În anul 1971, în urma unui concurs, Christian Mititelu a fost angajat ca jurnalist la Radio BBC, iar în anul 1989 era directorul Secției Române a BBC.
România liberă: Ce rol au avut românii fugiți în Occident în prăbușirea comunismului la București?
Christian Mititelu: Despre exil nu putem spune că a fost bun sau rău, a fost pur și simplu o realitate. Românii din exil au fost ca și cei din țară – unii buni, alții mai puțini buni. Unii au fost chiar deschiși la compromisuri cu regimul comunist de la București, dar în mod cert, nu este o bucurie să trăiești în exil. Gândiți-vă câți români au trăit și au murit în exil, fără a mai apuca să-și revadă rudele și țara în care s-au născut! Ce-i drept, în Occident, unii au respirat ușurați și au reușit să facă acolo o carieră pe care nu reușiseră s-o facă în țară, dar au avut în suflet o povară pe care au purtat-o permanent. În exil ai un “defect”. Poate inconștient compari permanent ce se întâmplă acasă cu ce se întâmplă în țara unde ești exilat, iar în 1989 comparațiile nu erau favorabile României. Fiecare român din Occident s-a luptat în felul lui și a avut o anumită contribuție, dar totuși nu cred că românii din exil au avut un rol major în căderea regimului Ceaușescu. Dacă am crede asta ar însemna să ne asumăm nejustificat o parte din meritele românilor care s-au sacrificat în țară și chiar din meritele celor care conduceau marile puteri, mai ales ale lui Gorbaciov, care a avut principalul rol extern în toate evoluțiile din Europa răsăriteană, inclusiv în ceea ce privește căderea lui Ceaușescu.
Rl: Statele Unite nu au avut niciun rol în evenimentele din decembrie 1989?
De partea cealaltă, președintele Bush era un om foarte prudent, rezervat, nu înseamnă că nu avea și el simpatii sau antipatii în ceea ce privea situația din România, nu-l iubea pe Ceaușescu dar nici nu dorea în estul Europei o instabilitate păguboasă, care ar fi putut genera o reacție a URSS. Trebuie înțeles că interesul major al guvernelor occidentale, în situații tensionate, este stabilitatea, este evitarea unei răsturnări de situație care s-ar extinde și în alte țări, ceea ce se vede și în prezent, cu privire, de exemplu la situația din Hong Kong. Gorbaciov însă a venit la București și chiar l-a admonestat pe Ceaușescu, dar Ceaușescu a avut o încăpățânare irațională, așa cum a avut și cu plata datoriei externe. Cei care au avut mari datorii externe au dus-o bine după aceea, pentru că erau cunoscuți la bănci, erau clienții lor buni. Nu a fost cazul României.
Rl: Ar fi rămas la putere Ceaușescu dacă ar fi “căzut la pace” cu Gorbaciov?
Christian Mititelu: Poate ar mai fi rămas o vreme la putere, dar lucrurile oricum se schimbau rapid. Apăruse un sentiment de nerăbdare și românii ar fi prins mai mult curaj. Revoluția oricum ar fi avut loc, dar în alte circumstanțe, mai târziu. Prin noiembrie 1989, îmi amintesc că la BBC rămăsesem doar eu, la Secția Română, și un coleg de la ceea ce era atunci Secția Cehoslovacă, din țări unde nu se întâmpla nimic, și eram mereu întrebați, în Anglia, ce se întâmplă în țările noastre. Lucrând la BBC, trebuia să fim prudenți și începusem să fim chiar puțin bănuitori. Dar am fost invitat, în 1989, la o emisiune a unui om de televiziune din Marea Britanie, fost politician, cu un trecut bogat și în domeniul securității – în timpul războiului fusese om de legătură cu partizanii din Balcani, care a explicat de ce în România încă nu se întâmpla nimic. El afirma că îi cunoaște bine pe români, că ei râd în spatele lui Ceaușescu dar nu ies cu pieptul gol în față pentru că știu ce i-ar aștepta, dar că oricum în România se va întâmpla ceva și că atunci vom vedea adevărata față a românilor.
Rl: Putem considera că Revoluția Română a servit rușilor?
Christian Mititelu: Efectele nu au servit rușilor, pentru că România a ieșit din Tratatul de la Varșovia și din CAER. Dar situația din timpul lui Ceaușescu devenise insuportabilă pentru Gorbaciov. El s-a “spălat pe mâini” de toată situația din Europa răsăriteană, pe care, până la acel moment, URSS o susținea, în bună parte, din punct de vedere economic. Poate mai puțin în cazul României lui Ceaușescu, întrucât el insista permanent pe autarhie. Poate că și Gorbaciov a fost puțin naiv.
