Folosim cookie-uri pentru a personaliza conținutul și anunțurile, pentru a oferi funcții de rețele sociale și pentru a analiza traficul. De asemenea, le oferim partenerilor de rețele sociale, de publicitate și de analize informații cu privire la modul în care folosiți site-ul nostru. Aceștia le pot combina cu alte informații oferite de dvs. sau culese în urma folosirii serviciilor lor. În cazul în care alegeți să continuați să utilizați website-ul nostru, sunteți de acord cu utilizarea modulelor noastre cookie.

VIDEO. Hadăr: MS trebuie să ne spună repede ce facem cu studenții din cămine

Examinarea/evaluarea studenților trebuie realizată în facultate, susține președintele Federației Naționale Sindicale “Alma Mater”, Anton Hadăr, într-un interviu acordat cotidianului “România liberă”.

Share

Laurențiu Mușoiu 0 comentarii

26.06.2020 - 02:05

Hadăr spune că Ministerul Sănătății trebuie să spună repede care va fi situația căminelor studențești.

Ce a însemnat perioada de pandemie pentru mediul universitar din România?

Perioada de pandemie a fost şi, din păcate încă mai este o perioadă foarte grea, apărută în mod neaşteptat, la sfârşitul primei treimi a celui de-al doilea semestru din acest an universitar. Ne-a găsit pregătiţi doar parţial, pe unii dintre noi şi total nepregătiţi pe alţii.

Trecerea de la sistemul de predare şi evaluare “faţă în faţă” la cel on-line nu a fost uşoară pentru niciunul dintre noi şi nici pentru studenţi, cu toate că, în multe universităţi există de ani buni platforme educaţionale puternice, pe care cadrele didactice comunicau cu studenţii prin intermediul materialelor didactice postate, ori cu prilejul unor teme de casă date studenţilor. Cel mai bine s-au descurcat cadrele didactice care deja activau pe platforme în mod consistent, desfăşurând activităţi didactice curente, în cadrul programelor de studii la distanţă sau al celor cu frecvenţa redusă.

În general, personalul didactic de predare din universităţi s-a adaptat în 2-3 săptămâni la noul mod de lucru, implicându-se serios şi într-un timp extrem de scurt, în ceea ce priveşte completarea şi diversificarea  informaţiilor existente pe platformele educaţionale.

Practic, unii dintre noi ne-am concentrat pe rafinarea şi sintetizarea noţiunilor de curs, seminar şi laborator, acolo unde erau postate deja informaţii înainte de pandemie, în scopul unei cât mai uşoare şi eficiente colaborări şi comunicări cu studenţii.

Alţi colegi, au conceput şi au elaborat materiale didactice adecvate, în regim de urgenţă, întrucât, fie nu aveau postate materiale de lucru cu studenţii, fie erau puţine şi ineficiente. A fost o muncă grea, desfăşurată contra cronometru, numărul orelor alocate zilnic pentru pregătirea activităţilor didactice fiind net superior celor dinaintea pandemiei.

Nici studenţilor nu le-a fost prea uşor, chiar dacă, rezistenţa lor în faţa calculatoarelor este mai mare decât a cadrelor didactice, în ansamblul lor. Nu putem vorbi nici de uşurinţă şi nici de plăcere din partea studenţilor, să asişti succesiv la 6-8 ore de curs, în faţa unui calculator, la prezentarea unor noţiuni noi, complexe şi diversificate, pe care să te străduieşti să le înţelegi, căci, acele informaţii vor figura pe subiectele de la examenele viitoare!

Comunicarea cu studenţii şi adaptarea acestora la noul tip de muncă din universităţi a depins foarte mult de vocaţia profesorului, de pasiunea acestuia, de implicarea lui în noul proces educaţional, de ingeniozitatea şi inovativitatea fiecăruia dintre noi. Evident, o mână de ajutor am primit şi din partea studenţilor.

