Un subiect dramatic prin care se doreste condamnarea razboiului ce distruge destine este tratat superficial regizoral in spectacolul "Piele si cer", punand in dificultate actori stimati. Din nou se manifesta efectele crizei regiei si in acest spectacol.
De cateva stagiuni, Teatrul Foarte Mic gazduieste generos proiectele teatrului independent. Sunt destul de rare insa spectacolele care raman in repertoriul stabil fiindu-le confirmata valoarea de catre public, pentru ca majoritatea sufera de mediocritatea regiei doritoare de experimente fara calitati estetice elementare. Cu pretentii, cu ambitii neacoperite cultural, unii regizori vin si la Teatrul Foarte Mic si pun in scena
spectacole cu viziuni stupide, vulgare, lipsite de consistenta ideatica, fenomenul fiind prezent si pe scenele altor teatre sau in spatiile neconventionale. Ei isi aleg textele si actorii, adeseori acestia fiind victimele unor viziuni regizorale lipsite de profesionalism. Un astfel de caz este si spectacolul "Piele din cer".
Regizorul Dan Stoica, plecat de vreo doua decenii din tara, care traieste in Austria, si-a ales piesa lui Dimitré Dinev, scriitor stimat, de origine bulgara, astazi austriac. Textul tradus si adaptat de regizor ar vrea sa atace tema grava a razboiului, dar musteste de o replica vulgara, seaca, fortata in raport cu situatiile conflictului. Pe campul unui razboi din lumea cea larga, se intalnesc un mercenar si o jefuitoare de cadavre, oameni simpli, dar afectati psihic profund de vremurile pe care le traiesc. Evident, ei viseaza la iubire, la realizarea unor dorinte omenesti, se vor indragosti
unul de celalalt si vor sfarsi tragic. Subiectul poate fi interesant, dar e superficial pus in evidenta de regizor.
O groapa intunecata
Regizorul Dan Stoica si scenografa Alina Herescu si-au imaginat cu intentii metaforice, o groapa pe campul de razboi, vegheata de un copac uscat, careia i se alatura un ochi de apa, acesta fiind locul de intalnire noaptea a celor doua personaje centrale. Spatiul de joc al Teatrului Foarte Mic este neconventional si a fost neinspirat folosit de regizor si scenograf. Timp de un ceas si cateva minute, mercenarul si hoata ce se intalnesc noaptea se vor zbate in aceasta groapa… pe intuneric. Regizorul a folosit o lumina slaba, confuza si chipurile actorilor ce dau expresie personajelor abia se zaresc. Interpretarea lor mai este anulata si datorita zgomotelor stridente (ilustratia muzicala apartine tot regizorului) care ar vrea sa aminteasca de luptele dintr-un razboi, dar acopera replicile. Prin conceptul sau regizoral amatoristic, Dan Stoica ignora actorii, nu ii indruma pentru creionarea credibila a personajelor, bazandu-se doar pe experienta si talentul lui Cristian Iacob si Taniei Popa. Lor insa, nu li se ofera nici macar elementare conditii de joc in decorul pueril si stangaci iluminat.
Sarmanii actori!
Mercenarul lui Cristian Iacob se agita si poarta tatuaje migaloase pe care spectatorul le descopera abia la aplauze. Agitatia mercenarului, un soldat dur, il va duce la un sfarsit tragic pentru ca va cadea pe minele din jur plantate, de fapt, de el si ignorate inexplicabil.
Despre personajul Taniei Popa se precizeaza ca ar fi o hoata a obiectelor de pret gasite la cadavre, dar ea este, de fapt, o fata simpatica, putin speriata de intalnirea cu mercenarul de care se va indragosti pe intuneric. In final, fata se dezbraca cu intentia de a face dragoste cu soldatul si moare – se pare! – alaturi de el, pentru ca locul era minat. Sarmanii actori se lupta cu un text si mai ales cu o viziune regizorala puerila. Spre final mai apare si un alt mercenar, interpretat de Viorel Cojanu. Interventia lui ramane un mister, pentru ca nu se intelege nici o replica pe care o rosteste din cauza zgmotelor si stridentei in rostirea cuvintelor ce ar vrea sa sugereze disperarea sa.
"Piele si cer" este un esec al lipsei de inspiratie regizorala si lipsei de profesionalism in vizualizarea teatrala a textului, caruia i-au cazut victime doi actori apreciati.
"Piele si cer" de Dimitré Dinev Distributie: Cristian Iacob, Tania Popa, Viorel Cojanu Regia
si ilustratia muzicala: Dan Stoica Scenografia: Alina Herescu Muzica: Stefan Stoica
