Parintele Sandi Mehedintu, preotul- paroh al Bisericii Coltea, din Bucuresti, a fost informator al Securitatii, avand numele conspirativ „Arne”. Deconspirarea acestuia a fost facuta recent, in urma cererilor adresate Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitatii de catre un alt preot, Costica Maftei, care a solicitat, conform legii, numele reale ale informatorilor care figurau in dosarul sau de urmarire de la Securitate.
Scandalul legat de numele preotului Mehedintu este unul mai vechi, acesta fiind acuzat inca din anul 1995 ca ar fi fost informator al unui serviciu din cadrul Directiei Securitatii Statului. In urma cu 11 ani, fosti ofiteri ai serviciilor de informatii au difuzat, prin intermediul unor jurnalisti, documente contrafacute care faceau referiri la activitatea de informator a lui Sandi Mehedintu si a oamenilor de legatura din retea. Dezinformarea a avut un dublu scop: o „avertizare” adresata preotului care era implicat activ la acea data in diverse actiuni desfasurate de societatea civila si opozitie, precum si compromiterea credibilitatii unor jurnalisti care publicau constant articole defavorabile puterii politice de atunci. Profitand de situatie, la data respectiva, preotul a negat colaborarea cu Securitatea, dar nici nu a actionat pe nimeni in judecata. Ecourile scandalului s-au mai auzit timp de cativa ani, acest caz fiind pomenit si la audierea in Parlament a lui Virgil Magureanu, fostul sef al Serviciului Roman de Infomatii, iar in presa au continuat „dezvaluirile” unor generali din serviciile de informatii care aduceau noi precizari in „Cazul Mehedintu”, promovat ca fiind un exemplu tipic de „politie politica”, de „provocare”. Confirmarea oficiala a faptului ca preotul Mehedintu a fost informator al Securitatii a venit abia in anul 2004.
Batut la Patriarhie
Costica Maftei, preot ortodox, a povestit calvarul prin care a trecut impreuna cu familia sa in anii 1977-1978, in urma cererilor sale repetate de a primi o parohie unde sa poata sluji. In urma presiunilor la care a fost supus de Securitate, a fost nevoit sa paraseasca tara. „Eram preot in cartierul bucurestean Titan. Nu aveam o biserica unde sa slujesc, cristelnita o tineam, de exemplu, pe balconul apartamentului unde locuiam. In cadrul unei sedinte care s-a desfasurat la Protoieria lll a Capitalei, m-am ridicat si am luat cuvantul, cerand sa mi se dea o parohie unde sa pot sa-mi desfasor normal activitatea. Aveam o familie de intretinut, sotia era casnica pentru ca aveam trei copii minori de crescut. Am explicat ca trebuie sa muncesc si sa am o parohie. Din acel moment au inceput necazurile. Mi s-a spus sa-mi vad de treaba, sa stau la locul meu”, a povestit preotul. Vazand ca nu se intampla nimic bun, Costica Maftei a trimis o scrisoare la postul de radio „Europa Libera” si a continuat sa-si ceara peste tot dreptul de a putea sa slujeasca intr-o biserica. Preotul Maftei a relatat cum, intr-una din zile, a fost chemat la Patriarhie: „Nici nu am intrat practic in cladire. La usa m-au intampinat unii membri ai Sinodului, care m-au luat la bataie. Tin minte si in prezent cum strigau la mine: „Vrei biserica? Potoleste-te, vezi-ti de treaba ta! Stai la locul tau!” Era iarna. M-am trezit cu un pumn in cap si alte lovituri de picioare. Am cazut la pamant. Am fugit ca sa scap de lovituri, nu mi-am putut recupera nici caciula care cazuse pe jos”.
