foarte pure si foarte corecte. Mesajele fac literatura superficiala si plata, asa ca sunt total impotriva acestui amestec, chiar daca mesajele sunt cele mai nobile cu putinta.
» Pe de alta parte, stiu ca dumneavoastra nu sunteti nici pentru transcrierea, in literatura, a realitatii imediate. Dupa ce o bomba a explodat chiar langa dumneavoastra in 2004, ati spus ca nu veti scrie despre asta, chiar daca a fost o experienta atat de traumatizanta.
– Nu e vorba ca nu vreau sa sciu despre realitate, dar intotdeauna caut modalitati indirecte de a o face. Pentru mine, realitatea este asemeni unui foc urias, daca te apropii prea mult risti sa te arzi. Intotdeauna caut sa ma plasez la distanta cea mai potrivita de realitate. Pana acum – nu stiu ce voi face in continuare – m-am simtit confortabil sa fiu la distanta fata de realitatea din Israel. Mi-am gasit un colt doar al meu la marginea acestui foc urias, de unde pot privi linistita flacarile, fara riscul de a ma arde. Pe mine ma intereseaza mai ales viata intima intr-o tara aflata in razboi, viata intima intr-o zona de conflict. Incerc sa transfer aceste conflicte extreme in viata de familie. Poate asta este motivul pentru care romanele mele par oarecum la limita si nelinistitoare.
Nu descriu niciodata familii linistite, intotdeauna exista un razboi: intre sot si sotie, nu intre israelieni si palestinieni. E mai important sa scriu despre conflictele care se ascund in cele mai normale vieti, in rutina cotidiana decat sa scriu despre aceste vulgare si brutale conflicte dintre israelieni si palestinieni. E adevarat ca am trait teroarea acelui atac din ianuarie 2004, dar dupa mi-a fost foarte clar ca nu vreau sa-l fac literatura. Nu scriu despre propria mea experienta. Folosesc un filtru. Chiar daca am trait asta, nu inseamna ca e obligatoriu sa scriu despre. Scriu despre ce ma inspira, iar atacul acela nu a fost in nici un caz o inspiratie. A fost o experienta foarte tragica si, daca stau sa ma gandesc la complexitatea transpunerii in literatura, atunci este prea asurzitor pentru mine.
A fost exact opusul a ceea ce vreau sa fac eu. Incerc sa arat tot ce se intampla in spatele unui singur moment de rutina si sa ocolesc trupurile moarte din strada, care nu sunt material pentru literatura mea. Cand am trecut, fizic si psihic, peste atacul din 2004, am fost fericita ca am putut sa-mi continui frazele lasate neterminate in momentul atacului si sa continui sa scriu de parca nimic nu s-ar fi intamplat. Mi-am spus ca asta este victoria mea: atacul mi-a afectat sufletul, mi-a afectat trupul, dar nu a reusit sa-mi afecteze literatura.
» Sunt convinsa ca viata in Ierusalim nu e deloc simpla, pentru nimeni, nu doar pentru un scriitor. Imi amintesc ca am citit un interviu cu Aharon Shabtai, care spunea ca in lume sunt atatea locuri minunate in care ar putea sa traiasca, dar casa lui este la Ierusalim si nu el a ales asta.
– E greu sa traiesti in Israel, mai ales in Ierusalim, care e un fel de simbol al conflictului. E un spatiu tensionat, am avut momente grele intre 2000 si 2005, au fost atatea atacuri teroriste in Ierusalim, incat e greu sa fii scriitor aici, e greu sa fii mama. Deseori, mi-a fost teama sa-mi trimit copiii la scoala, a trebuit sa-i tin acasa cu saptamanile pentru ca erau atacuri la doi pasi de casa, a fost foarte greu ca viata noastra cotidiana sa-si gaseasca un ritm, sa ajungem la o stare de normalitate. E si foarte dureros, pentru ca nu vezi sfarsitul. Iar asta nu este doar o suferinta a evreilor, si palestinieii sufera in aceeasi masura. Uneori simti ca lucrurile se vor rezolva in curand, alteori ca nu se vor rezolva niciodata. E greu, dar nu am luat niciodata in calcul sa plec din Ierusalim pentru a trai in alta parte, am simtit intotdeauna ca aceasta este casa mea, acesta este locul in care trebuie sa traiesc.
