Mai cunoscut drept „fostul sediu CC“, unde Nicolae Ceaușescu și-a ținut ultimul discurs în decembrie 1989, în prezent, potrivit MAI, imobilul nu ar mai fi conform cu normele energetice actuale, fiind degradat și la exterior.
În Nota de Fundamentare a HG, Internele precizează că fondurile aferente lucrărilor ar putea proveni de la UE, având în vedere că proiectul ar fi eligibil pentru finanțare în cadrul POR 2014-2020. Chiar dacă UE și-ar da girul pentru acest proiect, MAI trebuie oricum să aibă toți banii la dispoziție, pentru că Bruxelles-ul decontează doar facturi pe care beneficiarul din țara membră le-a plătit deja. Și doar până la 85% din devizul total. Astfel, ministerul condus acum de Carmen Dan trebuie să aloce toți banii pentru lucrare – 322 milioane de lei, din care o cotă de 15% (46 de milioane) nu este finanțată de UE, presupunând, bineînțeles, că restul de 85% ar fi.
MAI primește anual o alocare bugetară de circa 3,3 miliarde euro. „Concluziile auditului energetic efectuat asupra imobilului au reliefat că se impune necesitatea renovării prin termoizolare și etanșare, respectiv prin încorporarea de sisteme HVAC integrate și BMS, astfel încât acestea să asigure un confort al microclimatului interior adaptabil și conform așteptărilor ocupanților. Aprobarea proiectului de hotărâre a guvernului în cauză va permite derularea proiectului investițional, fiind vizate reabilitarea termică a imobilului prin termosistem pe interior la fațadele cu valoare istorică și pe exteriorul pereților la fațadele din curțile interioare, eficientizarea consumului de energie prin modernizarea sistemelor de instalații, adăugarea de echipamente pentru surse de energie regenerabilă, implementarea unui sistem de management integrat al clădirii – BMS“, precizează oficialii MAI.
În cadrul procesului de reabilitare și modernizare se vor executa lucrări de consolidare a structurii de rezistență a imobilului, de modernizare a spațiilor, recondiționarea unor finisaje interioare ale pereților și pardoselilor, înlocuirea de finisaje ale pardoselilor, pereților și tavanelor, înlocuirea tâmplăriilor interioare (uși și ferestre), înlocuirea ascensoarelor, strict necesare desfășurării activităților în condiții adecvate. Acestea nu sunt lucrări eligibile a fi decontate de la UE, dar pot fi incluse în proiectul integrat cu finanțare de la bugetul de stat, prin încadrare drept cheltuieli aferente măsurilor conexe sau neeligibile, după caz.
În cadrul lucrărilor, care se vor întinde pe 4 ani, construcțiile și montajul pe cei 7.700 metri pătrați ai imobilului vor însuma 186 milioane lei, din totalul celor 322 milioane. Restul reprezintă diverse amenajări, plata constructorului și altele.
Proiectul de modernizare a Palatului Internelor are avizele interne necesare, dar și un aviz interministerial. Astfel, au fost obținute avizele nr. 46/2018 și 80/2018 de la Consiliul Tehnico-Economic al Ministerului Afacerilor Interne, precum și avizul favorabil al Consiliului Interministerial de Avizare Lucrări Publice de Interes Naţional şi Locuinţe (nr. 19/2018).
Multe semnificații istorice
Istoria Palatului începe, potrivit Wikipedia, în 1912, odată cu mărirea aparatului administrativ al Ministerului de Interne. Ministrul Alexandru Marghiloman cerea un raport al capacității necesare unui sediu care să cuprindă Administrația Centrală, Inspectoratul General al Jandarmeriei Rurale, Consiliul Administrativ Permanent, Direcțiile Generale ale Serviciului Sanitar și al Închisorilor.
În 1927, ministrul Octavian Goga îi desemna pe arhitecții Horia și Lucia Creangă să se ocupe de planurile clădirii, iar peste alți 11 ani, la 4 iulie 1938, Carol al II-lea a emis Decretul-Lege nr. 2397 pentru autorizarea construirii „Palatului Ministerului de Interne“. Tot în anul 1938 a fost desemnat arhitectul-șef al Serviciului de Arhitectură din Ministerul de Interne, Paul Smărăndescu, pentru întocmirea planurilor, deciziilor, caietelor de sarcini și pentru conducerea tehnică a lucrărilor la imobilul proiectat pentru Ministerul de Interne, acesta efectuând documentarea necesară la Berlin și la Bratislava. În 1939, Ministerul de Interne a depus la Casa de Depuneri suma de 20.690.000 lei pentru teren și construcție. Lucrările au stagnat din cauza războiului, Palatul fiind terminat sub coordonarea inginerului Emil Prager și dat în folosința ministerului în 1950, urmând ca din 1958 să fie sediul Comitetului Central al Partidului Comunist Român.
După Revoluția din 1989 a devenit sediul Senatului, până la mutarea acestuia în Palatul Parlamentului, în 2004. În prezent, edificiul adăpostește birourile Ministerului de Interne. A mai găzduit Ministerul Muncii și Ministerul Sănătății.
Clădirea are o însemnătate istorică aparte: de la balconul de deasupra intrării a ținut Nicolae Ceaușescu, liderul comunist al României, ultimul discurs pe 21 decembrie 1989, în încercarea de a potoli populația în urma agitațiilor de la Timișoara, iar câteva ore mai târziu, de pe acoperișul acestei clădiri a decolat elicopterul cu soții Ceaușescu, încercând să fugă de efectele revoltei care începuse.