Aceştia au înţeles rapid că nu vom avea altă cale de lucru, s-au mobilizat, au participat în număr mai mare la activităţi decât până în pandemie, ba chiar, unii dintre ei au fost implicaţi şi în frecvente dialoguri ştiinţifice, analizând cursurile de pe platforme înainte ca acestea să fie predate, rezolvând aplicaţiile recomandate de cadrele didactice, interacţionând la fiecare curs sau seminar cu colegii mei, solicitând explicaţii suplimentare în legătura cu aspectele complexe din conţinutul lecţiilor etc. Una peste alta, pot afirma că, învăţământul superior s-a adaptat din mers, în pas alergător, la continuarea în condiţii inedite a procesului educaţional. 

Care a fost marea provocare pentru universități, în această perioadă?

Au fost multe provocări, induse de neaşteptata schimbare a modului de desfăşurare a activităţilor didactice din universităţi.

În ceea ce priveşte procesul de predare, profesorii din universităţi nu au întâmpinat dificultăţi majore, iar atunci când s-au poticnit s-au ajutat între ei.

Desigur, sunt şi colegi care au făcut faţă cu greu acestei perioade, fie din cauza problemelor generate de munca pe/prin calculator cu studenţii, fie din cauza disciplinei pe care o predau, existânt, firesc şi activităţi didactice care nu au putut fi adaptate atât de uşor la predarea on-line. Pentru fiecare dintre noi au apărut provocări, uneori de la o zi alta.

Provocarea cea mai importantă a fost, este şi va rămâne evaluarea studenţilor, examinarea lor în cadrul sesiunilor. Aici, a fost cel mai greu şi nici nu văd o soluţie izbăvitoare.

A examina studenţii de la distanţă nu este o activitate normală şi nici sigură. Fiecare dintre noi a încercat să-şi securizeze, pe cât posibil, examenele. Unii dintre noi am diversificat subiectele, astfel încât să nu existe două subiecte identice, spre a reduce tendinţa de colaborare dintre unii studenţi. Alţii, s-au axat pe aplicaţii şi mai puţin pe teorie, fiecărui student revenindu-i alte aplicaţii, distribuite în mod aleator, prin extragere dirijată de computer, aşa cum am procedat şi în cadrul departamentului în care profesez. Au fost colegi care au dat subiecte teoretice dar un pic mai grele, disciplina respectivă oferind posibilităţi reduse de creare a unor aplicaţii. Au gândit că, având cursurile în faţă, studenţii pot fi determinaţi să gândească şi aspecte mai dificile din conţinutul materiei predate. Mai rar au fost şi cazuri când studenţii au fost verificaţi  în mod exagerat asupra identităţii acestora.

Desigur, evaluarea on-line este o evaluare de criză, care, în unele cazuri, destul de rare, poate oferi atât posibilitatea substituirii persoanei evaluate, cât şi  primirea unui sprijin de către studentul evaluat, venit din partea altor persoane.

Personal, la sfârşitul examenului, înainte de a stabili nota finală, am discutat pe platformă cu fiecare student, despre rezolvarea subiectelor primite, despre noţiunile scrise pe foaia de examen, despre înţelegerea noţiunilor din cuprinsul răspunsurilor, spre a mă convinge că examenul a fost corect. Nu am constatat aspecte care încălcă legea.

Cadrele didactice universitare doresc ca examenele să fie desfăşurate în condiţii de maximă corectitudine, astfel încât, diploma universitară să fie obţinută de către tineri studioşi, care, la sfârşitul unui ciclu de pregătire universitară (licenţă, masterat sau doctorat) au dobândit competenţele necesare încadrării lor în mediul socio-economic.

Rămâne să găsim posibilităţi noi şi ingenioase de examinare on-line a studenţilor, dacă va mai fi cazul, dar cum, potrivit standardelor actuale, nici măcar în învăţământul la distanţă evaluarea nu se face on-line (decât dacă studentul este supravegheat), ci “faţă în faţă” cu profesorul, consider că ne va fi greu, poate chiar imposibil să aplicăm un sistem de verificare on-line complet securizat.

