Două noi proiecte de lege (L35/2019 și L39/2019), unul inițiat în principal de parlamentari USR și UDMR, cel de-al doilea, de ALDE, își propun recunoașterea uniunii consensuale pentru cuplurile necăsătorite, indiferent de sexul persoanelor aflate în relație.
Trei organizații non-guvernamentale, Alianța Familiilor din România, Asociația Juriștilor pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților și PRO VITA (București) au remis astăzi comisiilor de specialitate ale Senatului un Memoriu prin care solicită respingerea propunerilor legislative. Cel mai important motiv este similaritatea profilului juridic al parteneriatului civil cu căsătoria, ceea ce, acuză semnatarii, constituie o încercare de legiferare mascată a „căsătoriei“ între persoane de același sex, inclusiv a adopției de copii. Articolul rezumă argumentația din Memoriul amintit.
1. Reglementarea parteneriatului civil nu reprezintă o cerință europeană. Ea cade exclusiv sub incidența reglementărilor naționale
Reglementarea parteneriatului civil ca „formă a familiei“ a avut loc în unele țări membre ale Consiliului Europei. Totuși, din punct de vedere al dreptului european, nu există nicio obligație a statului român de a oferi cuplurilor coabitante protecție egală în fața legii cu cea oferită familiei.
Dimpotrivă, numeroase prevederi ale actelor juridice internaționale consacră principiul căsătoriei (uniunea maritală dintre un bărbat și o femeie) și nu pe cel al concubinajului (înregistrat sau nu). Domeniul dreptului familiei rămâne unul strâns legat de tradițiile culturale și istorice ale fiecărei societăți.
2. Căsătoria este unicul act juridic care duce la întemeierea unei familii
Conform Constituției, singurul act juridic pe care se întemeiază o nouă familie este căsătoria, iar legătura dintre cele două instituții juridice este indisolubilă. Totodată, conform accepțiunii generale, familia desemnează grupul de persoane unite prin actul juridic al căsătoriei sau/și prin relația biologică de filiație ori rudenie.
Un cuplu necăsătorit, fie și înregistrat într-un parteneriat civil, nu poate primi din partea autorităților ocrotirea juridică acordată familiei.
3. Profilul juridic al parteneriatului civil, similar cu căsătoria, va duce inevitabil la legiferarea „căsătoriei“ între persoane de același sex
Întrucât profilul juridic al parteneriatului civil este foarte similar cu cel al căsătoriei, iar statutul partenerilor este asimilat cu acela al soților (cu unica excepție a adopției, și aceea viciată după cum notăm mai jos), s-ar naște confuzii între drepturile și obligațiile izvorâte din cele două instituții. Nu este justificabilă sociologic și nici acceptabilă moral o asemenea asimilare.
Mai mult, din moment ce nu pot să existe două reglementări pentru aceeași institutie juridică, se va ajunge la litigii juridice. Consecința inevitabilă a acestei situații, așa cum observăm fără dubiu din experiența a numeroase alte state, va fi aceea că uniunea consensuală va trebui să fie „reconceptualizată“ juridic drept căsătorie.
4. Interdicția adopției la parteneriatele între persoane de același sex este pur formală
Prevederea interdicției adopției la parteneriatele între persoane de același sex este formală. Ea încalcă în mod clar jurisprudența C.E.D.O., intenția inițiatorilor fiind probabil aceea de a fi abrogată în viitor. Totodată, prin această interdicție, fie și formală, inițiatorii recunosc implicit că asemenea relații (homosexuale) nu sunt compatibile cu creșterea și educarea copiilor.
Ca principiu, ne pronunțăm împotriva oricăror adopții împreună la parteneriatele civile, fie ele și heterosexuale; prin natura lor, aceste aranjamente juridice nu se bucură de stabilitatea optimă creșterii și educării copiilor și nici nu întrunesc condițiile morale solicitate de lege pentru încuviințarea adopției.
5. Nu există o discriminare în legislația familiei față de cuplurile de același sex
Legislația românească a familiei nu discriminează cuplurile de același sex. Întrucât nu se poate face analogie între un cuplu format din persoane de același sex și un cuplu format dintr-un bărbat și o femeie, situațiile fiind diferite din punct de vedere obiectiv (biologic), lipsa tratamentului egal (de exemplu, limitarea căsătoriei la persoane de sexe diferite) nu poate însemna, în acest caz, discriminare.
