Nu doar copiii greşesc atunci când nu învaţă, ci şi părinţii care le promit totul. Pe de altă parte, majoritatea profesorilor cad de acord că programa ar trebui modificată, pentru că este prea abstractă şi nepractică.
Două cafele la „Stela” la chioşc şi o noapte în club îl aşteaptă pe Marius Naidin (20 de ani) dacă va promova bacalaureatul în august, când va susţine a doua oară examenul. „Mai mult de atât nu îi putem oferi. Învaţă pentru el, nu pentru noi”, spune Alina, sora lui Marius şi cea care l-a ajutat de-a lungul timpului la lecţii. Locuiesc într-un bloc din Rahova şi nu sunt nici bogaţi, nici săraci. Venitul întregii familii nu depăşeşte 4.000 de lei, din care dacă scad rata la bancă şi banii pe medicamentele tatălui nu mai rămân bani şi pentru meditaţii. Despre el, Marius zice că joacă „în liga mică”. Nu e un băiat cocoloşit de părinţi. Alţi colegi de-ai săi se pregătesc de excursii luxoase peste graniţă, plimbări cu BMW-ul, haine ultimul răcnet. Totul, numai să ia bacul! De când s-au pus camere de supraveghere şi copiatul nu mai dă roade, părinţii cu dare de mână nu mai au altă variantă decât să-şi mediteze copiii cu forţa ori să le promită „luna de pe cer” dacă învaţă. „În ultimă instanţă, i-am pus meditator la trei scări mai încolo ca să fiu sigur că ajunge. Am stat călare pe el până a învăţat”, povesteşte Gheorghe Anghel, tatăl unui băiat care a picat de două ori examenul de bacalaureat.
Mirajul banilor
Astăzi, părinţii par mai depri-maţi decât copiii lor atunci când rezultatele la învăţătură sunt proaste. Nu se mai sinucide nimeni că n-a luat bacul, iar punctul din oficiu, singurul de altfel primit la o materie, ajunge să fie o mândrie, nu o ruşine. E cu atât mai surprinzător cu cât mulţi părinţi investesc enorm în educaţia copiilor lor. „Numai părinte să nu fii în ziua de astăzi”, spune Luminiţa, mama unei fete care cu chiu cu vai a promovat bacalaureatul anul acesta.
Prea puţini părinţi mai conştientizează însă că nu de Smartphone şi „10 meditatori la scară” e nevoie pentru ca un copil să înveţe, spun specialiştii în psihologia copilului. „Când îi oferi totul copilului, el nu mai e motivat. Ajunge să creadă că totul i se cuvine. Astăzi, îţi cere meditaţii, Smartphone şi haine de firmă, la 30 de ani te va ruga să-l iei din vârful patului şi să-i găseşti o slujbă bine plătită, unde, eventual, să plimbe hârtii. Un copil răsfăţat, fără pic de frustrări va ajunge să-şi privească viitorul cu lejeritate”, consideră Dorina Stamate, specialist în psihologia copilului.
Pentru ea, cea mai bună oglindă a societăţii sunt chiar clienţii săi. „Părinţii sunt preocupaţi să facă bani ori să supravieţuiască şi nu mai au timp să investească în relaţia cu copilul lor. De aici toate problemele, şi cu învăţătura, şi cu drogurile, şi cu rezultatele proaste la bacalaureat”, spune psihologul.
Problema de a-şi convinge copiii să înveţe nu o au doar familiile înstărite aşa cum s-ar putea crede. Georgeta trăieşte într-un sat din Teleorman şi creşte vite. Are un fiu, George, pe care în urmă cu patru ani l-a trimis la liceu la Bucureşti ca să facă serios şcoală. Cu banii de pe vite, i-a plătit căminul, apoi gazda. Pentru ea, acestea au fost sacrificii mari, însă degeaba. Băiatul a picat de două ori examenul. „În şcoala generală era premiant, acum îl culege sora lui de prin cazinouri. Când era lângă mine, cum lăsa cartea, cum îl altoiam. Nu ştiu dacă am făcut treabă bună cu Bucureştiul”, spune acum Georgeta, care în cele din urmă îşi va trimite fiul la muncă şi nu la facultate, aşa cum a visat un viitor pentru el.
Cum e posibil ca aproape întreg liceul să pice bacul?
Pe de altă parte, copiii nu mai învaţă şi fiindcă nu mai au de la cine. De data asta vine rândul profesorilor să fie criticaţi. „Jucam de multe ori cărţi la ore sau pierdeam timpul.