Ce am învățat din această experiență? Vorbim despre o abordare diferită a procesului educațional, de acum înainte?

Atât profesorii, cât şi studenţii au învăţat multe din această perioadă de lucru on-line.

Noi, am înţeles că trebuie să fim permanent pregătiţi pentru trecerea de la sistemul de predare clasic la cel on-line şi invers. Pentru aceasta, cadrele didactice universitare trebuie să insereze, din timp, în cadrul platformelor educaţionale, toate informaţiile necesare disciplinei pe care o predau. Universităţile trebuie să-şi îmbunătăţească platformele existente din punct de vedere al capacităţii şi vitezei de lucru iar acolo unde activităţile au funcţionat greu, ar trebui concepute şi create noi platforme e-learning.

Studenţii trebuie să fie, la rândul lor, pregătiţi pentru a participa fară mari probleme la aceste schimbări frecvente ale modului de desfăşurare a activităţilor didactice. Au nevoie de calculatoare performante, pe care să îşi dezvolte aplicaţiile aferente cursurilor la care participă, care să poată să fie în măsură să găzduiască soft-uri de actualitate, de mari dimensiuni, pe aceste calculatoare rezolvându-şi temele primite de la profesori (proiecte, diverse aplicaţii etc.). O tabletă sau un telefon mobil, nu pot oferi mediul prielnic de lucru în sistem on-line în mediul academic!

De acum înainte, pentru o perioadă de timp, consider că vom avea un învăţământ în care vor alterna, în funcţie de necesităţi, activităţile desfăşurate clasic cu cele on-line, adică un învăţământ hibrid. Acesta se va derula doar acolo unde vor fi descoperite cazuri de îmbolnăviri cu COVID, nefiind necesară închiderea întregii şcoli sau a întregii universităţi, ci doar trecerea la sistemul on-line a clasei de elevi sau seriei/grupei de studenţi în care învaţă elevii/studenţii care au fost depistaţi ca având coronavirus.

O mare problemă o va reprezenta desfăşurarea activităţilor practice (laboratoare, practica studenţilor) şi a celor vocaţionale, întrucât, nu ne-am dori să se procedeze ca în ultimul semestru al acestui an de învăţământ, când, o serie de activităţi practice au fost transformate în activităţi on-line, relativ acoperitoare din punct de vedere al calităţii şi importanţei informaţiilor furnizate studenţilor.

De aceea, considerăm necesară o stabilire din timp a arhitecturii anului universitar viitor, astfel încât, să fim în măsură să organizăm activităţile practice viitoare în mod mult mai eficient şi în siguranţă, cu un număr mai mic de studenţi, număr recomandat de către responsabilii la nivel naţional ai crizei sanitare.

Precizez cu multă tărie că, nimic nu este mai plăcut şi mai util decât învăţământul clasic, desfăşurat în faţa studenţilor, cu laboratoare derulate la faţa locului, nu prin echivalente de moment ale acestora. La fel gândesc şi studenţii noştri.  

Cum poate contribui mediul academic românesc la această luptă cu noul coronavirus?

Mediul universitar naţional a contribuit şi poate contribui la lupta cu noul coronavirus. Evident, bătălia este dusă în primul rând de către personalul sanitar, în care activează, în prima linie, mulţi dintre colegii noştri din universităţile cu programe de studiu din domeniul medicinei.

Acestora li se adaugă un număr impresionant de cadre didactice şi cercetători din universităţi, care, din solidaritate, ori ca urmare a implicării în cadrul unor proiecte de cercetare orientate pe tematici din domeniul luptei împotriva virusului, obţinute prin competiţii naţionale sau internaţionale, desfăşoară cu succes activităţi variate şi inovative. Au fost create de către colective de cercetare din universităţi mai multe produse necesare dezinfectării, preoduse şi echipamente pentru protejarea populaţiei şi câteva tehnici moderne de monitorizare a persoanelor aflate în stare critică (în spitale, în izolare la domiciliu sau în carantină). Prin intermediul unor colective mixte, constituite din cadre didactice din universităţile de medicină şi cadre didactice din universităţi tehnice, în prezent se lucrează la o serie de produse şi servicii inovative destinate luptei împotriva noului coronavirus.

