Marius Ovidiu Nistor a devenit președinte al Federației Sindicatelor din Educație (FSE) “Spiru Haret”, după ce FSI “Spiru Haret” a fuzionat cu Federația Educației Naționale (FEN).
Este, în prezent președintele uneia dintre cele mai importante federații sindicale din învățământul românesc.
La bază, Marius Ovidiu Nistor este profesor de Fizică, pentru învățământul preuniversitar.
RL: Mai avem câteva zile până la începutul noului an şcolar. Multe semne de întrebare legate de cum se vor întoarce copiii la şcoală, ce vor face cadrele didactice. Ce vi s-a transmis din partea Ministerului Educaţiei şi Cercetării până în acest moment?
Marius Ovidiu Nistor: Până să ne transmită ceva Ministerul Educaţiei şi Cercetării cred că ar trebui să ne transmită Guvernul României. (not. red. declarația a fost acordată cu câteva ore înainte ca Monica Anisie și Nelu Tătaru să anunțe publicarea Ordinului comun, dar situațai din Educație nu s-a schimbat). În primul rând, că noi avem nevoie de un Ordin comun al ministrului Sănătăţii şi al ministerului Educaţiei. Un ordin comun prin care se stabilesc toate regulile care trebuie respectate de către unităţile de învăţământ preuniversitar în momentul în care propun un scenariu sau altul referitor la începerea şcolii. Nici până în momentul de faţă de faţă nu avem ordinul respectiv. Din partea Ministerului Sănătăţii nu am văzut decât nişte norme de igienă care nu reprezintă decât un cadru general care este valabil pentru orice situaţie, deci nu este ceva specific stării de urgenţă sau a stării în care ne aflăm în momentul de faţă când avem acest virus deosebit de periculos, starea de alertă. Cu alte cuvinte, deci lucrurile se mişcă foarte greu. Din păcate, declaraţiile pe care le dau specialiştii în domeniu sunt de multe ori contradictorii. Ne trezim în situaţia în care unii vin şi spun: măştile sunt obligatorii în sălile de clasă, în unităţile de învăţământ. Iar câteva ore mai târziu apar alţi specialişti, tot din partea Ministerului Sănătăţii şi ne spun exact contrariul. Lucrul acesta nu poate fi acceptat.
Gândiţi-vă că până la urmă discutăm de peste patru milioane de copii, discutăm de peste 250.000 de cadre didactice, 60.000 de salariaţi personal didactic auxiliar şi nedidactic şi bineînţeles milioane de părinţi. Ori lucrurile trebuie să fie suficient de clare pentru toată lumea. Noi trebuie să asigurăm condiţii de securitate a sănătăţii pentru copii, pentru personalul didactic de predare, didactic auxiliar şi nedidactic. Lucrurile acestea trebuie cunoscute. Ori, uitaţi-vă mai avem puţin. De la 1 septembrie începe anul şcolar, din 14 septembrie ar trebui să înceapă şcoala şi lucrurile acestea încă nu sunt stabilite. Se lansează tot felul de idei: că vom separa prin paravane din plexiglas băncile, astfel încât elevii să nu intre în contact unii cu ceilalţi, dar din păcate, e nevoie şi de bani pentru aşa ceva.
Ori noi despre ce discutăm în momentul de faţă? De cei 175 de milioane de euro, bani care vin pe fonduri europene? Ghidul se va lansa abia în 7 septembrie. Pe urmă se vor depune cererile de finanţare şi urmează ca toate deconturile să se facă pe undeva, prin luna decembrie. Până atunci trebuie să cheltuiască cineva banii respectivi pentru dezinfectanţi, pentru măşti, pentru laptopuri, tablete şi conexiuni la internet. Cine va face cheltuiala respectivă? Autorităţile locale în baza unor sume de bani care s-ar putea să fie decontate la un moment dat?
Sunt întrebări care apar în momentul de faţă, întrebări care apar în mediul şcolar, întrebări care apar în rândul autorităţilor locale. Nu poţi să vii la un moment dat să spui: Domnule, ştiţi ceva? Noi nu asigurăm măşti pentru toţi copiii, ci doar pentru cei defavorizaţi. Nu asigurăm măşti pentru cadrele didactice că nu ne permitem aşa ceva.
