Presa eurosceptică din Marea Britanie spumegă de furie – dar, pe de altă parte, nu poate să îşi ascundă bucuria şi triumful: raportul lui Ingeborg Graessle vine ca o confirmare a reproşurilor pe care britanicii le fac serviciului diplomatic european încă de la înfiinţarea acestuia – şi anume că nu este altceva decât o structură paralelă a misiunilor diplomatice ale statelor Uniunii Europene, în care sunt aruncaţi fără rost banii contribuabililor (bugetul pentru 2011 a fost de 460 milioane euro).
Într-adevăr, datele din raportul lui Graessle nu sunt tocmai măgulitoare pentru diplomaţii europeni. Conform BBC, aceştia dispun, pe lângă cele 42 de zile „normale” de concediu, de până la şase zile de concediu suplimentar, 9 zile de sărbătoare, două zile rezervate călătoriilor către casă şi până la 24 de zile de concediu compensatoriu, pentru munca peste program. Acestora li se adaugă două săptămâni de pregătire profesională la Bruxelles. De asemenea, diplomaţii staţionaţi în zonele „fierbinţi”, cum ar fi Afghanistan, Irak sau Sudanul de Sud, au la dispoziţie un concediu special.
Salariu întreg pentru jumătate de normă
Conform calculelor lui Graessle, diplomaţii europeni care lucrează la cele 30 de delegaţii UE din Orientul Mijlociu, Asia şi Africa, pot lipsi de la locul de muncă până la 24 de săptămâni – adică aproape o jumătate de an. „Birourile diplomaţilor UE sunt pentru o mare parte a anului goale – ceea ce trebuie văzut în contextul salariilor foarte mari ale acestora şi în faptul că ei beneficiază de cazare gratuită”, conchide Graessle în raportul său, adăugând că „având în vedere perioadele lungi de absenţă de la locul de muncă, se poate spune că unele posturi sunt, efectiv, locuri de muncă cu jumătate de normă, pentru care se plăteşte un salariu întreg”, este citat europarlamentarul german în cotidianul britanic The Telegraph.
Comparaţiile făcute de Graessle vor trezi probabil şi furia concetăţenilor săi: concediile diplomaţilor UE de la Washington sau New York sunt cu peste şapte săptămâni mai lungi decât cele ale omologilor lor germani din Statele Unite – iar reprezentanţii Uniunii Europene din Sri Lanka au cu 46 de zile libere mai mult decât colegii lor de la ambasada germană din capitala Colombo. Graessle propune reducerea concediilor diplomaţilor europeni la cel mult 49 de zile.
Conform The Telegraph, Catherine Ashton împărtăşeşte pările negative ale lui Graessle despre organizaţia pe care o conduce, însă nu are posibilitatea de a efectua rapid schimbările necesare: serviciul diplomatic al UE este obligat să urmeze normele de personal ale Comisiei Europene – care au fost însă proiectate pentru birocraţia rigidă din Bruxelles, nu pentru un serviciu diplomatic pentru care flexibilitatea este esenţială.