» In "Sot si sotie", cand Noam pleaca de acasa pentru a-si duce sotul bolnav la spital, incuie usa in graba, dar se mai lipeste o data usor de ea la despartire, "cine stie cand o voi revedea". Cat de important este simbolul casei in literatura scriitorilor evrei?
– Casei, nu neaparat in sens fizic, i se acorda o importanta speciala din cauza istoriei dureroase a poporului evreu, cand oamenii au fost fortati sa-si paraseasca propriile case. Chiar si statul Israel a fost ridicat pentru a asigura o oarecare siguranta poporului evreu. Exista si o credinta, ca nu exista spatiu sigur. Am incercat sa ilustrez acest sentiment in cartile mele, mai ales in "Sot si sotie", sentimentul ca nici un spatiu nu este sigur, ca nu exista spatiu in care sa te poti relaxa cu adevarat, in care sa te simti in siguranta, in care sa simti ca este cineva care te protejeaza. Ideea de casa si de familie este centrala in Israel si foarte problematica. Aproape in orice familie din Israel exista rude care au supravietuit Holocaustului si rude care au murit in timpul Holocaustului, cineva care a murit in timpul razboiului si cineva care a murit in timpul atacurilor teroriste. Familiile sunt indurerate si de aceea este si atat de greu sa te desparti de parinti, de copii. Familiile sunt pline de durere, anxietate, sentimente de vinovatie. Uneori, ramai langa parintii tai nu atat din dragoste, cat pentru ca te simti vinovat si frustrat. Lucrurile astea sunt si in cartile mele, chiar daca nu le descriu in mod direct.
» Incheiem cu o intrebare politica. In 2008, sunt 60 de ani de existenta a Statului Israel. Cu aceasta ocazie, Israelul a fost tara invitata a celor mai multe targuri de carte din lume, ceea ce a prilejuit proteste si idei de boicot din partea lumii arabe. La Salonul de Carte de la Paris, asi fost invitata alaturi de alti 38 de scriitori. Aharon Shabtai, pe care l-am pomenit mai devreme, a fost singurul care a refuzat invitatia, acuzandu-i pe ceilalti ca sprijina Israelul, care este un stat-apartheid.
– Nu sunt de acord cu Shabtai, trebuie sa faci o distinctie foarte clara intre literatura si politica. Sunt de parere ca scriitorii israelieni au fost invitati pentru literatura israeliana, nu pentru politica statului Israel. Cred ca toate aceste boicoturi sunt de-a dreptul stupide, nu trebuie sa boicotezi cartile, la fel cum nu trebuie sa arzi cartile asa cum s-a intamplat, nu o singura data, in istorie. Cartile sunt complet in afara acestor conflicte si in afara politicii. E important ca oamenii din Franta si din alte tari sa poata face o conexiune intre literatura israeliana si aspectele vietii in Israel. De aceea cred ca este important ca scriitorii israelieni sa-si promoveze cartile, care reprezinta partea umanista a tarii lor. Nu sunt de acord cu el nici cand spune ca Israelul este un stat apartheid. Este adevarat ca ocupatia ne face noua rau, le face rau palestinienilor, imi doresc sa gasim o solutie, cu cat mai curand, cu atat mai bine, dar nimeni nu mentine ocupatia din cauza apartheidului.
