» Cum nici una dintre editurile romanesti importante nu a avut curaj sa-l publice, "Iluzia anticomunismului" a aparut la o editura din Republica Moldova.
» Volumul, coordonat de Vasile Ernu, Costi Rogozanu, Ciprian siulea si Ovidiu Tichindelean, face o critica dura a Raportului, precum si a mecanismelor ce l-au produs.
» Se scot astfel in evidenta termeni folositi prost, cifre prea aproximate, contraziceri de la o pagina la alta, discurs liricoid, unde ar trebui sa fie obiectivitate – fapte care anuleaza partial intentia de lucrare stiintifica.
"Antologia a fost refuzata, pe rand, de un mare numar de edituri din tara. (…) Unele au invocat motive puerile, altele rentabilitatea economica. (…) Dar rentabilitatea e aproape asigurata in cazul unui volum pe o tema de un asemenea interes si reunind nume destul de cunoscute, cateva de prima mana. Una peste alta, lucrurile aratau foarte mult ca si cum editurile nu tineau deloc sa publice deviationisme de la mainstream-ul intelectual national. Din fericire, am reusit sa gasim pana la urma o editura romaneasca din afara tarii cu ceva mai mult curaj." Este vorba despre o editura din Republica Moldova, Cartier. Volumul aduna eseuri scrise atat de antologatori, cat si de Gabriel Andreescu, Daniel Barbu, Alex Cistelecan, Adrian-Paul Iliescu, Michael Shafir, Andrei State, Dan Ungureanu.
Gabriel Andreescu: Manolescu si Patapievici, alesi pe criterii clientelare in comisia care a scris Raportul
Gabriel Andreescu semneaza unul dintre cele mai echilibrate analize ale Raportului. Salutand aparitia Raportului, "o sinteza unica la care merg(e) spre consultare", autorul considera, totodata, condamnarea comunismului de catre presedinte "un moment salutar" – ceea ce nu-l impiedica insa sa aduca critici pertinente si punctuale acestuia: comisia (bine alcatuita, in mare) are in componenta doua persoane care nu au de-a face cu teoria ori cu istoria comunismului, Nicolae Manolescu si H.-R. Patapievici – in alegerea carora vede o ratiune "clientelara". Critica, de asemenea, folosirea inadecvata a notiunii de genocid, care nu respecta criteriile internationale, precum si marja prea larga (intre 500.000 si 2.000.000) data pentru cei care au trecut prin inchisorile politice (aceste doua scapari sunt taxate si de Michael Shafir, intr-un articol care analizeaza cu acribie toate derapajele de la regulile academice ale Raportului).
Totodata, Gabriel Andreescu respinge o parte dintre propuneri – cum ar fi manualul obligatoriu de studiere a comunismului (argumentul este ca "incarcarea programei scolare cu discipline prea circumscrise e contraproductiva"), precum si adoptarea unei legi de sanctionare a negationismului referitor la comunism, pe modelul Holocaustului – argumentul e acela al libertatii de exprimare, asociat "caracterului respingator al delictului de opinie". Alex Cistelecan, eseist si critic apartinand ultimei generatii, se leaga de elitismul ascuns al Raportului, care prefera formula "revolta intelectualilor maghiari" pentru Revolutia din ’56 – "de parca… Ungaria ar fi fost condusa de comitetul director al Uniunii Scriitorilor, si nu de consiliile muncitoresti".
In plus, "e cel putin bizar sa vezi cum niste autori care pot sa-si pastreze calmul atunci cand vorbesc despre conditiile jalnice de trai ale populatiei sau despre asuprirea minoritatilor etnice sau religioase isi pierd cumpatul si le sare tandara cand vine vorba despre manuscrise refuzate sau taiate" – acelasi repros este adus si de Ovidiu Tichindeleanu (un tanar autor venind dinspre stanga intelectuala), cand constata numarul disproportionat de mare de pagini consacrate dizidentei artistice si culturale vs paginile dedicate revoltelor muncitoresti din Valea Jiului sau Brasov.
Dan Pavel, pastrat ca prefatator la o carte a profesorului Tismaneanu
Adrian-Paul Iliescu, profesor de filozofie la Universitatea Bucuresti, cu pozitii de stanga, explica de ce "misionarii anticomunismului nu sunt capabili sa judece comunismul" – intrucat "sunt stapaniti de fobia fata de comunism", pe principiul "nimic rau despre Romania precomunista, nimic bun despre Romania comunista". Observatia e exemplificata cu lecturile tendentioase pe care le face Raportul unor realitati istorice (desovietizarea care se reduce la un simplu "mecanism de supravietuire") sau cu afirmatii categorice, insa deloc argumentate ("Teza ca modernizarea Romaniei sub comunism s-ar reduce la un mit usor de spulberat este afirmata categoric, dar privata de orice argument").