Avantajele oferite de stat și de care se bucură cei care se căsătoresc nu sunt acordate cuplului și cu atât mai puțin indivizilor, ci familiei în virtutea potențialității venirii pe lume a urmașilor. Această funcție esențială a familiei, procrearea, nu poate fi îndeplinită de cuplurile de același sex, justificând astfel diferența de tratament.
6. Nu există schimbări majore în societate care să justifice legiferarea parteneriatelor civile
Nu au fost constatate, după 1990, schimbări structurale în familia românească sau în ce privește atitudinea față de aceasta. Deși vârsta medie a primei căsătorii a crescut, România se situează în continuare printre țările europene cu nupțialitate ridicată și rate relativ scăzute de divorț. Sporirea nașterilor în afara căsătoriei este reală, însă remarcăm și frecvența crescută cu care este amânată căsătoria până la apariția copiilor; astfel, doar relativ puțini copii cresc exclusiv în familii monoparentale. Remarcăm că nu au fost alterate rolurile în familie (părinți, copii, soț, soție) și nici relațiile (conjugale, filiale/parentale, fraterne).
Românii consideră în continuare familia drept importantă și foarte importantă; resping poligamia; consideră homosexualitatea imorală; sunt împotriva legalizării „căsătoriilor“ între persoane de același sex și împotriva adopțiilor copiilor de către asemenea cupluri.
Remarcăm și că în România nu s-a efectuat nicio cercetare privind necesitatea și suportul populației pentru reglementarea uniunilor consensuale, iar conform datelor disponibile, concubinajul este în general situație provizorie (amânarea căsătoriei), nu o opțiune de viață.
Din acest punct de vedere, Expunerea de motive la propunerea legislativă este serios viciată.
7. Uniunile homosexuale nu pot constitui, nici din punct de vedere sociologic, o familie
În uniunile homosexuale sunt complet absente elementele biologice ale familiei, elemente care ar putea fonda din punct de vedere rațional recunoașterea legală a unor astfel de uniuni.
Într-adevăr, un cuplu homosexual poate avea o viață comună, cu unele aspecte generale comune și familiei, dar nespecifice doar acesteia, cum ar fi sprijinul reciproc și susținerea în momente dificile, prezente și în alte cazuri de conviețuire și gospodărire în comun (prieteni, rude de diferite grade etc). Însă asimilarea partenerilor cu soții și a cuplului de parteneri cu familia, cu aceleași drepturi și ocrotire din partea statului, nu este justificată date fiind diferențele importante în ce privește rolul social al celor două tipuri de relații.
8. Parteneriatul civil nu aduce nici un beneficiu cuplurilor heterosexuale
Legiferarea unei alternative la căsătorie este, în cel mai bun caz, inutilă. Cuplurile heterosexuale au posibilitatea contractării unei căsătorii și nu pot justifica nici un interes pentru „oficializarea concubinajului“ (o contradicție în termeni), acesta fiind trăit de obicei ca o stare de provizorat care va evolua fie spre căsătorie, fie spre destrămarea relației.
Totodată, pentru aceste cupluri parteneriatul civil înseamnă mai puțină protecție pentru copii, mai ales când părintele care îi îngrijește schimbă des partenerul, dar și pentru femei, întrucât concubinii sunt angajați în mai mare măsură în violență domestică decât soții.
Dimpotrivă, căsătoria este asociată cu: sănătatea fizică și intelectuală, mortalitatea scăzută și bunăstarea materială sporită.
În alte țări existența opțiunii pentru parteneriatul civil a contribuit la reducerea numărului căsătoriilor și a afectat și fertilitatea, în condițiile în care statutul marital al femeilor influențează direct rata natalității.
Concluzie
Legiferarea parteneriatului civil nu se justifică din nici un punct de vedere – al necesității, al oportunității, al beneficiilor, putând da naștere și unor vicii de neconstituționalitate.
Considerând valorile puse în joc, un stat responsabil nu poate legaliza aceste uniuni fără a periclita obligația pe care o are de a promova și tutela o instituție esențială pentru binele comun, căsătoria.