Este o chestiune de aparare. Este foarte important sa clarificam lucrurile. Sunt de parere ca ocupatia ar trebui sa inceteze, sa plecam din teritoriile ocupate, dar pe de alta parte este o problema de securitate. Dupa ce am plecat din Gaza, au venit Hamas si fundamentalistii islamici si au inceput sa atace orasele israeline. Majoritatea cetatenilor Israelului vor sa inceteze ocupatia, vor pace, vor sa existe un stat palestinian alaturi. Dar, totodata, ne temem de pericol, de faptul ca, dupa ce vom pleca din teritoriile ocupate, fundamentalistii vor lua in stapanire acest spatiu si vor incepe sa atace orasele israeliene. Cred ca acesta este singurul motiv real pentru care nu incetam ocupatia. Mi-as fi dorit ca lucrurile sa fi fost mult mai simple, sa fi existat un stat palestinian, sa fi fost ca in paradis, atat pentru noi, cat si pentru ei. Dar ne temem ca, in locul unei stat palestinian linistit, vom avea un stat ca Iran, care isi va propune sa ne stearga de pe harta. Ce sa faci intr-o situatie ca asta? E o mare tragedie pentru toti cei care isi doresc pace in Israel si in teritoriile palestiniene. Cand discuti despre astfel de lucruri, este atat de important sa dispui de nuante, nu poti pune totul in alb si negru.
Bonus la Bookfest: Filme si concerte rock
Ca sa parafrazez un slogan comunist, festivalurile cresc o data cu tara; daca sunt bani pentru tara, atunci or sa apara si pentru festivaluri. Bookfest-ul, ajuns la a treia editie, are parte de cinci pavilioane a caror chirie, a spus Grigore Arsene in conferinta de presa care a precedat evenimentul, se ridica la 120.000 de euro. Unul din pavilioane (13) a fost amenajat ca un spatiu de concerte, cu reflectoare si mocheta neagra pe jos (seamana putin cu clubul Suburbia, cu diferenta ca nu se fumeaza). De altfel, aceasta este principala noutate a targului de anul acesta, un program special de concerte si filme. Trupele invitate sunt dintr-o zona mai artistico-intelectuala – ieri Fara Zahar, azi Kumm, maine Ada Milea, poimaine Luna Amara, iar duminica vor canta Travka; toate spectacolele vor avea loc de la ora 18.00.
Din pacate, organizarea nu straluceste prin ordine – ieri, la intrare, nu exista un punct de primire si nici harti cu locatiile editurilor, iar concertele si filmele au fost tainuite pana in ultima clipa – incat ma intreb cine din public a aflat ieri de concertul baietilor de la Fara Zahar; la incheierea editiei, programul filmelor nu era macar postat pe site-ul Bookfest. In rest – standurile si spatiile dintre ele sunt generoase, aerisite, locatia pierzandu-si aspectul de colectie de tarabe din magazinul Cocor si aratand in fine "la standarde occidentale", cum s-a exprimat Ion Enescu, presedintele Federatiei Editorilor de Carte. Insa putine edituri din cele mari au facut eforturi sa-si creeze spatii mai sic, majoritatea aratand ca acelea de anul trecut, cu decoruri scoase din depozit si aranjate pe un spatiu mai mare.
Cele mai reusite standuri apartin unor edituri mici – Editura Publica, cu un spatiu cvasiconceptual, amenajat de "La strada Deco", cu obiecte minimaliste de plastic colorat (verde si portocaliu) si cu scaune desperecheate in gen Kartell. In plus, editura comercializeaza si CD-uri cu muzica din zona foarte cool (Silent Stripe, Hooverphonic etc). In domeniul promotiilor reducerile sunt in nota obisnuita – Polirom cu 15 -20%, Humanitas cu 15–50%, Curtea Veche 15-50%, Editura Trei 30–50% (30% Freud, 50% Jung), Nemira cu aceeasi strategie de reduceri la pachet, pe colectie de autor (seria de romane ± povestiri semnate de Philip K Dick redusa de la 143,30 la 100 de lei, Orson Scott Card de la 98,60 la 70 lei). In privinta scriitorilor de afara, invitati la targ, cel mai bine sta Curtea Veche, cu doi scriitori rusi apartinand noii generatii, Irina Denejkina care scrie carti "Trainspotting a la russe", si Andrei Kurkov, scriitor jurnalist foarte bine prizat in Occident (vineri, de la 17.00, respectiv 18.30). Duminica vor fi prezenti scriitori mai clasici – maghiarul Peter Esterhazy (11.30) si, in fine, cireasa de pe tort, Orhan Pamuk (13.00), care isi va lansa "Zapada" si va acorda autografe.
