Doi foarte cunoscuti economisti americani, Kenneth Rogoff si Carmen Reinhart, au examinat intr-o serie de studii date privind crizele financiare cu care s-au confruntat tari sau grupuri de tari pe parcursul ultimilor 200 de ani. Una dintre cele mai surprinzatoare concluzii care rezulta din aceste analize este aceea ca crizele financiare sunt foarte asemanatoare in modul in care apar si se manifesta, precum si in consecintele pe termen mediu si lung pe care le au. Sisteme financiare sofisticate din tarile dezvoltate sau banci cu operatii simple din tarile emergente sunt la fel de expuse. In deceniile de dupa cel de-al doilea razboi mondial s-au inregistrat 18 crize bancare in tarile dezvoltate (dintre care un numar de cinci considerate majore: Spania 1977; Norvegia 1987; Finlanda 1991; Suedia 1991 si Japonia 1992) si 19 in tari emergente.
Crizele au fost intotdeauna precedate de perioade de avant economic, insotit de o mobilitate crescuta a capitalurilor care a facut posibila cresterea accelerata a creditului acordat de banci. Preturile activelor imobiliare, precum si pretul actiunilor la bursele de valori s-au inscris pe o spirala de crestere alimentata de asteptari privind cresteri si mai mari in viitor, care, la randul lor, justificau cresterea creditului.
In final, criza izbucneste cand apar indoieli ca cresterea preturilor activelor imobiliare si financiare este sustenabila. Corectiile care se produc au trei caracteristici comune. In primul rand, preturile activelor cunosc reduceri bruste, severe si de durata. Preturile imobiliare scad in medie cu 35 la suta, desi in unele cazuri (Finlanda 1991, Columbia 1998, Hong Kong si Filipine 1997) scaderea a depasit 50 la suta.
Dureaza in medie 6 ani pana cand preturile la imobiliare revin la nivelurile dinaintea crizei, dar in cazuri extreme, precum criza japoneza inceputa in 1992, preturile nu si-au revenit nici dupa 16 ani. Preturile actiunilor pe bursa scad si mai accentuat, in medie cu 56 la suta, desi exista si cazuri de scaderi de peste 80 la suta a valorii actiunilor (Islanda 2007, Filipine 1997). Preturile actiunilor tind insa sa revina mai repede la nivelurile anterioare, media fiind de trei ani si jumatate.
In al doilea rand, crizele financiare determina scaderi semnificative ale productiei si cresterea somajului. Rata somajului creste, in medie, cu 7 puncte procentuale (peste 20 de puncte procentuale in SUA in timpul marii crize din 1929-1933), iar perioada in care revine la nivelurile anterioare este de patru ani, in medie (in Japonia a durat 12 ani dupa caderea din 1992). Productia scade de la nivelul de varf anterior crizei cu 9 la suta, in medie, dar isi revine dupa aproximativ doi ani.
In al treilea rand, una dintre mostenirile durabile ale crizelor financiare este cresterea semnificativa a datoriei guvernamentale, care aproape se dubleaza fata de perioada anterioara crizei (o crestere medie de 86 la suta). Contrar unei credinte comune, cresterea datoriei guvernamentale nu se datoreaza in principal cheltuielilor facute pentru salvarea sistemului bancar, cea mai mare parte rezultand din scaderea inevitabila a incasarilor din taxe si impozite ca urmare a declinului activitatii economice combinate cu cheltuieli suplimentare menite sa sustina economia sau sa protejeze categoriile defavorizate.
Dupa toate criteriile, actuala criza pornita in Statele Unite in 2007 este de proportii comparabile doar cu cea din perioada 1929-1933. si daca istoria poate da o indicatie cu privire la ce ne putem astepta sa se intample astazi, pare ca mai avem de asteptat cativa ani pana cand actuala criza isi va fi epuizat furia devastatoare.
Romania a cunoscut in ultimii ani ciclul caracteristic crizelor, de supraincalzire, urmata in 2008 de colapsul preturilor activelor imobiliare si mobiliare. 2009 este anul scaderii abrupte a productiei si al cresterii somajului. Va urma cu siguranta cresterea datoriei publice, care va desavarsi tabloul manifestarilor specifice crizei. In cazul Romaniei, lipseste insa elementul central: criza bancara. Desi nu are o criza bancara proprie, Romania este lovita de criza financiara internationala si speranta ca vom fi afectati doar marginal de criza se diminueaza cu fiecare zi in care vestile de pe pietele internationale continua sa fie proaste. Iar ultimele comentarii zilnice pe care tocmai le-am primit din partea Institute of International Finance incep cu: "Atmosfera dominanta pe piete este sumbra!".
