Andreea Biriri nu viseaza la nici un rol anume. Isi doreste sa lucreze cu sotul sau, regizorul Alex Berceanu, pe care-l asteapta sa revina in teatru.
Carte de vizita
Nume: Andreea Bibiri
Studii: Academia de Teatru si Film "I.L. Caragiale", clasa prof. Alexandru Repan
Stagii de pregatire: Scoala de vara a Uniunii Teatrelor, 1999; Workshop Shakespeare cu Bruce
Meyers, 1998; Intalnirea Scolilor si Academiilor de Teatru, 1993
Profesie: actrita la Teatrul "Bulandra"
Andreea Bibiri isi imparte existenta intre Praga, locul in care lucreaza sotul sau si unde sunt si cei doi copii, si Bucuresti, unde joaca atat in spectacolele Teatrului "Bulandra" cat si in spectacole ale Teatrului Luni de la Green Hours, teatru independent.
Care este rolul unui regizor in afirmarea unui actor? Ce a insemnat colaborarea cu Liviu Ciulei la "Sase personaje in cautarea unui autor"?
Andreea Bibiri: Cu unii regizori iti imbogatesti mijloacele de exprimare, cu altii iti imbunatatesti tehnica de a le folosi, cu altii capeti incredere in ceea ce esti si faci, cu altii pricepi mai mult din lumea care te-nconjoara…
Daca esti atent la ce se-ntampla si nu te pierzi in iluzii cum ar fi teorii abracadabrante despre teatru, idei preconcepute, mituri sau meschinarii de tot felul, daca reusesti sa depasesti tendinta de a te concentra doar pe propria persoana, viata iti ofera continuu sansa de a descoperi, de a pricepe mai mult si, prin urmare, de a nu trai degeaba.
Maestrul Liviu Ciulei este un mare regizor, dar si un pedagog excelent. Am lucrat cu domnia sa la "Sase personaje in cautarea unui autor" si la "Henric al-IV-lea". A fost prima data cand am simtit ca lucrez dupa o metoda bine pusa la punct si ca actoria este o profesie in care pe langa talent avem nevoie de studiu si tehnica. Disciplina si rigurozitatea care-l caracterizeaza pe domnul Ciulei sunt rare in teatrul romanesc, aproape inexistente, si ii sunt recunoscatoare pentru sansa pe care mi-a oferit-o.
Ce reprezinta pentru un actor Teatrul Independent si ce satisfactii ii ofera aceasta colaborare?
AB: Ultima premiera am avut-o la "Teatrul Luni de la Green Hours" cu piesa "Concretii" de Vladimir Sorokin, in regia lui Alexandru Mihaescu. Mi-a placut foarte tare textul pe care mi l-a trimis Voicu Radescu si i-am raspuns imediat ca vreau sa lucrez. Lucrul la acest spectacol a fost interesant deoarece lucram cu un regizor tanar care si-a facut studiile si chiar a lucrat in Germania, multe din propunerile lui au fost noi si provocatoare pentru mine, cum ar fi includerea didascaliilor in textul spus de actori si rezolvarea tehnica a situatiilor, includerea in echipa a unui vj de a carei prezenta ne bucuram in spectacol. Cinty Ionescu e o persoana interesanta, ea a adus un univers nou si actual, benefic tipului de spectacol pe care-l cere un asemenea text. Intalnirea cu doi actori talentati si plini de umor, dar si extrem de profesionisti, Katia Pascariu si Marius Damian, mi-a adus o mare bucurie. Am facut impreuna o echipa si asta cred ca e una din reusitele acestui proiect, mai ales ca eu nu cred in teatru fara echipa.
Care este deosebirea dintre cerintele teatrului independent si cel de stat?
AB: Acum as putea sa ma lansez intr-o analiza detaliata si complicata a acestor doua institutii, dar nu cred ca e cazul si nici nu sunt destul de competenta. Se stie ca ambele sunt sustinute de public. Teatrul de stat, cu bani de la buget, iar cel independent, cu bani obtinuti cu mare greutate din incasari, sponsorizari, donatii… Acum, ce cred ca e important de stiut este faptul ca pentru noi, actorii si regizorii, nu exista nici o diferenta intre ele, din punct de vedere al misiunii noastre. Prin urmare, nici publicul nu ar trebui sa faca vreo diferenta in asteptarile cu care vin la teatrul de stat sau independent. Si aici ma opresc.
Filmul, in ce masura va intereseaza?