 Este posibil ca un vaccin mult aşteptat să fie creat de mediul academic şi/sau de cercetare românesc! Eforturile mediului academic naţional trebuie susţinute de către Guvern cu ajutorul unor finanţări net superioare celor acordate până în prezent, mai ales în aceste vremuri.

Urmează admiterea în facultăți, în cea mai mare parte cu ajutorul mediului online. Vom mai avea două sesiuni de admitere?

Admiterea în universităţi se va desfăşura după un scenariu adecvat crizei, pe care sperăm să o traversăm cât mai repede. Cele mai multe universităţi au schimbat modul de admitere hotărât iniţial, puţine fiind cele care nu au renunţat la admiterea prin examen. Aproape toate universităţile au optat, în mod forţat, pentru admiteri on-line, în vederea protejării atât a tinerilor viitori studenţi, cât şi a personalului din universităţi. Nici în alte state UE lucrurile nu stau altfel.

 Ba chiar, au fost gândite şi programate preînscrieri on-line, candidaţii fiind declaraţi admişi după obţinerea diplomei de bacalaureat. În aceste vremuri, toate universităţile îşi pun problema ocupării locurilor, iar cum competiţia este foarte puternică, în ecuaţie fiind prezente şi universităţile din alte ţări, trebuie să înţeleg grijile celor care conduc universităţile şi să acceptăm ca fiind temporare aceste soluţii de criză privind admiterea.

Desigur, în cadrul unor universităţi există şi câteva programe de studiu care nu au renunţat la selectarea studenţilor prin examene clasice, acestea fiind întâlnite în cazul unor facultăţi de drept, de medicină, de arhitectură, vocaţionale etc., zone în care se anticipează a fi un interes mai mare al tinerilor pentru ocuparea locurilor sau zone în care admiterea pe bază de dosar este considerată ineficientă, cum este cazul domeniului artelor, muzicii etc.

  Acolo unde locurile nu vor fi completate, vom avea două sesiuni de admitere în facultăţi.

  Sper ca anul viitor să ne întorcem la normalitate.   

Una dintre pincipalele griji, pentru foarte mulți studenți, este locul în cămin. Vom mai putea avea atât de mulți studenți într-o cameră? Probabil că vor fi studenți care își vor pierde locul în cămin. Cum vor fi triați studenții pentru a beneficia de cazare?

Dacă această criză din sănătate va continua, cu siguranţa că vor apărea griji şi probleme în privinţa cazării studenţilor în căminele universităţilor, deoarece, numărul locurilor din cămine va fi drastic redus, aproape la jumătate, potrivit reglementărilor instituţiilor statului preocupate de asigurarea unor condiţii adecvate luptei împotriva virusului.

 De aceea, va trebui să ştim mai repede care va fi traiectoria viitorului an universitar, pentru a pregăti camerele în mod corespunzător. Acum, în toate universităţile, camerele se igienizează şi se fac reparaţiile necesare oferirii unor condiţii cât mai bune de cazare, în toamnă, studenţilor noştri.

Desigur, studenţii din anul întâi vor avea prioritate, după care vor fi stabilite şi respectate nişte criterii de acordare a unui loc în cămin (situaţia socială, rezultatele la învăţătură etc.), criterii care se vor alcătui în mod transparent, împreună cu reprezentanţii studenţilor.

 Categoric că, în această situaţie, vor fi şi studenţi care îşi vor pierde locurile în cămin. Dar, poate  criza din sănătate se va mai diminua, situaţie în care mai toţi studenţii îşi vor ocupa locurile dorite în cămine.

Comentarii

loading...