„Si astazi imi este frica sa ies seara pe strada”
Dupa incidentul de la Patriarhie, au inceput urmaririle pe strada si telefoanele de amenintare. „Uneori raspundeau copiii la telefon si auzeau injuraturile care trebuiau de fapt sa fie adresate sotului. A fost ingrozitor. Urmarirea de catre ofiterii de Securitate se facea „la vedere”. De exemplu, la magazin, era un individ langa mine care nota pe un carnetel cumparaturile pe care le faceam”, a povestit Maria Maftei, sotia preotului. Costica Maftei afirma ca si in prezent isi aduce aminte cu groaza prin ce au trecut el si familia in perioada anilor '77-'78: „Eram amenintat permanent, la telefon, pe strada. Incepusem sa primesc vizite neasteptate la domiciliu, de la persoane care pana atunci nu prea ne vizitau. Imediat dupa scandalul de la sedinta Protoieriei, am primit vizita preotului Sandi Mehedintu, care era interesat ce se intamplase. Si acum imi este teama sa ies seara pe strada”. In acesta situatie, familia Maftei a luat decizia de a parasi tara: „Totul a decurs ciudat de repede, vroiau sa scape de mine, sa nu mai protestez. Dupa ce am cerut pasaportul, lucrurile s-au rezolvat fara nicio interventie, nu am stat la nicio coada, nu m-am preocupat de viza. Am primit pasaportul imediat de la Militie. In '78 am plecat din tara, prima oara am ajuns intr-un lagar de refugiati in Austria, apoi am reusit sa ajungem in SUA”.
16 nume de informatori la dosarul de la CNSAS
Costica Maftei a revenit in tara in anul 1994. In anul 2004, a facut o cerere la CNSAS pentru a-si vedea dosarul de urmarire de la Securitate. A avut surpriza sa i se puna la dispozitie, pentru consultare, trei dosare voluminoase: note informative, note de urmarire operativa, inregistrarea unor convorbiri telefonice etc. A descoperit cu surprindere ca in perioada 1977-1978 nu mai putin de 16 informatori dadusera note informative in legatura cu activitatile sale si ale familiei. La solicitarea adresata CNSAS de a fi identificati informatorii de la dosar, preotului i se ofera doar un singur nume: „Pe baza documentelor din arhiva proprie, identitatea informatorului cu nume conspirativ „Arne” a fost stabilita in persoana numitului Mehedintu Sandi, nascut la 24 mai 1942, in Cotofenii de Jos”. Adica, preotul-paroh de la Biserica Coltea. Preotul Maftei nu-si mai aminteste mare lucru legat de preotul Sandi Mehedintu: „Mi-a facut, surprinzator, acea vizita la domiciliu, imediat dupa sedinta de Protoierie, si mai stiu ca nu avea nici el parohie si era un fel de ghid la Biserica Stavropoleos”. Dupa venirea in tara, avea sa se mai intalneasca de cateva ori pe strada cu preotul Mehedintu, „insa acesta m-a evitat, s-a facut cumva ca nu ma vede, stiind, probabil, din auzite de dosarul de la CNSAS”.
