Până la urmă, se adeveresc previziunile negre dinaintea campaniei electorale: principala problemă a lui Klaus Iohannis nu va fi aceea că vorbeşte puţin sau nu este suficient de convingător în discursul public. Nici că este susţinut de două partide care nu au oferit dovezi temeinice că îşi doresc sincer reformarea clasei politice. Nu, atacul decisiv îndreptat acum împotriva primarului de Sibiu este legat de faptul că acesta nu este român şi nici ortodox.
Pe zi ce trece, avem tot mai multe dovezi că Biserica se implică în această campanie electorală de partea lui Victor Ponta. Televiziunea locală „Nord-Vest Tv” din Satul Mare a prezentat ieri o înregistrare în care un înalt prelat, P.S. Iustin Sigheţeanul, episcop-vicar al Episcopiei Maramureşului şi Satmarului, le-a spus preoţilor să meargă duminică la secţiile de votare şi să se asigure că enoriaşii votează un ortodox. Este clar despre cine este vorba, în condiţiile în care Iohannis este creştin, de confesiune lutherană.
Sunt doar trei exemple, din multe altele apărute în ultimele zile, care, în ciuda dezminţirilor firave ale Patriarhiei, ne arată că biserica majoritară din România a abandonat statutul de neutralitate şi s-a implicat în bătălia politică. Practic, având în vedere influenţa pe care o are în acest moment în societatea românească, BOR poate înclina decisiv balanţa în favoarea candidatului PSD.
Nu e greu de de înţeles de ce se întâmplă acest lucru. Puterea PSD s-a purtat întotdeauna mai mult decât binevoitor cu Biserica, iar o dovadă în acest sens o constituie alocările bugetare generoase ale Guvernului Ponta din 2014, 30 de milioane de lei numai în ultimele două luni. De asemenea, conducătorii Bisericii simt că au în PSD un aliat de nădejde, care îi poate ajuta să-şi menţină privilegiile în societate. Partidul condus de Victor Ponta nu a dovedit niciodată că ar avea vreo problemă cu atitudinea de „stat în stat” pe care o are acum Biserica şi nici cu facilităţile fiscale extraordinare de care beneficiază afacerile acestei instituţii.
Biserica este acum un centru de putere care are nevoie de protecţie. Reamintiţi-vă dezvăluirile României libere, referitoare la corupţia de la vârful Arhiepiscopiei Tomisului, confirmate recent de procurori, şi gândiţi-vă ce ar însemna declanşarea unei serii de anchete ale justiţiei şi în alte episcopii din ţară. Probabil că am avea parte de mari surprize.
Klaus Iohannis nu are cum să fie pe placul capilor Bisericii Ortodoxe Române. Vina lui este aceea pe care ne-a sugerat-o Victor Ponta, la puţin timp după ce şi-a anunţat candidatura: sibianul nu este ortodox. Pentru propaganda pesedistă nu prea contează că, istoric vorbind, saşii din Transilvania nu aveau cum să fie ortodocşi, ci exact aşa cum sunt etnicii germani: catolici sau protestanţi.
Prin decizia de a se implica în campania electorală, capii bisericii îşi încalcă propriile decizii. În 1996, 2000 şi 2008, Sfântul Sinod a dat asigurări publice că biserica îşi păstrează neutralitatea. De ce nu adoptă aceeaşi atitudine şi acum, când avem o confruntare între ortodoxul Victor Ponta şi lutheranul Klaus Iohannis?
Cu toate acestea, nu eventuala răceală a BOR faţă de primarul Sibiului ar fi marea problemă. Pericolul este acela că alianţa nefirească dintre un candidat la prezidenţiale şi biserică poate afecta chiar democraţia. Şi dacă ne uităm în istoria recentă vom vedea că avem toate motivele să ne temem. Regimul fascist din Italia al lui Mussolini a căutat să-şi asigure mai întâi sprijinul Bisericii Romano- Catolice şi abia apoi a trecut la suprimarea drepturilor propriilor cetăţeni. Prima alianţă încheiată de dictatorul italian a fost, în 1922, cu partidul catolic, pentru ca apoi să semneze un tratat şi cu Papa. În mod similar s-a întâmplat şi în Spania, unde, în timpul regimului totalitar al generalului Franco, catolicismul a fost singura religie recunoscută.
Am putea să scormonim în istorie şi după alte exemple, dar cea mai bună asociere o putem face cu ceea ce se întâmplă acum în Rusia lui Vladimir Putin. Regimul autoritar de la Moscova nu s-ar fi putut consolida fără sprijinul direct al Bisericii Ortodoxe Ruse, care şi-a pus la dispoziţia despotului de la Kremlin toate instrumentele de influenţă pe care le deţine. Legătura dintre biserica rusă şi stat este chiar subiect de mândrie pentru Patriarhul Kirill, care nu scapă nici un prilej fără să sublinieze acest lucru.
Folosirea bisericii de către politicieni este o decizie care, în esenţă, nu are nimic democratic în ea. Iar dacă a apelat la această metodă pentru a câştiga alegerile prezidenţiale, Victor Ponta dovedeşte că, în realitate, nu are nici un respect pentru valorile democratice, în ciuda faptului că, de fiecare dată când are prilejul, îşi declară ataşamentul pentru acestea. Iar noi avem un nou semnal de alarmă pentru votul din 16 noiembrie.
