» Institutul Roman pentru Studiul Minoritatilor Nationale a organizat la Cluj o conferinta, "Doua decenii de studii despre romi in Romania", in care s-au evidentiat prelegerile Catalinei Tesar (despre cersitul in Italia), Gergo Pulay (despre cartierul Ferentari) si Margaret Beissinger (despre lautarii convertiti la penticostalism).
» In timp ce antropologul Catalina Tesar a petrecut un an intr-o comunitate de romi traditionali din Ardeal, pe care, ulterior, i-a insotit, timp de o luna, in Italia la cersit, budapestanul Gergo Pulay face o cercetare care incearca sa puna in relatie manelele si mahalaua, motiv pentru care s-a mutat de cateva luni in cartierul Ferentari.
Care au fost momentele de varf ale conferintei raspunde Laszlo Fozsto, cercetator al institutului si organizator al evenimentului. "Pe langa autori considerati deja clasici, cum ar fi Margaret Beissinger sau János Ladányi au fost cercetatori tineri care au terminat doctoratul recent sau doctoranzi care au facut deja cercetari de teren sistematice si sunt in faza de redactare a tezelor. Am remarcat prezentari sofisticate metodologic, cum ar fi cele despre procese de segregare rezidentiala din Ungaria, prezentate de dl prof Ladányi, sau despre etnodemografia comunitatilor rome care traiesc in conditii de saracie extrema, analizate de Judit Durst. Pe de alta parte sunt procese culturale specifice contextului romanesc, cum ar fi "complexul mahala" si genuri muzicale asociate acestui context: "maneaua" analizata de tanarul antropolog Gergo Pulay, sau migrarea romilor din Romania spre Italia, descrisa de Catalina Tesar." Daca prelegerile tinute de Durst sau Ladanyi sunt prea sofisticate pentru a interesa cititorul nespecializat, prezentarile Catalinei Tesar, ale lui Margaret Beissinger sau ale maghiarului Gergo Pulay sunt relevante pentru un public mai larg.
"Sode kerdean aghe?"/ "Cati bani ai facut azi?"
Catalina Tesar este doctorand in antropologie al University College London si, pentru a studia comportamentul in afara tarii al grupului de romi pe care il studiaza, s-a deplasat cu acestia in Italia, dormind prin parcuri sau pe sub poduri si fiind initiata in meseria cersetoriei. "S-a intamplat la inceput. Inainte de 7 seara, ora cand urma sa ma intalnesc cu familia de romi din Ardeal cu care venisem in Italia, epuizata dupa o zi de munca ce a inceput dimineata devreme, m-am grabit sa ajung la un internet café si apoi la un supermarket sa iau ceva mancare pentru cina noastra rece. Asteptam cu nerabdare sa ajung la locul nostru de intalnire din parc pentru a le auzi povestile. Ei au fost insa mai curiosi sa afle ce am facut si m-au luat direct cu intrebarea pe care aveam s-o aud de atunci incolo zilnic, "Sode kerdean aghe?"/ "Cat ai facut azi?". "15", am raspuns mandra. Le-am spus adevarul, fiindca eram multumita de castigul meu. Urmatoarea intrebare a fost "Ashlean tuqe 15?"/ "Ai ramas cu 15 euro?", Incercand sa-mi ascund fastaceala, am raspuns repede ca da. Totusi, ei si-au continuat interogatoriul, provocandu-ma sa le spun daca am schimbat sau nu maruntisul in bancnote. Atunci, am detaliat cheltuielile zilei – cat am cheltuit pe mancare, telefon, internet. Surprinsi ca la sfarsitul zilei am ramas cu atat de putin, insotitorii mei m-au certat ca arunc cu banii, pentru a conchide ca stilul meu risipitor este inradacinat in indiferenta de a aduna bani." In timp ce in satul lor transilvanean romii cheltuiesc fara probleme, remarcandu-se printr-un comportament de mana sparta, in Italia ei incearca sa nu cheltuiasca nimic, "sacrificand necesitati bazale, ca mancare, somn, sanatate", cum spune Catalina Tesar. "Daca in Romania, in grupul de romi traditionali in discutie, evaluarea morala a unei persoane este facuta in functie de cati de mult bani cheltuieste, in Italia e invers, abilitatile apreciate sunt acelea de a aduna bani, cheltuind cat mai putin"
Cersetoria ca forma de munca
