Agenţia Naţională de Integritate avertizează că mass-media a lansat prematur informaţii conform cărora Mircea Diaconu ar fi câştigat procesul cu ANI, deoarece decizia CAB nu este definitivă şi poate fi atacată cu apel la ÎCCJ.
”Având în vedere informaţiile apărute astăzi în mass-media, potrivit cărora Vicepreşedintele Partidului Naţional Liberal, Mircea Diaconu, „a câştigat procesul cu ANI”, pentru corecta şi completa informare a opiniei publice, Agenţia Naţională de Integritate face următoarele precizări:
Agenţia Naţională de Integritate a constatat în cazul lui Mircea Diaconu atât starea de incompatibilitate (ianuarie 2011), cât şi conflictul de interese penal şi abuz în serviciu contra intereselor publice (octombrie 2011).
În ceea ce priveşte starea de incompatibilitate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a emis, la data de 19 iunie 2012, decizia definitivă şi irevocabilă în sensul menţinerii ca legal şi temeinic a raportului de evaluare al A.N.I. cu privire la fostul senator Mircea Diaconu”.
Totodată, referitor la posibila săvârşire de către Mircea Diaconu a faptelor de natură penală – conflict de interese şi abuz în serviciu contra intereselor publice, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a trimis dosarul în instanţă în luna noiembrie 2012, ca urmare a sesizării Agenţiei Naţionale de Integritate.
Decizia emisă astăzi, 13 martie 2014, de Curtea de Apel Bucureşti nu este definitivă şi poate fi atacată cu apel la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în cauză fiind aplicată o sancţiune cu caracter administrativ, în cuantum de 1.000 Lei, maximul prevăzut de art. 91, lit. c) din Codul Penal din 1969.
Menţionăm faptul că procesul penal aflat pe rolul instanţelor de judecată nu influenţează în niciun fel interdicţia prevăzută de dispoziţiile art. 25, alin. (2) din Legea nr. 176/2010, de a ocupa o funcţie sau o demnitate publică, respectiv cea de membru al Parlamentului European. Interdicţia se aplică pe o perioadă de trei ani, de la data rămânerii definitive a raportului de evaluare, ca urmare a deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, emisă la data de 19 iunie 2012.