Miniştrii Transporturilor din ultimii ani, Anca Boagiu fiind ultimul exemplu, se complac în negocieri interminabile cu firma americană Bechtel, pentru a masca lipsa de soluţii la problema autostrăzii.
Nu mai puţin de cinci din cele opt tronsoane ale autostrăzii Transilvania, însumând 254 km din cei 415 km ai întregii autostrăzi, ar fi trebuit teminate până în prezent, potrivit contractului de construire a autostrăzii. Programul iniţial prevedea terminarea întregii porţiuni Tg.Mureş-Borş până în 2011, urmând ca în 2013 să fie definitivate restul de trei tronsoane dintre Braşov şi Tg.Mureş.
La şapte ani de la începerea lucrărilor lucrurile stau cam aşa: au fost terminaţi doar 54 km dintre Câmpia Turzii şi Gilău şi au mai fost începute lucrările pe Suplacu de Barcău-Borş, acestea fiind definitivate în proporţie de o treime. Aceasta înseamnă că până acum s-au făcut aproximativ 17% din suma lucrărilor, faţă de 80% (254 km terminaţi integral, restul de 161 km în proporţie de 50%) cât ar fi trebuit.
La bani încasaţi progresul americanilor e mai mare. Potrivit fişei acestei investiţii, cuprinsă în legea bugetului de stat, Bechtel şi partenerii turci de la Enka au încasat 40% din banii alocaţi iniţial, adică 5,13 miliarde lei, faţă de alocarea iniţială de 12,75 miliarde lei.
Negocieri interminabile
Aproape fără excepţie miniştrii Transporturilor de după 2005 au invocat necesitatea negocierilor pentru a explica de ce lucrările la autostradă stagnau In 2005 în mandatul fostului ministru Gheorghe Dobre proiectul a fost blocat un an, fără ca beneficiile negocierii să fie vizibile.
Apoi fostul ministru Radu Berceanu a afirmat că odată terminate lucrările între Câmpia Tuzii şi graniţă, vor avea loc negoieri privitoare la soarta tronsoanelor dintre Braşov şi Câmpia Turzii.
De nu mai puţin de nouă luni, adică de când a venit la ministerul Transporturilor, ministrul Anca Boagiu tot negociază iar lucrările nu se mişcă. Boagiu spune că încearcă să convingă Bechtel să coboare preţurile de la aproximativ 16 milioane euro pe kilometru, încasaţi în medie până în prezent la faimoasele standarde de cost care spun că un km de autostradăâ în România nu poate costa mai mult de 6-7 milioane de euro (în zonă de munte cu lucrări de artă incluse).
Ceea ce arată dezinteresul Guvernului faţă de acest proiect sau poate arată doar sărăcia visteriei e faptul că în legea bugetului de stat din acest an au fost incluse plăţi către Bechtel de 35 milioane euro, bani cu care se pot construi aproximativ 2 km. Numai datoriile către americani sunt de aproximativ 100 de milioane de euro.
Are şanse autostrada să fie gata în zece ani?
Teoretic, da. Cel mai lung termen contractual de execuţie a unui tronson neînceput din autostradă e de aproape 4 ani ceea ce înseamnă că dacă aşa-zisele negocieri s-ar sfârşi şi ar începe lucrările atunci întreaga autostradă s-ar putea definitiva în 2015-2016, la doi ani după ultimul termen contractual, deoarece ar trebui făcută şi proiectarea autostrăzii blocată de foştii miniştri.
Practic, nu. La preţurile actuale practicate de americani autostrada ar putea costa 7 miliarde de euro, bani care, dacă ar exista în bugetul de stat, mai degrabă ar trebui alocaţi penrtu a cofinanţa proiectelor de infrastructură susţinute de UE.
Şansele de câştig ale părţii române în negcierile cu Bechtel sunt minime. Firma americană nu are motive să renunţe la preţurile foarte avantajoase pentru ea din contract. Dacă stă şi nu face nimic, Bechtel încasează mai mulţi bani decât dacă ar munci, spunea un fost oficial al minsterului Transporturilor. Atât timp cât contractul nu e reziliat, Bechtel încasează dobânzi pentru plăţile neefectuate, plăţi cu titlul de cheltuieli indirecte, plăţi pentru staţionarea utilajelor, toate indexate cu o formulă ce ia în calcul inflaţia dar şi cursul de schimb al leului. Singura soluţie rămâne rezilierea contractului, relicitarea lui, dar nici un ministru nu are acest curaj.