Romii Catalinei Tesar privesc cersetoria ca pe o forma de munca, ce presupune talent (verbal si de postura corporala) si cunostinte (scanarea unui teritoriu, dublata de intuirea potentialului sau economic). O zi buna de cersit trebuie sa inceapa dimineata cat mai devreme, pentru ca impartirea teritoriului este de obicei negociata dupa principiul "primul venit, primul servit". La 5 dimineata, cersetorii se aduna impreuna pentru cafeaua de dimineata, probabil singurul lux al zilei. Cu cat o persoana este mai matinala, cu atat este considerata mai harnica, mai motivata in a castiga bani. Recunoasterea potentialului unui loc este o alta calitate reclamata pentru a fi un bun cersetor, "criteriile" fiind transmise de la o persoana la alta, de obicei rude. Orice nou-venit, observa Catalina Tesar devine un ucenic al unui tovaras mai experimentat", acesta fiind singurul caz cand cersetoria se practica solidar: "Perioada uceniciei nu dureaza mai mult de o saptamana, dupa aceasta perioada cei doi vor cersi singuri". Un alt capitol important este stilistica bransei. Astfel, in timpul stagiului extern, romii nu poarta hainele traditionale, ci unele negre: "Atat femeile, cat si barbatii poarta negru pentru a sugera saracia si pierderea, doliul".
Lautari part-time, dedicati celor sfinte
Margaret Beissinger este un etnomuzicolog american care a petrecut mai multi ani intr-o comunitate de romi lautari din sudul tarii. Tema acestei conferinte a fost cazul romilor lautari convertiti la penticostalism. Autoarea a prezentat patru cazuri – doi lautari care au abandonat complet cariera de muzicieni si modul de viata aferent, cu "chefuri, alcool, femei", si alti doi care au ramas lautari "part-time" (motivul fiind probabil material, cei vizati avand nevoie de o sursa de subzistenta). In acest caz, identitatea roma nu s-a mai construit, traditional, pe profesie/breasla, ci pe un factor nou, credinta religioasa protestanta. Femeile rome manifesta o afinitate mai mare decat barbatii pentru credinta: intr-unul din cazurile prezentate sotia protagonistului convertindu-se cu 20 de ani inaintea sotului.
In Ferentari, romanii si romii sunt uniti impotriva "drogatilor"
Prelegerea lui Gergo Pulay, doctorand la Central East European University din Budapesta, a avut un titlu sugestiv pentru specificul cartierului Ferentari: "The Mahala-Complex. Urban Space, Popular Culture and Everyday Life in a Bucharest Neighborhood "/"Complexul mahalalei. Spatiu urban, cultura populara si viata cotidiana intr-un cartier bucurestean". In contextul genului "manea", tanarul antropolog din Budapesta a analizat ce inseamna mahalaua in cazul cartierului Ferentari, unde cercetatorul locuieste de cateva luni. Analiza porneste de la "stigma teritoriala" pusa asupra acestui cartier, vizibila in reactiile prietenilor autorului, care s-au aratat dezgustati de ideea de a te muta intr-un astfel de loc, sau in refuzul taximetristilor de a-si duce clientii in aceasta zona ("din teama ca pasagerii nu vor plati sau ca nu vor gasi comenzi in zona, la intoarcere"). O observatie interesanta e una care tine de iluzia distantei geografice: desi e la cateva statii de Piata Unirii, Ferentari pare mult mai departat, undeva la marginea orasului. Conexiunea cu manelele vine din faptul ca acestea exprima, intr-un sens, imaginarul celor care locuiesc aici, al unor oameni situati la baza scarii sociale: "Contrar unei imagini consacrate, a unei zone «dominate de tigani», observatia empirica arata mai degraba un amestec complex de romi si oameni saraci". Autorul descrie mirosul de gratar care iese din curtile zonei de case, "semnul suprem de bogatie a zonei", nuntile tinute intre blocuri sau in corturi dispuse in strada (la care performeaza manelisti faimosi) si, mai ales, felul cum stigma etnica asociata romilor se dizolva cand vine vorba de "drogati", in zone-ghetou ca Aleea Livezilor sau Zabrauti: atat romanii, cat si locuitorii romi ai zonei, i-au izolat pe dependentii de heroina in blocurile de garsoniere de la marginea ariei rezidentiale, nutrind sentimente violente de dispret la adresa acestora.
