Proiectul rezolutiei care condamna crimele comunismului este mai mult decat binevenit. El vine tarziu, dar mai bine mai tarziu decat niciodata. Ar fi ilogic ca doar o ramura a totalitarismului care a sugrumat Europa in secolul XX sa fie condamnata Ð ma refer aici la nazism Ð iar comunismul, care a produs mai multe victime, sa nu fie condamnat.
Marea problema, de fapt piedica in calea condamnarii totalitarismului comunist, va fi probabil acel segment al intelectualitatii vest-europene, oameni care sunt de stanga si pentru care mitul comunismului nu si-a epuizat toate resursele. Dar noua, est-europenilor, care am trait pe pielea noastra experimentul comunist, o condamnare a totalitarismului rosu ne-ar oferi o satisfactie morala.
In ceea ce ma priveste, cred ca acest demers trebuie dus mai departe. Daca lucrurile vor fi lasate doar in stadiul de condamnare morala, n-am facut nimic. Sistemul comunist a functionat pentru ca au fost oameni care l-au facut sa functioneze. Cazurile importante, incalcarile grosolane ale drepturilor omului trebuie judecate. Trebuie pronuntate condamnari penale, asa cum s-a intamplat si in cazul nazismului.
Faptul ca un astfel de proiect vine de la un parlamentar suedez, dintr-o tara care nu a cunoscut ororile comunismului, merita subliniat. Eu cred ca, daca initiativa apartinea unui parlamentar est-european, nu avea sanse sa treaca. Acei intelectuali de stanga din vest ne-ar fi replicat ca este o problema a noastra, a esticilor, o experienta personala a unora sau altora si ca, prin urmare, comunismul n-ar trebui judecat prin prisma experientelor personale. Crimele comunismului ne-ar fi fost prezentate ca „deviatii”, astfel incat sa nu poata fi condamnat comunismul ca atare, ci stalinismul, ceausismul etc. Or, venind de la un parlamentar vestic, greutatea proiectului e mult mai mare. Asta ma face sa sper ca nu doar segmentul anticomunist, de dreapta, din societatile occidentale a ajuns sa constientizeze crimele comunismului, ci si oameni de alte orientari politice.
In ceea ce priveste modul cum au reactionat comunistii, la Paris sau Atena, convocand mitinguri in care califica proiectul de rezolutie drept „o insulta adusa clasei muncitoare”, nu vreau sa spun decat ca ei sunt cei care, prin prezenta lor la acele mitinguri, nu fac decat sa insulte zecile de milioane de victime ale lagarelor si inchisorilor comuniste.
