L-au decorat trei presedinti. Prima oara Emil Costantinescu i-a dat Ordinul Serviciu Credincios clasa a ll-a. Ion Iliescu i-a oferit aceeasi decoratie, dar clasa intai. Ultimul, Traian Basescu, i-a prins in piept de revelion Ordinul Serviciu Credincios in grad de Cavaler. A fost avansat de doua ori inainte de termen, din care o data la „exceptional”. Este jandarmul Alexandru Dinica. In doi ani a sal-vat de la moarte 41 de oameni, un catel si o pisicuta cu cinci pisoi. Un om obisnuit.
„N-am prea inteles de ce m-au decorat acum. Am fost la inundatii in aceeasi zona si in 2004. Mi s-a parut ca a fost mult mai greu ce am facut atunci. M-au lasat (n.n. – din elicopter) exact pe cursul viiturii. Atunci am salvat dintr-una noua vieti”, se mira plutonierul adjutant Alexandru Dinica, din cadrul Brigazii de Interventii Speciale a Jandarmilor – Bucuresti. Are 37 de ani si este jandarmul pe care l-a facut celebru Basescu in noaptea dintre ani. In direct din Piata Universitatii, pe televiziunea nationala, la 12 noaptea. Atunci cand l-a decorat cu cea mai inalta distinctie pe timp de pace corespunzatoare gradului sau. Daca pe celalalt decorat, doctorul Raed Arafat de la SMURD, lumea il cunostea de mult, gratie calitatilor sale de vedeta tv, Alexandru Dinica era un „no name”. Amandoi au salvat de la moarte zeci si zeci de oameni. Atata doar ca Sandu Dinica si-a riscat de fiecare data propria viata. L-am vazut cu totii la televizor. Cand atarnat de-o coarda prinsa de burta unui elicopter a pescuit de pe un acoperis ce statea sa se prabuseasca o familie intreaga din localitatea Cosmesti. Inclusiv un copil de sapte ani. Il cheama Andrei si e singurul dintre toti cei salvati care l-a sunat de Craciun sa-i ureze „La multi ani!”.
„M-a decorat pentru ca m-au dat la televizor!”
„In vara lui 2004, cand am fost in zona Bacaului, la Dofteana daca nu ma insel, mi-a fost cel mai teama. Am intrat cu elicopterul fix pe cursul viiturii… Trebuia sa scot doi barbati care ramasesera pe o basculanta rasturnata. Am coborat pe troliu si din cauza vantului n-am prins bascula din prima. Am intrat in apa. M-am speriat tare, dar pana la urma tot i-am scos”, povesteste calm Alexandru Dinica. „Am actionat in zona doua echipaje. Ceilalti chiar ca au avut viata grea. Ca
n-aveau troliu pe elicopter si trebuiau sa coboare in rapel. Apoi culegeau oamenii unul cate unul si plecau cu ei in zbor atarnati de coarda, la cinzeci de metri de elicopter si cu cinzeci de metri de hau sub ei, pana la un heliport improvizat pe un teren de fotbal. Eu cred ca am avut noroc de decoratie ca m-a filmat George Buhnici, de la PRO TV, cand am luat copilul ala de pe acoperis si m-a lovit placa aia de azbociment”, recunoaste cu fairplay plt. adj. Dinica.
Bataturi in palma de la coarda de alpinism
„In nici un caz n-ar fi trebuit sa fiu singurul decorat. Colegul meu, "Banzai" – o sa-i dau doar porecla ca nu vrea sa apara la ziar -, merita si el una. La fel si echipajele de pe elicopter. Nu-i usor sa tii treispe' tone pe loc la patruj' de metri inaltime pe o vreme de tot rahatul!”, spune modest jandarmul. „Nu sunt nici pe departe cel mai bun. Felia mea e alpinismul”, continua Alexandru Dinica, unul dintre cei doi instructori de alpinism ai Brigazii. Dupa ce a terminat liceul IMGB din Bucuresti a lucrat ca mecanic de intretinere la CFR. In paralel a facut judo la Dinamo. A ajuns pana la centura verde. Apoi, cand a plecat militar, in '90, s-a cerut la scutieri. S-au crucit aia de la comisariat. Era vreme de mineriade. Da' i-au facut pe plac. Dupa armata, pana in '97, a fost JAC. Adica jandarm angajat cu contract. A urmat niste cursuri si s-a facut subofiter. A urmat cursurile scolii de Aplicatie a Vanatorilor de Munte – Predeal. Acum ii invata pe altii meserie. Are bataturi in palma de la atata urcat si coborat pe coarda de alpinism.