În cei patru ani de liceu nu îmi aduc aminte să fi avut măcar un profesor captivant”, spune Mircea, care a absolvit Liceul „I.L. Caragiale” din Capitală. Nici pentru Marius experienţa şcolii nu a fost una memorabilă. „În ultimii doi ani de liceu, programul începea la 16.30, iar lecţia era de 35 de minute. Până strigau catalogul, până notau absenţii treceau 10 minute. Apoi profesorii umpleau cinci-şase table cu teorie din care nu înţelegeai nimic. Nu mai spun că mulţi lipseau de la ore şi chemau copiii la meditaţii în gaşcă”, povesteşte Marius Naidin, despre Liceul „Dumitru Moţoc”, din Capitală.
Cuvinte de laudă are doar la adresa dascălilor bătrâni. „Cei care sunt în vârstă ştiu să glumească, dar şi să te înveţe carte. De la cei tineri nu ai de învăţat. Ce să învăţ eu de la un profesor care a terminat facultatea „Spiru Haret” şi a luat doi la examenul de titularizare?!”, se întreabă Marius. La liceul „Dumitru Moţoc”, doar 11 elevi au reuşit să ia bacul.
„Nu apare întrebarea ce fac acei profesori la ore, dacă aproape toţi copiii din liceu au picat bacul”, spune revoltată Alina, sora lui Marius. Situaţia este similară şi la Liceul „N. Socolescu”, din Capitală.
„La matematică nu înţelegeam lecţia. Profesoara scria pe tablă, dar nu explica. Acum îmi vine să îmi dau cu pumnii în cap, dar ce pot să fac. Aşa e matematica: dacă pierzi două-trei lecţii s-a rupt filmul”, spune George.
După cum bine remarcă elevii, mulţi dintre profesorii care predau în liceele din România se duc la şcoală doar ca să aibă de unde pleca. „Se bazează pe industria medi-taţiilor, nu pe salariul primit de la şcoală”, e convins Marius, care a avut parte de mulţi profesori chiulangii în liceul „Dumitru Moţoc”. Pe de altă parte, nici dascălii nu mai au acelaşi statut şi mulţi dintre elevii lor au mai mulţi bani în buzunar decât au ei pe fluturaşul de salariu.
Prea multe reforme
Cu 43% promovabilitate la bacalaureat anul acesta, chiar mai puţin decât anul trecut, nu poţi să nu îţi îndrepţi atenţia şi asupra sistemului, atunci când cauţi vinovaţii pentru dezastrul de la bac. În ultimii 20 de ani au existat aproximativ 20 de reforme ale sistemului de învăţă-mânt, dar nici una dintre acestea nu a fost dusă până la capăt. Programa de învăţământ este mult prea stufoasă, după cum mărturisesc înşişi profesorii, iar existenţa manualelor alternative îngreunează cumva încercările elevilor de a promova bacalaureatul. „Învaţă foarte multe lucruri inutile, care nu au aplicabilitate în viaţa de zi cu zi. Degeaba schimbăm modalitatea de evaluare, dacă nu schimbăm şi conţinutul materiilor”, recu-noaşte Mariana Rosner, director la Liceul „Jean Monnet” din Capitală şi profesor de chimie. Este o remarcă pe care nu o fac doar profesorii, ci şi părinţii, care se ocupă de copiii lor atunci când fac teme. „Multe subiecte făcute cu capcane. Nu testează cu adevărat cunoştinţele copiilor, ci încearcă să-i prindă pe picior greşit. Dacă vor să fie cinstiţi, să impună teste-grile ca în SUA şi să nu mai lase loc de subiectivitate la examene”, spune Diana, mama unei fete care a absolvit Liceul „Hristo Botev” din Capitală.
E greu totuşi să găseşti un singur vinovat pentru dezastrul de la bacalaureat. „Aşa e într-o societate în care valorile sunt schimbătoare. Am ieşit dintr-un sistem în care lucrurile erau aranjate, inclusiv învăţământul. Când ştii din clasa I ce examene urmează şi ce materii sunt de învăţat este mult mai uşor să promovezi. Când noi nu ştim ce va fi mâine, nici social, nici politic, aşa şi copiii noştri. Sunt bulversaţi şi nu mai fac faţă schimbărilor”, crede Stamate.
Astăzi se vor afişa rezultatele finale la bacalaureat, cu rezultatele obţinute după contestaţii, iar în august va urma o nouă sesiune a acestui examen.
