Sculptorul Giulian Dumitriu a expus la sediul JTI România din București o lucrare monumentală intitulată “Higher Together”, iar în românește “Înălțare”.
Pavel Șușară, renumit critic de artă, a dezvăluit sensurile ascunse ale lucrării: ”Orice obiect de artă își depășește statutul lui material, prezența fizică, iar legătura se găsește în zona în care totul devine bun comun, indiferent de specificul limbajului, de natura comunicării dintre oameni.
În realizarea unei sculpturi sunt importante relația sculptorului cu piatra sau cu orice material din care va fi făcută lucrarea, iar cioplirea e tehnica exercitată asupra materialului. Astfel, obiectul pare că este îngropat, ascuns în materia amorfă, iar sculptorul îi dezvăluie forma. Există o altă formă de constituire a unui element statuar, și anume prin adăugare.
Se face un eșafodaj și apoi se tot adaugă materie brută, smulsă direct din pământ, din zona nesemnificativă din punct de vedere expresiv, până când se definește o formă. Forma există înăuntrul artistului, iar acesta o revelează, o aduce în spațiul tridimensional. Am spus acest lucru pentru a face o departajare. Giulian Dumitriu nu lucrează nici prin eliminare, nici prin adăugare. E o simplă aparență că cele două elemente, miezul, partea de susținere, și elementele care înconjoară partea de inox sunt adăugate. El lucrează prin asociere, prin juxtapunere. Acesta este un alt tip de relație cu materialul și cu tehnica. Elementele sunt lucrate individual, fiecare dintre moduli este separat inițial. Lucrarea este modulară, se așază pe verticală, urmează traseul unei coloane, iar modulii sunt aparent aleatorii, nici unul nu e asemănător cu celălalt.
Fiecare modul îl preia pe celălalt într-un sistem de oglinzi, de absorbție, iar sculptura devine incandescentă, un amestec de lumină caldă și rece, care de fapt transformă totul într-o coloană de lumină. Iar lumina este mai degrabă una interioară, necreată, este un „lux”, nu un „lumen”, generează lumină, ca în mozaicul bizantin. Iar aici putem face o legătură subtilă cu spiritul extrem oriental, cu lumina care nu e retorică, ci umple golul, ne apropie pe noi, cei din zona orientală a creștinismului, de arta din Extremul Orient.
Din punctul de vedere al unei lecturi narative, acest tip de lucrare se situează într-un spirit romantic. Deși este o lucrare modernă, extrem de dinamică, vie, din materiale care țin de tipul civilizației în care trăim, ea în spirit, în esență, este romantică. Coloana, indiferent că este a lui Giulian, indiferent că este a lui Brâncuși, are ca sursă arborele vieții, axul lumii, pomul adamic care conotează viața, care poartă cu sine viața, care dă sens existenței și din care, până la urmă, se cioplește și crucea reînnoirii și a rezurecției spirituale”.
Despre această lucrare a vorbit și Gilda Lazăr, Corporate Affairs director JTI România și Republica Moldova:
”Am primit diverse propuneri, inclusiv de a amplasa o copie a Coloanei Infinitului. Dar noi suntem originali. Am discutat cu mai mulți sculptori, iar în final l-am ales pe Giulian Dumitriu. El a înțeles de la început ce vrem, care sunt valorile și aspirațiile noastre. De ce coloană, columnă, stâlp? Pentru că înseamnă transcendență, trecut, aspirație, construcție, modernism, iar în cazul nostru înseamnă chiar echipă, pentru că e formată din foarte multe elemente individuale”.