Oameni buni, înţelegeţi următorul lucru! Există o legislaţie în domeniu, există Codul muncii care stipulează foarte clar care este obligaţia angajatorului. Angajatorul trebuie să-mi pună la dispoziţie toate mijloacele de protecţie pentru desfăşurarea activităţii mele în condiţii normale într-o unitate de învăţământ. Nu există situaţia că nu avem bani, luaţi-vă voi! Tot în Codul muncii se stipulează foarte clar că nu este obligaţia mea şi nu trebuie să cumpăr din salariul meu aşa ceva. Dacă vor fi probleme legate de începerea anului şcolar, aceste probleme se vor datora în exclusivitate celor care au putere de decizie şi care vin cu astfel de mesaje mai mult decât contradictorii mai mult decât revoltătoare, mai mult decât ambigue.
Iată, pe 1 septembrie cadrele didactice ar trebui să se întoarcă la unităţile de învăţământ. Sunt cazuri în care unitatea de învăţământ este închisă. Ce fac cadrele didactice? Li se poate imputa că nu s-au prezentat la locul de muncă?
Cum adică unitatea de învăţământ este închisă?
Este închisă! De la administraţia locală. Spunând că fac pregătiri pentru noul an şcolar şi că nu se permite în acest moment accesul cadrelor didactice în unitatea şcolară.
Eu nu am auzit de o astfel de situaţie. Nu este treaba autorităţii locale să interzică intrarea într-o unitate de învăţământ a cadrelor didactice. A, că se fac lucrări de reparaţii? Ele trebuiau terminate de multă vreme. Nu să ne prindă data de 1 septembrie şi şcoala este încă în lucrări de reparaţii şi mentenanţă. Nu este normal aşa ceva. Pe de altă parte, nu autoritatea locală este angajatorul meu. Eu trebuie să mă prezint la locul de muncă. Voi veni la locul de muncă. A, că stabilesc un program astfel încât să nu mă trezesc cu un număr foarte mare de cadre didactice şi personal angajat în acelaşi timp în unitatea de învăţământ ţinând cont de pandemia aceasta, este cu totul şi cu totul altceva. Dar nu pot să vin eu, cadru didactic, la şcoală şi să constat că autoritatea locală îmi interzice să intru acolo. Ar fi culmea!
Gândiţi-vă la următorul lucru! Dacă ne apucăm să dăm măşti doar pentru copiii care provin din medii sociale defavorizate, ce fac? Fac două intrări în şcoală? Pe una intră cei care vin din zonele sociale favorizate şi pe altă intrare vin cei săraci? Asta înseamnă o discriminare fără precedent. Aşa ceva nu poate fi tolerat şi nu poate fi acceptat sub nicio formă. Ce fac în privinţa cadrelor didactice? Luaţi-vă din salariul vostru! Şi dacă nu îmi permit? Ce se întâmplă? Mă dai afară din şcoală? Deci sunt lucruri care sunt inacceptabile. Iar banii trebuiau identificaţi până acum. Nu ai bani de la bugetul de stat? Foarte bine! Apelezi la fonduri europene. Dar nu vii abia acum, când mai ai puţin până la începerea anului şcolar. Şi venim cu proiecte care trebuie scrise, trebuie cereri de finanţare înaintate către Ministerul Fondurilor sau către alte instituţii abilitate. Acum vii şi faci lucrurile acestea? Sau ceri cuiva să cheltuiască? Ştiţi, cum ar veni, pe răspunderea lui. Iar dacă se vor deconta sau nu, mai vedem. Mai vedem prin 2021. Niciun director nu-şi va permite aşa ceva.
Ce ni se pune la dispoziţie? Nişte numere de telefon? Să dea telefon la Guvern să vadă cum pot fi accesaţi o parte din cei 175 de milioane de euro? Haideţi, să fim serioşi! Avem nevoie de resursă umană. S-au gândit cei din Executiv la aşa ceva? Dacă noi trebuie să separăm, să scindăm clasele acolo unde avem efective foarte mari de preşcolari la grupă şi de elevi la clasă, trebuie să angajăm resursă umană. Pe ce perioadă îi angajăm? Vom menţine nişte reguli şi după ce va trece această pandemie? Sau de fapt, revenim la practicile binecunoscute legate de învăţământ. Vorba aceea: se poate şi cu 36 de copii la clasă; se poate şi cu personal insuficient.
