Studiul, condus de Spitalul de Pediatrie din Philadelphia (CHOP), cuantifică şi confirmă – fără a încerca însă să găsească o explicaţie – unul dintre cele mai mari mistere ale pandemiei: „De ce o infecţie care a ucis până în prezent 1,3 milioane de persoane la nivel global este rară şi de cele mai multe ori inofensivă la copii?”. În cadrul cercetării, publicată la începutul lui decembrie în JAMA Pediatrics, oameni de ştiinţă din cadrul CHOP şi alte şase spitale pentru copii din Statele Unite au analizat dosarele medicale în format electronic ale aproape 136.000 de pacienţi pediatrici testaţi pentru COVID-19.
Dintre cei 5.374 de copii şi adolescenţi testaţi pozitiv, mai puţin de 7% au dezvoltat simptome severe care au necesitat spitalizare. Opt dintre aceştia, cei mai mulţi cu probleme medicale complexe preexistente, au decedat, ceea ce reprezintă o rată a mortalităţii de 0,15%. Infectarea a fost mai frecventă, cu o probabilitate mai ridicată de a deveni severă, în rândul pacienţilor afroamericani, hispanici şi asiatici.
„În timp ce riscul general de îmbolnăvire este scăzut în acest grup de copii, vedem discrepanţe semnificative la cei care sunt testaţi pozitiv şi care dezvoltă o formă severă a bolii, la fel cu cea observată în cazul adulţilor”, a precizat Hanieh Razzaghi, manager de proiect în domeniul cercetării la CHOP şi unul dintre autorii articolului, într-un comunicat de presă.
Charles Bailey, specialist în informatică la CHOP şi unul dintre autorii studiului, a precizat că este nevoie de cercetări suplimentare pentru a înţelege care sunt afecţiunile medicale care determină un risc mai mare de infectare în cazul copiilor. Spre exemplu, studiul a descoperit că pacienţii cu diabet, dar nu şi cei cu astm, au o probabilitate mai mare de a fi diagnosticaţi cu COVID-19.
Cercetătorii au încercat, de asemenea, să evalueze prevalenţa unei boli inflamatorii severe asociate COVID-19. Este atât de rară, încât nu are un termen diagnostic sau definiţie acceptate. Pentru a găsi un indicator indirect al noii afecţiuni în registrele medicale, cercetătorii au încercat să vadă dacă o boală rară similară, denumită sindromul Kawasaki, a fost mai întâlnită anul acesta în comparaţie cu 2019. Nu a fost constatată o creştere a diagnosticelor pentru sindromul Kawasaki.
Până în prezent, nu este clar de ce copiii nu sunt afectaţi decât într-o mică proporţie de coronavirus. Potrivit uneia dintre teorii, susţinută de câteva cercetări, la copii, celulele aflate de-a lungul cavităţii nazale produc o cantitate mai mică din proteina care ajută coronavirusul să pătrundă în organism în comparaţie cu persoanele adulte. Dovezile sunt contradictorii în ceea ce priveşte măsura în care copiii sunt „vectori” sau transmiţători ai virusului asemenea adulţilor.