AB: Sunt o mare consumatoare de filme bune, dar, din pacate sunt putine filme romanesti printre ele. Am avut colaborari interesante, dar am si refuzat o multime de propuneri, tocmai pentru ca respect acest domeniu si consider ca daca nu crezi in ceea ce faci, mai bine-ti vezi de treaba ta. Pana acum am lucrat destul de mult si de bine in teatru.
Dar serialele romanesti de televiziune? Ati primit vreo oferta in acest sens?
AB: In acest moment nu am nici o oferta, dar televiziunea e o zona care ma atrage foarte tare. Eu am invatat multe lucruri bune in televiziune.
Am lucrat cu echipe profesioniste si am intalnit oameni talentati de la care am invatat mult. Adrian Pintea, Bebe Cotimanis, Adrian Titieni, Tora Vasilescu, regizorii Adrian Sitaru, Radu Jude, Alexandru Fotea sunt doar cativa dintre cei cu care poate nu as fi avut alta sansa de a ma-ntalni.
Aveti un rol la care visati?
AB: Nu visez la niciun rol. Imi doresc sa lucrez cu oameni. Unul dintre ei este sotul meu, pe care-l astept sa revina in teatru.
Cum reusiti sa va "impartiti" intre profesie si familie? Nu cred ca este usor sa fii extrem de activa si sa cresti si doi copii.
AB: Nu, nu este usor, dar este necesar. Eu nu pot sa vin acasa dupa o zi de munca si sa stau singura in bucatarie sa-mi pregatesc de mancare doar pentru mine si sa mananc doar eu. De fapt, nici nu mananc daca sunt singura. Poate vi se pare ciudat, dar cel mai frica mi-e de singuratate. Intru-n panica. Incep sa dau telefoane si sfarsesc prin a pleca din casa sau a chema pe cineva la mine. Acum fac naveta Bucuresti-Praga. Sotul meu lucreaza la Praga, asa ca am mutat copiii acolo si vin aici doar daca am treaba.
Ce sau cine v-a influentat pana acum existenta?
AB: Exista multe carti si multi oameni importanti in viata mea. Fiecare mi-a marcat existenta intr-un fel. Cu cat ma gandesc mai mult la asta cu atat am senzatia ca as comite o mare nedreptate facand o selectie, dar daca ma gandesc bine, cred ca exista o carte care mi-a marcat existenta, ajutandu-ma sa le cunosc pe celelalte si asta este "Abecedarul".
Daca exista acest depozit numit suflet in care strangem bogatii, intalnirea cu Radu Penciulescu este o achizitie de mare valoare pentru mine.
"Nimeni nu are dreptul sa judece decizia care te priveste doar pe tine"
Televiziunile cultiva sexul, violenta, divertismentul facil. Influenteaza prestigiul unui actor participarea la realizarea unor programe tv?
AB: Sexul, violenta si divertismentul fac parte din viata noastra. Nu le putem exclude sub pretext ca fac parte din moda pe care o cultiva televiziunile pentru ca e fals si nici nu ne putem impotrivi, ar fi un razboi inutil si deloc benefic. Televiziunea, pe langa multe adaosuri facile, umpluturi cu care-si acopera orele de emisie, aduce si multe informatii si creatii utile. Totul e sa selectezi ce-ti trebuie si-ti face tie placere. Ai o telecomanda si ea iti ofera dreptul de a alege. Daca nu esti multumit poti sa inchizi televizorul si sa nu-l mai aprinzi niciodata, sau poti chiar sa-l arunci pe geam daca te enerveaza asa tare. Oricum, in televiziune exista acest sistem democratic numit audienta ce calculeaza rata de interes, in functie de care se produc emisiunile. Publicul de teatru difera de marii consumatori de televiziune si, prin urmare, asteapta altceva de la noi. Au alte intrebari si ii preocupa cu totul alte probleme. Teatrul are alta specialitate desi bransa e cam aceeasi. Asa cum exista medici de familie care-ti vindeca o raceala sau o gripa, cu aspirina si vitamine, avem chirurgi care taie cu bisturiul. Avem insa nevoie de toate medicamentele. Nu putem scoate aspirina din farmacii, sub pretextul ca vindeca doar boli minore. In acelasi timp, daca esti un mare chirurg ar fi pacat sa tratezi raceli si gripe. Cam asa vad eu situatia unui mare actor fata-n-fata cu comercialul, considerat "prostitutie". Fiecare stie ce pregatire si specializare are si alege cazurile de care se ocupa. Nimeni nu are dreptul sa judece decizia care te priveste doar pe tine.
