Cam așa sună reproșurile dreptei de peste Carpați: voi, ardelenii și bănățenii, voi, care ați stopat mereu asaltul stângii, acum ați trădat și ați stat acasă; voi, capul și fruncea țării, de data asta v-ați întors pe partea cealaltă, indiferenți că neocomuniștii preiau țara asta și-o dau de pereți. Pe ecranul televizorului scrie că Transilvania a fost cucerită de PSD, până și adversarii de platou ai socialiștilor par mulțumiți că ardelenii și bănățenii s-au „conformat“ și au intrat în rând cu „națiunea“.
De fapt, de aici, de peste munți, lucrurile se văd cam așa: stânga a câștigat în Ardeal și Banat doar județele Maramureș, Bistrița, Hunedoara, Caraș-Severin, în restul celorlalte 12 județe voturile însumate plecând către dreapta sau ce se mai presupune pe la noi, la români, că ar mai fi dreapta. Că n-au ieșit oamenii la vot? Au avut pentru ce să iasă? În afara spaimei că „vine Pesedeu’ la putere“, care a fost mesajul dreptei? – iar aici e de discutat despre PNL, premiantul de până acum, fainoșagul și țifrășagul.
O bulibășeală autosuficientă, cam asta a fost campania electorală a liberalilor – și o bulibășeală a rămas și analiza de după duminica alegerilor. PNL a plecat de la premisa că în Ardeal vor fi votați chiar dacă o găină beată vor pune pe listă, liberalii au venit cu euforia musafirului mereu bine primit; doar că, da, de data asta, musafirul a fost beat criță și gazda a preferat să doarmă decât să-i mai asculte aceleași povești cu ouăle de aur.
Zicea Alina Gorghiu că PNL face istorie; atunci, na istorie: pe 15 decembrie 1938, Iuliu Maniu îi scria lui Carol al II lea: „Guverne cu totul lipsite de prestigiu şi de popularitate în aceste provincii au aruncat asupra Ardealului şi Banatului clientela lor politică, au impus ca parlamentari persoane necunoscute, (…) au revocat din serviciu ardeleni şi bănăţeni binecunoscuţi, cunoscători ai nevoilor şi spiritului provinciei“. Diferența? – acum se joacă național-unitar, șmecheria e și de-o parte, și de alta a munților. Ce-a căutat gălățeanca Gorghiu în Timiș? Constănțeanca Boagiu în Maramureș, alba-iulianul Atanasiu în Buzău? Ce știu acești parașutați despre locurile despre care se presupune că ar fi trebuit să le ridice? Ce cunosc ei în afară de sediul partidului și crâșma de după ședință? Care-s oportunitățile, care-s provocările zonei? Resurse, atitudini, aspirații? La Cluj a fost parașutat un tip venit din București, zice-se nepot de-al lui Blaga – născut în Bihor, crescut la București. „Care e legătura dumneavoastră cu Clujul?“ „Am făcut grădinița aici“ – așa a sunat răspunsul pupilei la întrebarea reporterului TV. În 2012, același domn era trimis să candideze la… Vaslui. Revenind la Cluj: lista a fost deschisă de cel cunoscut drept senatorul-porno, trimis, mai mult, în judecată pentru o alcoolemie de circa 1,65 gr. %0, la volan. Plus accident.
Nu mai erau oameni în Ardeal și Banat care să reprezinte spiritul liberal? În Maramureș, Buzău, Cluj? A sărit Bușoi să-l dea de pereți pe primarul Timișoarei – Bușoi, fandositul care-și promova imaginea cu drama de la Colectiv în spate. Același mare „bănățan“ venit din Mehedinți era interceptat de procurori în dosarul baronului de Mehedinți Adrian Duicu, și același „bănățan“, pe când era președinte al CNAS, suplimenta din greu banii pentru CJAS Mehedinți (bugetul CJAS Mehedinți era depășit doar de cel al Bucureștiului). Despre ce să mai vorbim? Despre Iuliu Maniu, 1938: „Luăm exemplul ţinutului Timiş, ţinut relativ bogat. Din acest ţinut, statul încasează pe an aproximativ 5-6 miliarde. Ştiţi cât îi rămân din aceste miliarde pentru nevoile administrative, culturale, economice, sanitare etc.? 200 milioane! Atât face bugetul ţinutului Timiş!“. Când i-ai auzit pe liberali vorbind despre asta?
De fapt, cu actualii lideri, PNL face istorie ieșind din istorie: la fel ca țărăniștii altădată, liberalii de acum nu se mai potrivesc cu aspirațiile oamenilor. Și nu e vorba de o conjunctură – de ani buni, PNL și-a colmatat propriul sistem de selecție; liderii fac musai niște cursuri la Colegiul Național de Apărare, se bagă în două-trei comisii și de acolo, zbrrr, către slujba la stat!
Funcționarii ăștia ideologici, risipiți prin teritoriu sau băltind în fotoliile de la centru, nu mai au niciun proiect: te uiți la bălmăjelile lor și-ți vin în minte imagini cu șmecherașii clasei, scoși la tablă și câcâindu-se să-i arate profesorului că ei au înțeles ce se cere, doar că nu se pot exprima. Și zâmbesc strâmb în timp ce transpirația le stoarce fața.
La ce să iasă Ardealul și Banatul? Bucureștiul la ce să iasă? Iașiul? Pentru Alinuța, pentru Atanasiu, Bușoi et Co? Până la urmă, când pun foaia aia îndoită în urna de vot, mă angajez să le plătesc indemnizație, bilet de avion, mașină la scară, secretară, curent, gaz – până și tonerul din imprimantă mă oblig să li-l plătesc. Da, din banii mei. De ce să mai fac asta? Doar pentru că eu spun că sunt de dreapta și ei spun că sunt de dreapta?
Zicea Coposu, odată, despre blestemul cel mare: că țara asta va fi condusă de același FSN, și pe stânga, și pe dreapta eșichierului politic. Cu socialiștii ne-am lămurit: indiferent cum pui busola, tot spre Est arată, or avea ei ceva în ADN-ul ăla contaminat; și acuma, cu această funcționărime „de dreapta“, ne pică în cap, ca un tavan, înc-o lămurire: de ce să fim tot noi ăia mahmurii dacă liberalii și-au pus pe liste niște găini bete?