Salvator de oameni, caini si pisici cu pui
Prin vara lui 2004, la Vadu Rosca, faza de senzatie. „O babuta pe care o pescuiam de pe un acoperis nu si nu sa-i luam si o cuvertura cu capetele innodate. "Da' ce ai, mamaie, acolo asa de important? Acte? Bani?". Ce crezi c-avea baba-n desaga? O pisica cu cinci pui nou-nascuti. Nici nu le dadusera ochii. Ce sa fac, i-am luat pe toti. Altadata, in Teleorman, doi batrani nu vroiau sa urce in elicopter fara caine. Erau ultimii din sat”, isi aminteste Dinica. La necaz, oamenii reactioneaza ciudat, e de parere jandarmul-salvator.
15 milioane pe luna si loc de veci gratuit
Acasa, jandarmul Dinica e un om ca toti oamenii. Sta intr-un apartament cu doua camere din Militari, e casatorit si are o fetita de 10 ani. Se da in vant dupa muzica retro, din anii '50-'60 si intre sarmale si musacaua de cartofi ar alege-o pe ultima fara ezitare. In timpul liber, placerea sa cea mare e sa-si priveasca fetita dandu-se cu rolele in parc. Nu-i prea tentat de misiuni de lupta peste hotare. Cum ar fi cea din Kosovo spre exemplu. „Contractul e pe un an de zile si bani sunt cam o mie de dolari pe luna. Cu ce dai pe tigari si pe niscaiva cadouri pentru cei de acasa te intorci cu mai nimic”, spune Sandu Dinica. Aici, in tara, ii raman in mana cam cinspe milioane. Nu-s multi bani, dar ii ajung pentru un trai decent. Ordinul Serviciu Credincios in grad de Cavaler nu i-a adus nici un fel de beneficii materiale. „Am inteles ca la pensie o sa primesc ceva in plus. Si un loc de veci gratuit cand o veni vremea”, se distreaza jandarmul.
Taiat de buticarii lui Basescu
Alexandru Dinica a participat la mai multe misiuni cu grad de risc ridicat. Prima oara ca militar in termen, in 1991, a participat la prima mineriada. S-a batut cu minerii lui Cozma la Guvern si Televiziune. 10 ani mai tarziu s-a reintalnit cu ei la Stoenesti si in Defileul Jiului, la km 32. Culmea, dupa ce a scapat nevatamat de batele minerilor, a fost ranit la Gara de Nord de buticarii lui Basescu. In 2001, in timpul unei actiuni de ridicare a unor butice amplasate ilegal in preajma garii s-a ales cu fesa dreapta taiata cu cutitul si cu tendonul lui Ahile sectionat. A mai fost implicat si in actiunile de arestare a unor intregi clanuri de mafioti. Iar, mai mai nou, in 2004-2005 a fost unul dintre jandarmii cu cel mai mare numar de sinistrati salvati de la moarte.
A ales sa zboare sub elicopter
„Am vorbit pentru prima oara cu Basescu pe vremea cand era primar general. Era dupa ce ma taiasera buticarii la Gara de Nord. A doua oara a fost de Anul Nou. Mi-a zis s-o tin tot asa si ca ne apreciaza foarte mult pe noi jandarmii. M-am emotionat. Cred ca s-a vazut si la televizor cum imi tremura mana cand se canta imnul”, zice proaspatul decorat.
E mandru ca face parte din trupele de jandarmi. „Nu-mi place sa fim priviti ca niste "bastonari"”. Zice ca sunt asemenea unor trupe de elita. Cu tacticieni, lunetisti si tot tacamul. Poate ca, daca ar mai fi trait taica-sau, mort pe cand Alexandru era prin clasa a doua, ar fi ajuns pilot. La fel ca tatal si unchiul sau. El ales sa zboare sub elicopter.
