Sar scântei de câteva zile referitor la guvernanța BNR, iar BNR a trecut, în replică, de la o argumentație publică tehnică docta-soporifică la una neobișnuit de stridentă și acuzatoare la adresa criticilor. Este firesc să existe întrebări mai ascuțite în preajma reînnoirii unui mandat în instituție și ca urmare a acțiunii recente a DNA.
Prin vocea unuia dintre purtătorii de cuvânt, domnul Dan Suciu, instituția spune, aducând acuze de care mă voi ocupa mai jos, că „BNR este oricând pregătită să răspundă la orice întrebare legitimă și coerentă despre activitatea sa. BNR înțelege și respectă pe deplin procesul de transparentizare în conformitate cu legea, cu interesul public și cu practica europeană a băncilor centrale. Website-ul BNR oferă publicului un mare volum de informații care răspund întrebărilor uzuale“. Vin și eu cu niște întrebări punctuale referitoare la activitatea BNR, strânse în capitole-cheie, începând cu resursele umane, și aștept cu interes răspunsurile oferite de instituție, în numele transparenței clamate. Lansez și o invitație pentru un dialog televizat, pe baza acestor întrebări.
Citeşte şi:
Răzvan Orăşanu: 20 de întrebări publice adresate Guvernatorului BNR, Mugur Isărescu
14. Mai este dl. Adrian Vasilescu purtător de cuvânt al BNR?
Cum să întreb cât se poate de delicat: având un deosebit respect pentru toată activitatea publicistică (începând cu “Scânteia Tineretului“, din 1962), în ce moment se poate considera că activitatea depusă de dl Vasilescu este suficientă și poate fi aplicată mai util în alte contexte, de exemplu academice? Este oare momentul retragerii cel în care BNR apare în public cu doi purtători de mesaj care vorbesc în răspăr, dând impresia că nu se consultă reciproc? (aici) Ca să nu fiu acuzat de părtinire, fără a mai face vreun comentariu editorial, preiau doar ultimele declarații oficiale ale dlui Vasilescu, în ordinea importanței stabilite de Google în dreptul numelui domniei sale:
1. Foarte interesantă evoluția zilei de azi pe piața interbancară. Am dat mai multe interviuri de dimineață și am spus că mă aștept la un șoc emoțional care ar putea să dureze câteva zile. Am văzut că șocul emoțional a fost de dimineață. Pe urmă s-a atenuat tot mai mult, iar la ora 1, după ce banca face media cursurilor de la băncile care participă la această reglementare zilnică, ce a ieșit? (…) Ce se va întâmpla mai departe de termenul scurt nu mai depinde de noi sau în primul rând de noi. Suntem într-o Uniune Europeană și, dacă The Economist are dreptate că prevede o recesiune, noi știm ce înseamnă asta, am trecut de curând printr-o recesiune. Dacă va fi recesiune în Europa, de ea nu scăpăm.
2. Fără îndoială, textul acuzat este bolnav din punct de vedere literar. Sintaxa este greoaie, încurcând logica şi camuflând înţelesul real al reglementării. Nu este însă un caz singular. Cele mai multe dintre legile noastre îngreunează, prin formulări încâlcite, interpretarea. Sigur, în legislaţia noastră avem un exces de texte alambicat-confuze. Dar, această hibă o reclamă literatura juridică din mai toate ţările lumii. Tocmai din acest motiv, juriştii de pretutindeni şi din toate timpurile au căutat şi au găsit tehnici eficiente de decriptare a legilor, citindu-le şi analizându-le literar, istoric, logic. (Ziarul Financiar; referitor la iniţiativa deputatului PNL Daniel Zamfir)
3. Eu pun mâna pe inimă şi spun că românii nu ştiu să facă bani. Acesta este adevărul adevărat şi acesta este lucrul cel mai important care trebuie învăţat, cum se fac banii, cum se folosesc, cum se cheltuie raţional şi multe altele. Eu când spun că românii nu ştiu să facă bani mă refer la cele 20 de milioane de români. Nici oamenii de afaceri nu ştiu prea bine să facă bani. (Gândul)
4. Închipuiţi-vă că grădinarul dintr-o grădină publică are pe orarul lui de lucru de la 18 la 19 să ude grădina. La ora 17.45, începe o ploaie torenţială. Dar, pentru că grădinarul are în program să ude grădina, dă drumul şi la rezervorul de apă şi-l goleşte, udând grădina odată cu ploaia. Putrezesc plantele din grădină.
