» O vizita, iarna, la Mircesti ofera peisaje asemenea celor care l-au inspirat pe Vasile Alecsandri in pastelurile sale. Satul in care a locuit poetul are statie CFR la prima cale ferata construita in Romania, Bucuresti – Suceava, si doua intrari rutiere principale: de pe E85, la mai putin de 2 kilometri de casa de apa unde se bifurca drumul spre Iasi, sau de pe acest drum spre Iasi, E583, inainte de podul peste Siret. In ambele situatii, distanta de la drumul principal este de circa 4 kilometri.
Lunca siretului, pustie si invaluita in usoara ceata, era albita de promoroaca de pe arbori. Miscare putina pe campuri, doar in sat ceva animatie pe strazi, cu vreo doi oameni discutand pe marginea drumului sau altii grabiti sa ajunga la treburile lor. Cateva indicatoare amplasate la rascruci te indruma spre Casa Memoriala "Vasile Alecsandri", pe o cale asfaltata. Dupa o poarta din lemn lipsita de maretie, casa construita dupa planurile poetului este inconjurata de un parc in care stejarul, bradul sau salcamul domina aleile marginite de arbusti. Un geamalcul formeaza fatada principala a casei cu un singur nivel. Veranda proteja termic restul cladirii, pe timp de iarna. Acum, nefiind incalzit, interiorul are temperatura de afara. Sobele – din caramida, tencuite si varuite, construite dupa un model deosebit, cu doua randuri de coloane in stil grecesc – sunt doar decorative.
In aceasta casa a locuit in ultima parte a vietii sale, ultimii 23 de ani, Vasile Alecsandri, si tot aici, in bisericuta-mausoleu din curte, isi doarme somnul de veci. Casa este compusa din doua corpuri si a fost construita in doua etape, intre 1861 si 1867. Cele doua corpuri sunt legate printr-un hol amplu, pe care Alecsandri il numea corabioara. Casa parinteasca, vechiul conac, era amplasata mai la marginea satului si nu mai exista astazi.
Un muzeu al vremurilor apuse
Suntem intampinati in prag de muzeografa, care tocmai face ultimele retusuri ale dereticarii de dimineata. Cu sobrietate de muzeu, atmosfera este intretinuta de multele obiecte care i-au apartinut poetului sau doar datand din epoca: mobilier, pianine, tablouri, fotografii, covoare, divanuri si, bineinteles, carti si reviste de epoca. Momentul Unirii Principatelor este subliniat mai ales in primele incaperi, unde Alecsandri apare alaturi de Alexandru Ioan Cuza sau de alti unionisti. In sala biliardului – obiect daruit chiar de domnul Unirii, dar nepastrat pana astazi – printre alte tablouri, se afla compozitia Minjina, in care pot fi identificati Alecsandri, Kogalniceanu, Alecu Russo, Balcescu. "Inca din anul 1845 au inceput sa se intalneasca la Minjina, la proprietatea lui C. Negri, tinerii moldoveni si munteni cu idei inaintate spre a discuta masurile comune ce trebuiesc luate pentru schimbarea starii de lucruri din cele doua principate", arata inscriptia de sub tablou.
De altfel, la Mircesti a avut loc prima dezrobire a tiganilor din principate, moment subliniat cu o fotografie a cerdacului din care a fost comunicata aceasta decizie. "In acel cerdac Alecsandri a facut dezrobirea tiganilor de pe mosia Mircesti. El a fost primul care a facut dezrobirea tiganilor, carora le-a promis locuri de casa pe mosiile lui", ne explica muzeografa.
Un interesant tablou, pastrat in original la Mircesti, este portretul poetului pictat de C.D. Stahi, in 1867, la Iasi, portret care ne-a transmis imaginea clasica a chipului lui Alecsandri. Muza poetului, Irina Negri, iubita decedata inainte de vreme, are o reproducere fotografica inramata, asezata mai langa soba. Muzeografa ne lamureste ca aceasta este Steluta din cunoscutul ciclu de poezii "Doine si lacramioare" publicat la Paris. "Ea a fost aceea care l-a incurajat pe Alecsandri in ceea ce priveste poeziile populare", ne precizeaza muzeografa.
In dormitorul in care sunt pastrate canapeaua cu suluri si patul cu capete sculptate in lemn de tei pendula sta incremenita la ora 20.00, ora mortii scriitorului, in 22 august 1890.
Cabinetul de lucru al poetului a fost, ni se spune, cea mai indragita incapere din aceasta casa. "Aici se retragea in lungile seri de iarna, pentru a medita si a scrie, la acest birou din stejar, unde 23 de ani Alecsandri si-a scris capodoperele sale. Aici a scris Fantana Blanduziei, Ovidiu, Despot Voda, la lumina lampii, privind focul din soba. Lampa se pastreaza si astazi".
Cu "idei inaintate", poetul nu respingea insa tihna orientala. Sta marturie divanul turcesc. "Aici, jos la geam, este divanul turcesc: doua perne suprapuse, pe rotile, pe care Alecsandri isi sorbea cafeaua, sezand turceste, dupa moda timpului; este primit de la scriitorul Ion Ghica, prietenul sau, calator prin Turcia altadata, asa cum l-ati vazut in tabloul de sus, in care apare Alecsandri si Ghica la Constantinopol", ne mai spune muzeografa. Prietenia, din ultima parte a vietii, cu regele Carol si cu regina poeta Carmen Silva este amintita de cadourile de la cei doi: sezlongul in forma de lira, cu cap de leu sculptat si de tabloul brodat pe catifea in care cununa de flori incadreaza monograma poetului, Bazil Alecsandri, in franceza. Rama tabloului are in partea superioara profilul in lemn al reginei Elisabeta.
