Traian Basescu e imprudent cand spune ca totul depinde de Romania in ce priveste aderarea in 2007. Afirmatia putea fi valabila inainte ca francezii si olandezii sa le dea eurocratilor planurile peste cap. In decembrie 2004, cand Basescu spunea ca integrarea se castiga acasa, prin reforme, avea dreptate. Acum nu mai depinde totul de performantele Romaniei, chiar daca presedintele a primit asigurari la Bruxelles ca „Romania si Bulgaria nu sunt subiect de discutie”.
Uniunea Europeana e in degringolada, liderii sunt confruntati cu voturile cetatenilor, o confruntare pe teme europene pe care nu si-o doreau. Romania, chiar daca mima reforma, se bucura de sprijin puternic in Consiliul European format din sefii statelor UE. In Consiliu s-a stabilit calendarul aderarii, in Consiliu liderii statelor UE au ingropat nelinistile privind coruptia din Romania. Acum insa electoratul tarilor UE a fost cuprins de febra democratica si acolo unde e lasat sa voteze ii „arde” pe liderii in care nu mai are incredere sau penalizeaza planurile lor euro-suprarealiste. O tara ca Romania are nevoie de avocati puternici, sefi de state cu viziune si credibilitate in fata propriului electorat. Dar potentialii avocati isi vad electoratul speriat ca UE se extinde prea repede si nu-si vor sacrifica pielea de dragul Romaniei.
Apoi exista un risc serios ca aceasta criza sa primeasca raspunsuri gresite. Trebuie sa fim constienti ca de afacerile UE nu se ocupa „luminile” politicii europene, ci multi politicieni expirati sau refuzati de propriul electorat, retrasi ori trimisi la Bruxelles, la adapost de votul alegatorilor. De exemplu, e uimitor sa constati ca nimeni nu isi pune problema ca probabil UE nu are nevoie de o Constitutie sau ca documentul este prost. Din contra, premierul luxemburghez, Jean Claude Juncker, proclama ca nu ar putea exista o Constitutie mai buna si socheaza spunand: „Eu chiar cred ca francezii si germanii nu au spus "Nu" tratatului constitutional”. Un semn ca boala lui Nastase (care se credea invingator in ziua in care Basescu era investit presedinte) nu-i cruta nici pe liderii sau oficialii europeni. Un raspuns gresit dat crizei de unii oficiali UE este ca propusa Constitutie nu ar fi fost comunicata electoratului si o propaganda mai intensa ar rezolva problema. Cu atat mai mult trebuie sa ne temem ca niste oficiali buimaciti pot da solutii care pot afecta cauza Romaniei.
Apoi, pana la stabilirea bugetului pe 2007-2013, e evident ca in UE totul e pe bani. Cei 25 nu se inteleg asupra viitorului buget, iar Romania, cu infrastructura ei subdezvoltata ce necesita fonduri serioase si o agricultura sugativa de subventii, va complica serios negocierile. Cu siguranta isi va gasi putini avocati in aceasta Uniune aflata in criza.
Asta nu inseamna ca trebuie sa fim fatalisti. Dar e de luat aminte la avertismentul fostului europarlamentar Arie Oostlander: „Aveti grija, vin vremuri grele pentru Romania! Totul va fi luat in serios in viitor. Nu va lasati amagiti de idei de genul "las' ca e multa bunavointa!"”.
Deci nu depinde totul de Romania. Clauza de salvgardare va putea fi activata cu zambetul pe buze de oficiali plini de „bunavointa”, care pana mai ieri au inchis ochii la problemele Romaniei. Nu mai exista nici mila, nici intelegere, nici complicitate. In aceste luni se deconteaza deodata tot ce a fost pana acum trecut cu vederea. In fine, pentru a privi partea plina a paharului, sa realizam situatia critica in care s-ar fi aflat Romania in acest moment de scepticism european daca la putere nu s-ar fi aflat un nou guvern, cu resurse de incredere, ci vechea administratie a partidului-stat PSD, lipsita de credibilitate, dar mustind de coruptie.