Cam aşa s-a întâmplat la noi din anul 2004, de fapt, în anul 2008, inclusiv. Adică, practic, în ţară ploua cu găleata. Intrau în ţară cam 20 de miliarde de euro pe an. (România liberă)
5. Dacă CA al BNR va decide să fie publicate și pachetele salariale – și, probabil, chiar așa va decide –, veți vedea că pachetul guvernatorului BNR, care nu primește nici indemnizație pentru locuință, nici indemnizație pentru asigurări de sănătate, nici bonusuri de performanță, nu este de 30.000 pe lună, nici măcar de 20.000, ci undeva între 15.000 și 16.000 de euro pe lună. Sumă ce reprezintă întregul câștig anual împărțit la 12 luni. (…) Salariile de la Banca Națională nu sunt finanțate din bugetul țării. Ele sunt stabilite, potrivit legii, de CA al BNR și sunt finanțate din bugetul propriu al Băncii Naționale. (…) La Banca Naţională sunt remunerate performanţe –unicat. (Blog recent BNR: o parte a salariilor a fost prezentată, CA-ul însă nu știm ce a decis)
6. La această oră, capitalul băncilor este în pericol. Din clipa în care Legea privind darea în plată a fost publicată în Monitorul Oficial, clipa 1, și clipa 2, când această lege a intrat în vigoare în 13 mai, capitalul băncilor a început să scadă treptat și nu știm până unde va scădea. (Realitatea TV: conform unei declarații foarte recente a guvernatorului, „pericolul“ a fost de 1%, dar „specialiştii“ prevedeau apocalipsa înainte cu doar câteva săptămâni).
Citeşte şi:
20 de întrebări publice adresate Guvernatorului BNR, Mugur Isărescu
15. Cum se explică falimentul a cel puțin 11 bănci, din 1989, sub supravegherea BNR? Ce lecții au fost învățate pentru viitor?
Crahul acestor instituții de credit a lăsat semne adânci în economia românească, uneori în buzunarul statului: de la celebra Credit Bank (deținută de Gigi Kent), Banca Albina, Banca Română de Scont, Banca Internațională a Religiilor, Bankcoop, Banca de Investiții și Dezvoltare, Banca Turco-Română, Nova Bank etc.), Gelsor. Girarea reputației acestor instituții în piață, realizată inclusiv cu foști/actuali angajați BNR, îngrijorează în vreun fel conducerea instituției? Supravegherea bancară se efectuează diferit, în prezent, este ea mai eficientă, există un mecanism prin care în viitor funcționari de rang înalt să aibă o perioadă de tranziție (sau cooling off) până la a putea conduce bănci comerciale, conform unor cutume sau legi existente și în Europa? Care sunt lecțiile acestor ani de tranziție referitoare la riscul falimentelor bancare?
16. Are România în momentul de față o țintă de inflație clară, limpede, asumată?
Mă refer, înainte de a fi pierdut în traducere, fix la primul slide (aici) din ultimul raport de inflație prezentat de guvernator, cel care descrie ținta (intervalul poate ar fi mai corect) drept „2,5% +/-1pp“, cel unde Indicele Prețului de Consum este sub valoarea intervalului. Este situarea în acest interval politica din acest moment a BNR, cu toate instrumentele avute la dispoziție? Care este definiția în cifre, interpretarea mandatului fundamental al BNR, acela de „asigurare și menținere a stabilității prețurilor“, știut fiind că mandatul este lăsat de legiuitor la interpretarea BNR? (Definiția BCE este de 2% din IAPC, de pildă.)
17. Rolul Parlamentului și prezența BNR în Parlament
Având în vedere foarte desele referințe la rolul Parlamentului în numirea reprezentanților BNR și în supravegherea instituției, numiți ultima dată, domnule guvernator, când ați fost prezent în Parlament pentru justificarea acțiunilor și a strategiei economice a Băncii Naționale, nu pentru numire? Ultima dată, chemat în 2015, ați lipsit (aici). Pentru comparație, avem o foarte recentă acțiune în Congresul American, în fiecare țară guvernatorul și ceilalți oficiali merg periodic în fața Parlamentului, cum este normal într-o democrație consolidată (aici).
