Conducerea Sidex Galaţi spune că nu poate face faţă concurenţei din UE de pe piaţa oţelului din cauza costurilor mari cu energia.
De la începutul anului, adminis-traţia ArcelorMittal a lansat mai multe avertizări prin care atrage atenţia că preţul energiei face ca producţia de oţel la combinatul gălăţean să devină nesustenabilă, pentru că nu poate face faţă concurenţei altor producători din UE, ce beneficiază de exceptări la plată pentru subvenţiile la energia regenerabilă. Potrivit specialiştilor în domeniul energiei, în Germania marii producători de oţel sunt scutiţi de 90% din plata acestor taxe, în Franţa aceste scutiri fiind de 100%.
Lipsa de sustenabilitate înseamnă restrângerea sau închiderea activităţii, ceea ce s-ar putea întâmpla şi în cazul combinatului de la Galaţi: “Fiind un mare consumator de electricitate, ArcelorMittal este îngrijorat de preţul final al curentului electric, în condiţiile în care factura finală include pe lângă preţ şi alte costuri adiţionale, tarife reglementate de distribuţie şi transport, certificate verzi, taxe de cogenerare, costuri de echilibrare şi accize. Pentru ArcelorMittal e important să plătească aceleaşi costuri suplimentare ca şi cele achitate de producătorii de oţel din alte ţări UE. Acest lucru înseamnă să se aplice un nivel similar de exceptare la plată pentru subvenţiile la energia regenerabilă. Industria oţelului este energo-intensivă, iar companiile siderurgice asemenea ArcelorMittal Galaţi au nevoie de preţuri corecte, predictibile şi sustenabile pentru electricitate pentru a putea continua să fie competitive pe pieţele externe şi să-şi menţină activitatea în România”, se spunea într-un comunicat al ArcelorMittal din ianuarie.
Energia verde ameninţă industria
ArcelorMittal produce oţel pentru turbine eoliene, exportând în Grecia, Polonia, Republica Cehă, Ucraina, India şi Turcia. E pregătit să producă şi pentru parcurile eoliene din România, dar nu în condiţiile actuale. Duminică, country comunicatorul ArcelorMittal, Dorian Dumitrescu, a reafirmat îngrijorarea conducerii combinatului cu privire la efectele negative generate de schema de sprijin pentru proiectele de energie regenerabilă: „Actualul sistem, care nu este aliniat celor din alte state UE, nu ia în considerare impactul asupra principalilor consumatori de energie şi i-ar putea împinge pe aceştia dincolo de limita sustenabilităţii“. Potrivit acestuia, în România, o centrală eoliană primeşte două certificate verzi, în valoare totală de 116 euro, pentru fiecare MWh generat, dar mai încasează şi preţul de vânzare a energiei electrice, care este de circa 40 euro/MWh pe piaţa spot. Schemele de suport sunt finanţate în principal de marii producători industriali din România, dar şi de alţi consumatori, care sunt acum puternic afectaţi de acest tip de sprijin. „O asemenea schemă suport nu este sustenabilă şi ameninţă continuitatea activităţii industriale în România”, a precizat Dorian Dumitrescu.
Analiză de impact
Recent, ministrul gălăţean al Comunicaţiilor Dan Nica l-a invitat pe colegul său de cabinet, ministrul Energiei, Constantin Niţă, să aibă o întâlnire cu administraţia combinatului. După această întâlnire, Dan Nica s-a referit la posibilitatea ca guvernul să reducă subvenţia pe care o acordă firmelor producătoare de energie verde, întrucât actualul nivel de subvenţie este nesustenabil. „Primul ministru a cerut o analiză de impact cu ce înseamnă preţul la energie în context european şi modul în care preţul la energie, format ca urmare a preţului certificatelor verzi, taxa de cogenerare şi toate celelalte taxe, afectează industria siderurgică, care este mare consumatoare de energie şi problema preţului la gaze, care afectează industria chimică”,
a declarat Dan Nica. Ar fi măsuri susţinute şi de opoziţie.
Recent, după ce la combinat a fost declanşată o nouă schemă de disponibilizări voluntare şi
alt lider politic gălăţean, deputatul Mircea Toader, declara că nu este normal ca guvernul să asiste la restrângerea de activitate şi să nu încerce să găsească soluţii pentru susţinerea combinatului.
De 12 ani la Sidex
Fostul Sidex, a fost preluat de trustul LNM Holdings la privatizarea din noiembrie 2001. Ulterior, LNM a fuzionat cu Arcelor, actualul proprietar al combinatului, ArcelorMittal, fiind cea mai mare companie siderurgică din lume, prezentă în peste 60 de ţări. Dacă înainte de privatizare Sidexul înregistra pierderi de 1 milion de dolari pe zi, managementul privat a schimbat radical situaţia, combinatul trecând pe profit la 6 luni de la privatizare. Dacă la privatizare avea 28.000 de angajaţi, acum combinatul are 7.500.