Costi Rogozanu semneaza un articol in care analizeaza atitudinea ce sta in spatele Raportului, pusa pe seama obnubilarii estetizante in care s-au complacut oamenii de cultura romani inainte de ’89, ulterior convertiti la anticomunismul angajat. Sub titlul "Manipularea care te face sa rosesti", ia in discutie un pasaj simptomatic – in care lichidarea analfabetismului mostenit din interbelic de catre comunisti este evaluat de autorii Raportului ca fiind "probabil o exagerare". "Tonul general al textului", remarca Rogozanu, "este unul electoral, de parca ar urma sa fie organizate alegeri intre interbelici si comunisti". "Vocea (naratorilor din Raport – n. red.) a ajuns un mecanism perfect de propagare a cliseelor indignarii", conchide eseistul, care nu se sfieste sa aminteasca faptul ca Dan Pavel a fost pastrat ca prefatator al unei carti a lui Tismaneanu si la editia sa din 2007, desi, intre timp, Dan Pavel "a devenit unul dintre cele mai penibile cazuri de supunere contra cost fata de un tiran privatizat" (este vorba de Gigi Becali).
» Ciprian Siulea: "Limbaj de editorial prost, ca-n primii ani de dupa ’90"
Ciprian Siulea, eseist de formatie liberala, semneaza unul dintre cele mai consistente studii ale volumului. El face o critica pe mai multe paliere, pornind de la "ideologia anticomunista primitiva a tranzitiei" care conduce la un discurs antidemocratic al "Comunismului ca Rau metafizic" de la care "se revendica majoritatea vedetelor anticomunismului romanesc". Acesta produce, in unele parti din Raport, "derapaje verbale grave", in limbajul "de editorial prost, inflamat si demagogic al presei din primii ani ’90". In continuare, autorul analizeaza motivele pentru care Raportul rateaza obiectivul principal pe care si l-a propus – a oferi niste argumente obiective, "stiintifice", pe baza carora presedintele sa poata condamna comunismul.
Un pasaj extins e consacrat, la fel ca la Rogozanu, tonului nepotrivit pentru o asemenea lucrare – "nu numai ca (se) adopta perspectiva victimei, dar (se) si simuleaza tonul lamentativ-vindicativ specific marilor victime ale comunismului" – de unde repetarea obsesiva a unor termeni tari, precum "odios", "calau", sau exprimari hiperpatetice de genul "Nu toate victimele au fost martiri, dar toate ne roaga, din cerul lor, sa nu le uitam". Tonul inflamat – observa eseistul – submineaza chiar si capitolele tehnice, cu iz statistic, unde pot fi intalnite expresii de genul "politica deliberata de infometare a populatiei", prin care sunt denominate criza alimentara din anii ’80, precum si definirea colectivizarii ca "un razboi impotriva poporului roman".
Or, spune autorul, "tocmai pentru ca procesul colectivizarii a fost atat de tragic autorii ar fi trebuit sa se abtina sa il acopere cu acest patetism grotesc, autodegradant", infinit mai adecvat fiind un limbaj de tip juridic academic. Un ultim repros pe care eseistul il aduce Raportului este unul din afara cartii pe care o discuta – faptul ca, dupa aparitia volumului, Vladimir Tismaneanu nu a raspuns decat "criticilor mizerabile" venite din zone marginale din politica sau media, cum ar fi PRM sau OTV, zone ce produc discursuri "delirante" – care, in opinia eseistului, ar fi trebuit mai degraba ignorate.
Insa Tismaneanu a procedat invers – a ignorat criticile de fond care acuza deficientele serioase ale Raportului si a raspuns doar celor venind de la extreme. siulea sustine ca aceasta strategie s-a dovedit o modalitate de impunere necritica, in forta, a Raportului: "intelectualii «buni» ar trebui sa stea strans uniti in jurul Raportului" pentru a contracara extremistii. Aceasta strategie a blocat dialogul pe marginea "Bibliei anticomunismului romanesc". Sa speram ca el va fi relansat de antologia tinerilor autori.