18. Care sunt băncile care au participat la atacul speculativ asupra leului?
Măcar după atâta timp și pentru a învăța pentru viitor, ar trebui explicate deciziile luate atunci. Drenarea lichidității, împingerea dobânzii overnight la limite foarte înalte, forțarea băncilor străine să iasă din piață din cauza retragerii lichidității în lei. Există niște lecții pentru viitor, măcar pentru piața autohtonă și băncile reglementate local? S-a scris vreo lucrare de analiză pentru eventualitatea unor crize viitoare? Au existat presiuni explicite sau implicite pentru concedierea unor salariați de la vârful unor bănci autohtone pentru implicarea în desfășurarea atacului speculativ? Au existat bănci cu capital majoritar al unor state europene care au pariat la vremea respectivă împotriva leului? Și, dacă da, care mai sunt relațiile contractuale prezente între acele bănci de investiții și BNR?
19. Unde anume sunt rezervele fizice de aur ale României?
Dacă Banca Națională mai are în gestiune fizică o parte din rezerva de aur, în ce procent, iar dacă nu este în țară, dacă există planuri pentru repatrierea ei sau transportul pe teritoriul Uniunii Europene, în cazul Brexit? Contul de la Bank of England va fi menținut și după Brexit?
20. Cine gestionează rezervele valutare internaționale ale României? Cum evaluează BNR performanța respectivilor manageri ai fondurilor României?
Pentru foarte multe țări și bănci de investiții, anunțarea unor parteneriate privind gestionarea unor anumite rezerve este un motiv de a emite, transparent, un comunicat de presă, o minimă informare. Există vreun motiv special pentru care BNR nu a făcut publice astfel de informații, oricât de sumare?
ÎN LOC DE CONCLUZIE. Îndemn BNR-ul să revină la comunicarea ponderată, nuanțată, moderată, depersonalizată
Concluzia iar aș vrea să fie clară. Apreciez BNR ca una dintre instituțiile relativ bine conduse ale statului român, chiar dacă reforma a mai încetinit în ultimii ani și există mai sus suficiente puncte nevralgice, în special pe partea de strategie de comunicare și strategie de resurse umane. BNR are și specialiști redutabili/remarcabili (tripleta Lazea-Croitoru-Popa e menționată și mai sus, mai sunt și alții de generație mai nouă), chiar dacă sunt mai puțin implicați zi de zi în prezent în partea de comunicare a deciziilor de politică monetară – iar „rezultatele“ se văd.
Totuși, consider că trebuie să avem aspirații cât mai înalte de la o instituție fundamentală a statului român, dacă este să mergem pe drumul european al transparenței, al bunului simț și al comunicării atent calibrate. Ieșiri pripite (asta ca să fiu cât de blând se poate), cum a fost ultima intervenție a dlui purtător de cuvânt Suciu, nu ajută la crearea acestui climat normal pentru dezbateri de calitate legate de politicile publice din domeniu, iar ironiile de pe Facebook sunt cu mult sub demnitatea instituției pe care o reprezintă.
Toată lumea, dl Suciu inclusiv (cu toate luările agresive de poziție atunci când șefii îi sunt criticați), ar trebui să conștientizeze că România are de câștigat dintr-un climat în care se aud mai multe voci în dezbaterea publică, fie şi voci critice. Vremea în care exista o singură voce, întotdeauna corectă și, eventual, publicată în „Scânteia“ (sau mă rog, „Scânteia Tineretului“), aparține de trecutul nostru întunecat. La fel tehnicile gen „pumnul în gură“, „dai în mine, dai în tine, dai în fabrici și uzine“, „teoria redundanței sistemelor“, „sunt niște elemente izolate“, „este falș“ (cu ș de la șarpe), supra-alimentarea mass-media cu „punctul de vedere oficial“ etc. Toate aceste elemente nu mai pot face parte din strategia de comunicare a unei bănci centrale moderne în epoca internetului, a microblogurilor, a ciclului mediatic 24/7, a rețelelor descentralizate de specialiști care ´desfac“ informația în rețele sociale, în timp real. Îndemn BNR să revină la comunicarea ponderată, nuanțată, moderată, depersonalizată și mai precisă din trecut, în folosul instituției și al României.