Întrebări puse de directorii unităţilor de învăţământ. Angajăm oameni. Bine! Legea nu ne permite în momentul de faţă, că încă nu s-a modificat. Angajăm oameni. Ce facem cu ei peste un an? Îi dăm afară? Deci, sunt întrebări legitime, ale Consiliilor de Administraţie ale directorilor şi ale colegilor noştri. Am nevoie de resursă, de personal nedidactic. Pentru că şcoala care funcţionează în condiţii de pandemie are nevoie de anumite reguli şi de o anumită igienă. Ori noi avem personal insuficient. Când mai avem timp să angajăm personal nedidactic? Şi în ce condiţii vor lucra aceşti oameni? Le spunem, şi lor că nouă, ne pare rău, nu avem bani pentru echipamente de protecţie pentru voi. Sacrificaţi-vă!. Ştiţi cum este? Trimit cadre didactice, trimit personal din unităţile de învăţământ, didactic auxiliar şi nedidactic în luptă, dar fără niciun fel de armă. Este inadmisibil aşa ceva. Nicăieri nu se întâmplă un astfel de lucru. Sunt obligaţii care revin în totalitate celor care au putere de decizie.
Şi aici vreau să atrag atenţia! Ne deranjează discursul politicianist. Nu mă interesează în momentul de faţă care sunt la putere, care sunt în opoziţie. Nu pot să le cer celor care au putere de decizie în momentul de faţă să-şi asume răspunderea pentru ceea ce s-a distrus vreme de 30 de ani. Răspunderea este colectivă. Ori ar trebui ca în aceste momente să uite de disputele lor politice, să intre de intervenţiile care intră în logica electorală a campaniei pentru alegerile locale şi parlamentare care vor veni. Şi atunci când discută de Educaţie să se gândească că este un bun al tuturor şi responsabilitatea le revine în egală măsură. Pe mine nu mă interesează disputele lor. Pe mine mă interesează ce fac împreună ca şcoala să înceapă în condiţii de siguranţă pentru elevi, cadre didactice, personal didactic auxiliar şi nedidactic. Nu avem răspunsuri. Ce se întâmplă cu cadrele didactice care au boli asociate, care sunt pe zonele de risc? Avem profesori care preferă să se pensioneze. Avem pensionari care nu vor să mai lucreze în sistem, pentru că lucrurile nu sunt clare, iar Ministerul Sănătăţii amână şi tot amână transmiterea acelui proiect de regulament care să permită elaborarea acelui ordin comun al Ministerului Educaţiei şi al Ministerului Sănătăţii.
Iată vorbim despre amânare a majorării salariale pentru cadrele didactice şi se discută chiar despre o muncă în plus pentru acestea, având în vedere scenariile prezentate de Ministerul Educaţiei. Ar putea ca pe lângă orele de la şcoală, cadrele didactice să aibă şi ore suplimentare online, cu ceilalaţi elevi.
Orele online care nu înseamnă doar o simplă conexiune cu elevul, sunt mult mai complicate şi cu încărcătură psihică mult mai mare decât orele face to face. În situaţia în care activitatea cadrului didactic va creşte peste ceea ce face el în momentul de faţă, dacă se merge pe varianta orelor suplimentare, ele trebuie plătite. Cel mai important ar fi să angajezi oameni pentru că uitaţi-vă! În momentul de faţă, în Italia se pune problema angajării a 50.000 de cadre didactice, a suplimentării cu 20.000 de clase, pentru ca şcoala să poată funcţiona în condiţii de pandemie. Ori, la noi aşteptăm şi acum să apară actul normativ vizavi de posibilitatea ocupării posturilor respective. La noi încă se mai aşteaptă.
În privinţa creşterilor salariale din septembrie, este o dublă măsură pe care o foloseşte în momentul de faţă, Guvernul. Şi lucrul acesta nu poate fi acceptat. Noi am înţeles în momentul în care personalul din Sănătate a beneficiat de aplicarea Legii salarizării în integralitate, într-o singură tranşă. Era normal. Medicii buni, majoritatea medicilor şi asistentelor părăseau România. Aveam nevoie să îi stabilizăm. Am înţeles şi măsura de acordare a unui stimulent de 2.500 de lei pentru că ei erau şi sunt în prima linie. Numai medic sau angajat în sistemul de sănătate publică să nu fii în momentul de faţă. Oamenii aceştia îşi riscă viaţa.