„Vor sa-mi ia biserica”
Contactat telefonic, preotul Sandi Mehedintu se arata, ca si in urma cu 11 ani, surprins de toate afirmatiile privind colaborarea sa cu Securitatea. Dupa un potop de aprecieri rasiste (observatii pe care domnia sa le face, conform propriilor afirmatii, in urma cunostintelor aprofundate dobandite la orele de biologie si filozofie din scoala) la adresa jurnalistilor care au investigat cazul si a preotului Maftei, Sandi Mehedintu a declarat: „Nu stiu ce vrea asta… Maftei. Vor sa ma denigreze! Poate vrea sa-mi ia el biserica, sa fie el numit paroh in locul meu dupa ce am muncit atat. Nu e adevarat ce spune cu vizita la domiciliu… n-am fost, dom'le, la el acasa…”. Cu toate acestea, dl Mehedintu este interesat de ce scrie in adresa CNSAS. Dupa ce ii citim la telefon adresa respectiva, preotul-paroh de la Coltea a exclamat: „Normal, pai ce puteau sa scrie cei de la CNSAS, cand eu stiu ca Onisoru imi poarta sambete, e un fel de dusman al meu!” Il intrebam pe dl Mehedintu daca totusi il cunoaste pe preotul Maftei, daca s-a mai intalnit cu dansul. Raspunsul vine prompt: „Da, l-am mai vazut pe ici, pe colo. Acum, dupa revolutie, se plimba la brat cu o muiere (e vorba de sotia dlui Maftei – n.n.) pe bulevard, trece prin fata bisericii mele. Nu stiu ce vrea… Poate vrea biserica mea. Poate vrea sa fie el numit sa slujeasca aici in locul meu. Nu are nicio sansa! Sa-si vada de treaba! Eu am muncit, nu m-am dus prin America precum el… „
„Il primeam inapoi daca ar fi fost nevinovat”
Teodor Maries, actualul presedinte al Asociatiei „21 Decembrie”, a afirmat ca decizia de excludere din organizatie a fost corecta: „Dupa excludere, preotul Mehedintu nu a mai revenit in asociatie, nu si-a mai depus dosarul la noi. Daca ar fi fost nevinovat, poate ca l-am fi reprimit. Insa statutul asociatiei este clar: nu permitem celor care au colaborat cu Securitatea, celor care au facut politie politica sa fie membri la noi. Noi am dat la verificat la Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitatii lista cu toti membrii asociatiei.
Pana in prezent, din 160 de persoane au fost verificate doar 35. Niciuna nu a fost informator al Securitatii, cu exceptia preotului paroh de la Biserica Coltea, Sandi Mehedintu. Orice alt informator dovedit in urma unui verdict dat de CNSAS va fi exclus din asociatie, la fel ca preotul Mehedintu. Nu se fac exceptii!”
„A fost exclus pentru ca era considerat informator”
Adrian Dumitrescu, presedinte al Asociatiei „21 Decembrie 1989”, in perioada anilor 1993-2000, a declarat ca preotul Sandi Mehedintu a fost exclus din organizatie in anul 1995, opinia membrilor si a consiliului de conducere fiind ca acesta a colaborat cu Securitatea, fapt care contravenea statutului. „Era un vesnic scandal. Era perioada preelectorala si, brusc, un asa-zis „grup de initiativa” manevrat de Sandi Mehedintu dorea sa preia conducerea asociatiei. La sediul asociatiei primisem numeroase documente din care reiesea ca preotul Mehedintu a colaborat cu Securitatea. De-a lungul anilor se adunasera si suficiente marturii ale unor cetateni din care reieseau unele aspecte neplacute privind „activitatile” preotului de la Coltea. Decizia de excludere a fost luata cu majoritate de voturi. Nu a fost exclus doar Sandi Mehedintu, ci si un grup de 28 de persoane care il sustinea. Cu toate acuzatiile grave care i s-au adus, preotul Mehedintu nu a dat pe nimeni in judecata pentru calomnie si a continuat sa desfasoare activitati (de exemplu, a infiintat o organizatie paralela care a pierdut in instanta toate procesele) ce afectau imaginea asociatiei, angrenata, in acea perioada, intr-o colaborare pe care noi o consideram fireasca, cu partidele de opozitie”.
Dubla lovitura a serviciilor de informatii
In 1995, documentele contrafacute care priveau activitatea lui Sandi Mehedintu, de informator al Securitatii, au fost „plasate” in circulatie de ziaristul Ioan Itu (jurnalist de investigatii si care cu ceva timp in urma se facuse remarcat prin publicarea dosarului de ofiter activ al lui Virgil Magureanu, seful SRI). Aceste documente proveneau de la UM 0215, serviciu de informatii al Ministerului de Interne.
„A fost o actiune a serviciilor de informatii in care am fost angrenat fara voie. Au incercat sa-l „avertizeze” pe preotul Mehedintu sa nu se mai implice in anumite activitati, iar in cazul meu s-a incercat astfel sa mi se puna la indoiala credibilitatea de jurnalist.
