Mulți oameni cu un sistem imunitar slăbit prezintă un risc mai mare de deces în cazul infectării cu coronavirus. Vorbim aici despre persoanele cu cancer sau HIV, sau cei care au transplanturi de organe. De asemenea, îi includem și pe cei care au făcut transplant de măduvă osoasă sau pe cei care iau corticosteroizi și alte medicamente ce suprimă sistemul imunitar. Experții în sănătate publică au recomandat ca persoanele care sunt, practic, imunocompromise, să ia măsuri pentru a evita expunerea la virus, prin izolare îndelungată, distanțare fizică sau socială și purtarea măștilor.
Dar cum rămâne cu vaccinurile împotriva coronavirusului, vor oferi acestea un nivel de protecție și persoanelor imunocompromise?
În privința vaccinurilor aprobate, datele preliminare sugerează că acestea pot proteja, la nivel general al populației, împotriva infecției simptomatice cu coronavirus. Cu toate acestea, aceste vaccinuri nu vor fi aprobate, cel puțin inițial, pentru utilizare la persoanele imunocompromise, motivul fiind acela că imunocompromișii nu au fost incluși în studiile inițiale de vaccinare.
După cum se știe, toate vaccinurile trebuie să treacă prin studii clinice înainte de a putea fi aprobate pentru utilizare de către autoritățile medicale, testele inițiale privind vaccinul împotriva coronavirusului fiind efectuate pe adulții sănătoși, mai tineri, precum și adulții mai în vârstă și unele persoane cu condiții de sănătate bine controlate, cum ar fi diabetul sau bolile de inimă. Tocmai pentru a reduce cât mai mult posibilitatea punerii vieților în pericol, studii au exclus persoanele cu risc ridicat sau vulnerabile, cum ar fi copiii, femeile însărcinate și cei imunocompromiși.
Studiile care implică aceste grupuri cu risc crescut se fac în general numai după terminarea studiilor inițiale de vaccinare.
Conform specialiștilor, adulții în vârstă au dezvoltat răspunsuri imune mai puțin eficiente, inclusiv răspunsuri slabe la vaccinuri, fapt care impune, cu atât mai mult, tratarea cu maximă prudență a problemei vaccinării persoanelor cu imunitatea extrem de scăzută
În atare situație, imunizarea anturajelor i-ar proteja cel mai bine pe imunocompromiși, aceștie urmând, în primă instanță, să beneficieze indirect de campania de vaccinare pe scară largă, prin ceea ce este cunoscut sub numele de imunitate comunitară sau imunitate de turmă.
Imunitatea comunitară apare atunci când au fost vaccinați suficiente persoane într-o populație pentru a încetini răspândirea unui virus. Practic, în condițiile unui target realizat de vaccinare a unei populații de 70-75%, se poate presupune, în mod rezonabil, că toți ceilalți oameni vor fi protejați.
Cum vaccinarea este, totuși, facultativă, imunocompromișii care vor să se vaccineze, dincolo de avertismentele publice, le rămâne înainte varianta consultării medicului, pentru a se asigura că inocularea vacconului este cea mai bună opțiune pentru protejarea sănătății lor.