Dar începând din 14 septembrie, cadrele didactice vor fi faţă în faţă cu zeci, sute, mii de copii. Intră în prima linie. Riscul este major. Ori noi nu venim să cerem ceva suplimentar. Nu venim să cerem sporuri suplimentare care ar fi îndreptăţite. Noi ceream respectarea prevederilor Ordonanţei 114, respectiv faptul că ceea ce prevede Legea 153 a salarizării nu se termina, nu se aplica până în 2022, se finaliza în septembrie 2020. Banii respectivi erau prinşi în bugetul Educaţiei. Ori în situaţia în care Ministerul de Finanţe minte cu neruşinare, spunând că nu existau banii de rigoare, atâta vreme cât noi ştiam acest lucru, atâta vreme cât există declaraţiile lor publice şi ştim că au luat banii pentru creşterile salariale şi i-au mutat pe alte categorii de cheltuieli, lucrul acesta nu poate fi tolerat. Nu pot accepta ca şi cadru didactic, nu pot accepta ca şi angajat în sistemul de învăţământ să fiu minţit. Una este să vii să-mi spui: Domnule, suntem într-o situaţie de criză, va trebui să dăm bani pentru creşterea pensiilor, pentru creşterea alocaţiilor şi pentru alte fantezii populiste lansate de Parlament şi nu mai putem să acordăm în momentul de faţă creşterile salariale şi amânăm un an, ori altceva este să mă minţi în faţă. Ori minciuna nu poate fi acceptată. Iar eu nu pot accepta ca personalul din Învăţământ să fie încă o dată desconsiderat, să se dea dovadă de lipsă de respect faţă de această categorie care va fi în prima linie din 14 septembrie.
Şi să nu uite ceva toţi politicienii! Faptul că anul şcolar care se va încheia în 31 august s-a finalizat în bune condiţii, faptul că ne numărăm printre puţinele ţări unde s-au desfăşurat examene în format clasic, în interesul elevilor şi al părinţilor ar trebui să le dea de gândit şi să înţeleagă cu nu mai poţi amâna luarea unor decizii care vizează statutul socio-profesional al cadrelor didactice. Dacă îi respecţi cu adevărat, nu-i minţi şi aduci la îndeplinire acte normative care, chiar dacă nu-ţi aparţin ţie, ar trebui să le pui în aplicare.
Şi am un mesaj aici şi pentru majoritatea parlamentară care decide în momentul de faţă. Au posibilitatea ca Ordonanţa 114 care prevede creşterile salariale de la 1 septembrie să fie transformată în proiect de lege, să nu mai fie ţinută în sertar. Aşa cum au ştiut să se mişte rapid cât a fost vorba de alocaţii şi de pensii, aşteptăm să-i vedem pe distinşii domni Ciolacu şi pe ceilalţi reprezentanţi ai majorităţii parlamentare că fac acelaşi lucru şi cu Ordonanţa 114. Aşteptăm cu nerăbdare să-i vedem cum anulează din ordonanţa privind rectificarea bugetară, acel articol care amână creşterile salariale din septembrie anul acesta pentru luna septembrie a anului viitor. Şi le atrag atenţia că este o încălcare şi a Legii salarizării, o încălcarea a voinţei legiuitorului, pentru că prin această amânare şi creşterea salarială care ar fi trebuit acordată în Legea 153, la 1 ianuarie 2021, este amânată şi ea pentru 1 septembrie 2021. Sunt lucruri inacceptabile şi le cerem şi celor care sunt în Parlament să ia deciziile care se impun. Ne-am săturat de poveşti, ne-am săturat de campania lor. Vrem să fie racordaţi la problemele cu care noi ne confruntăm. Vrem răspunsuri clare pentru elevi, pentru părinţi, pentru cadrele didactice, pentru personalul nedidactic şi didactic auxiliar. Nu amânări, nu declaraţii contradictorii.
Continuarea interviului cu președintele FSE “Spiru Haret” este disponibilă în următoarea ediție de weekend a cotidianului “România liberă”.
