Costoiu: Partea decizională s-a izolat de comunitatea științifică

Problemele au început să intervină în proiectul laserului de la Măgurele când factorii decizionali s-au izolat de comunitatea științifică românească și de cea internațională, atrage atenția rectorul Universității Politehnica din București (UPB), Mihnea Costoiu.

Share

Laurențiu Mușoiu 0 comentarii

21.05.2021 - 00:14

RL: Cum s-a ajuns la situația actuală a proiectului ELI?

Mihnea Costoiu: Lucrurile s-au izolat. Pe de o parte, cei de la Măgurele s-au autoizolat. Pe de altă parte, lumea decizională s-a izolat de comunitatea științifică românească și internațională. În plus, s-au adăugat interesele comerciale inerente acestei instituții și lipsa de management. După care am înlocuit profesioniștii în gestionare cu oameni care n-au habar de subiect și s-a ajuns unde s-a ajuns. Și pe urmă, după  părerea mea, este vorba de management la toate nivelurile, atât la ei, la IT, cât și în afara acesteia.

În ce an au mers lucrurile pe o pantă descendentă?

Aș vrea să vă mai spun un lucru. Proiectul ELI Delivery Consortium, adică ceea ce s-a depus și s-a acceptat la Comisia Europeană în această formulă, fără România, a fost construit de noi, scuzați-mi lipsa de modestie – echipa pe care o coordonam în 2013 - deci acel proiect de consorțiu a fost construit de România, conceptul a fost realizat în România, documentele inițiale au fost realizate în România. România era integratorul acestui proiect fiind de departe în poziția cea mai bună. În 2015, la finalul mandatului meu,  - nu e o  pledoarie pro domo, pentru că nu eram singur acolo, era o echipă întreagă - comisia a  auditat proiectul și a considerat că dintre cele trei proiecte, precum și multe alte proiecte din lista, cel mai bine se plasează proiectul românesc. Nu sunt recunoașterile personale sau meritele pe care echipa și le arogă. Este vorba de o recunoaștere internațională la cel mai înalt nivel, auditul făcându-se nu numai din punct de vedere administrativ, cât și științific și alături de comunitatea științifică internațională. Revenind! Lucrurile au căpătat o altă  nuanță de prin 2017 și s-au deteriorat brusc în 2020.

Se tot spune că România a fost sabotată de alte state europene. Cât de mult ar fi vina autorităților noastre și cât de mult că, într-adevăr, nu am fost lăsați să ducem proiectul la bun sfârșit de alte state?

Fără să vreau să jignesc pe nimeni, avem acest complex al sabotajului în structura poporului român. Noi suntem buni, noi suntem excepționali. Alții vor să ne facă rău. Evident că alte țări, alte grupări alte companii au alte interese decât interesele noastre. Același lucru s-a întâmplat și când am câștigat proiectul. Exista altul, exista o competiție, existau alte interese, dar am câștigat. Când am pornit proiectul și am semnat construcția, existau și acolo multiple interese, dar am reușit să aducem la masă pe toată lumea și să facem. La fel, când am semnat contractul cu laserul. Și acolo a existat competiție și acolo au existat oferte. Până la urmă este important să manageriezi acest lucruri. Nu e important să spui că interesul grupării sau al statului este diferit de al tău. Evident este diferit de al tău. Evident că este o competiție pe piața științifică și evident că un proiect de asemenea dimensiuni naște invidii și deschide o perspectivă pe cale științifică,  de business și așa mai departe, care nu este dorită de competitorii României, inclusiv de competitorii europeni. Nu mai spun de cei din afara Europei. Dar aceste lucruri trebuie manageriate. Trebuie să aduci la masă pe  toată lumea, astfel încât să înțeleagă toată lumea că este un proiect european, nu este un proiect românesc. Acest proiect este un proiect european. Asta nu au înțeles  cei care au continuat să conducă România și au izolat România de Europa din acest punct de vedere.

Care sunt șansele ca România să poată să mai scoată beneficii din acest laser? Știm că el s-a oprit în faza de laser, iar partea de gamma nu a mai fost realizată. La ce mai poate fi el utilizat acum, în acest stadiu, și ce șanse are România să îl aducă la un nivel încât să îl poată utiliza pentru experimente de amploare.

Deci sunt două lucruri diferite pe care vreau să le despart, ca lumea să înțeleagă. În Consorțiul european ELI Delivery Consortium România nu va mai putea fi membru fondator niciodată. Este evident. Da! Există posibilitatea să intrăm ca observator. S-a inventat acest termen de observator-fondator – adică un observator mai special. Dar în niciun caz ca și fondator, așa cum am început, cum am fost de fapt în mod real. Este un subiect.

Al doilea subiect este ce putem face. Acolo există un spațiu mai mare de discuție, un spațiu mai mare de lucru, în sensul în care România poate și trebuie, este condamnată dacă vreți să spun așa, să ducă proiectul mai departe. Proiectul poate fi finalizat, trebuie să fie finalizat, avem această obligativitate și este o invitație pe care Europa ne-a făcut-o: Veniți să finalizăm acest proiect! Evident că trebuie extrem de multă diplomație științifică și nu numai, astfel încât să putem aduce la masa discuțiilor partenerii care s-au retras de la această masă. Au fost greșeli multiple și au fost greșeli în timp. Nu vreau să identific acum neapărat o anumită persoană sau o anumită greșeală, că este o discuție amplă, dar, repet, avem spațiu. Proiectul poate fi dus până la capăt, trebuie să fie dus până la capăt și mai mulți dintre noi vom face eforturi ca acest proiect să fie finalizat. Avem capacitatea de a face lucrativ acest proiect împreună – și subliniez! – împreună cu partenerii cu care am început. Acest proiect nu va fi derulat exclusiv de România. Și vă dau doar un singur exemplu, cel mai banal, ca să poată fi înțeles de toată lumea care nu se pricepe la domeniu. Acest proiect are nevoie de un buget semnificativ pentru funcționare. Acele echipamente consumă, banal, curent foarte mult. Ca să fiu foarte înțeles de cel mai simplu cetățean al României! Bugetul cercetării românești nu-și permite să susțină singur infrastructura de cercetare românească la care să se adauge și laserul. Deci avem nevoie și de finanțare, dar și de o comunitate științifică care să lucreze alături de noi. Am adus – și scuzați-mi iar lipsa de modestie -  am adus cercetători de peste tot din lume. Nu uitați că directorul științific este un renumit profesor din Japonia, de la Universitatea din Osaka, am adus tuturor listele pe care le-am făcut acolo și așa mai departe. Deci o comunitate largă, care să fie alături de noi să valideze și să folosească. Să valideze experimentele și să folosească infrastructura asta, care nu poate fi, repet,  realizată de o singură entitate indiferent cum s-ar chema aceea.

 

Comentarii