Informatiile din documente, chiar daca erau puse intr-o forma care sa-l disculpe ulterior pe Sandi Mehedintu, erau reale.
Pentru Mehedintu a fost „un avertisment” de la colegii lui din serviciile de informatii. Cum se zice „i-au aratat pisica”, se implicase, in activitati ale societatii civile si ale opozitiei, intr-o perioada extrem de tulbure si, probabil, scapase de sub control si nu executa intocmai ordinele primite. Sau poate avea alta misiune…”
Cu dosarul dupa beneficii
Exclus din Asociatia „21 Decembrie 1989”, preotul Sandi Mehedintu incearca sa-si preschimbe dosarul de revolutionar, prin intermediul unei alte organizatii care numara cateva mii de membri, sperand astfel sa scape de vigilenta unor verificari mai amanuntite. Preotul Mehedintu s-a adresat in acest sens, pentru preschimbarea certificatului de revolutionar, la Blocul National al Revolutionarilor, de unde, probabil, a si primit avizul pentru inregistrare la SSPR. Dosarul cu pricina a ajuns pentru verificare la comisia de specialitate a Secretariatului de Stat pentru Problemele Revolutionarilor.
Petrisor Morar, secretar de stat SSPR, a declarat ca in acest caz, conform legii, s-a luat decizia trimiterii unei adrese la Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitatii: „Toti cei care solicita preschimbarea certificatului de revolutionar vor fi verificati de CNSAS, nimeni nu va scapa pentru ca asa cere legea. In cazul deja cunoscut al preotului exista mai multe sesizari. Avem si o adresa provenita de la CNSAS care ne-a fost pusa la dispozitie de o persoana care a facut reclamatie in nume propriu. Insa noi am cerut verificarea suplimentara, pentru ca suntem o institutie aflata in subordinea Guvernului. Noi nu ne vom pronunta oficial decat cand vom primi, oficial, raspunsul de la CNSAS, la adresa trimisa de noi. Asteptam acel raspuns pentru a putea lua o decizie corecta, conform legii”.
Legea privind drepturile revolutionarilor a fost modificata, in numeroase randuri, de la inceputul anilor '90. De fiecare data, in normele de aplicare se mentiona clar ca nu pot obtine certificat de revolutionar cei care au lucrat inainte de 1990 in vreo structura militara si daca au fost implicati in activitati de politie politica. In Legea Recunostintei (Legea nr. 341/2004), lucrurile sunt si mai clare, beneficiarii urmand sa semneze o declaratie olografa, pe propria raspundere, ca nu au desfasurat actiuni de politie politica si nu au facut parte din structuri militare. Cei care nu semneaza declaratia nu primesc noile certificate chiar daca dosarul a trecut de comisiile de validare de la SSPR si Parlament. Daca dupa verificarea la CNSAS a listelor cu beneficiari ai legii vor fi descoperite declaratii in fals, persoanele respective vor raspunde penal. In cazul preotului Mehedintu, daca SSPR va primi o adresa similara raspunsului primit de preotul Costica Maftei (care a solicitat informatii suplimentare despre informatorii din dosarul sau de la securitate), acestuia nu i se va preschimba vechiul certificat de revolutionar, in urma caruia, se pare, a beneficiat ani la randul de numeroase avantaje (spatiu comercial, terenuri, loc de veci, scutiri de impozite si taxe locale, transport gratuit etc.)
In anul 1995, la excluderea din Asociatia „21 Decembrie”, preotul Mehedintu a mai fost acuzat si de faptul ca isi obtinuse certificatul prin intermediul unei alte organizatii, devenind membru dupa obtinerea acestuia. Pana in anul 1995, desi legea prevedea ca nu pot obtine certificat cei care desfasurasera actiuni de politie politica sau fusesera implicati in activitatea structurilor militare, nu s-au putut face verificarile necesare, neexistand o institutie specializata.
