Tăriceanu spune că acest decret este unul ”cețos” și prezintă multiple semne de întrebare.
”Președintele României a decretat stare de urgență în România. A făcut-o târziu și printr-un document foarte vag, care nu lămurește mare lucru. Mă îngrijorează că suntem nevoiți să ne punem toată speranța într-un guvern care nu a performat nici în vremuri normale și nu știu cum o să facă față acum. Mie mi se pare că dl Iohannis a făcut rapid trei pași în spate și vrea să se extragă din gestionarea crizei. Doar așa îmi explic decretul cețos pe care l-a semnat locatarul de la Cotroceni.
Ca toți cei care au avut răbdarea să citească decretul am o tonă de întrebări.
De ce era nevoie să se suspende dreptul la inviolabilitatea domiciliului? Au de gând să facă percheziții masive fără mandate de la judecător?
De ce era nevoie să se suspende dreptul la învățătură? Nu era mai bine să trecem în această perioadă limitată la învățământul online? Oricum copiii ne stau toată ziua pe telefoane și tablete. Puteau să o facă cu mai mult folos.
Înțeleg rațiunea pentru care lucrul cu publicul, inclusiv în sistemul de justiție, este limitat și cele mai multe cauze se amână. Ce mă pune pe gânduri este faptul că cele care rămân vor fi judecate la foc automat „inclusiv cu termene de la o zi la alta” și asta poate pune inculpații în imposibilitatea de a se apăra corespunzător.
Mă îngrijorează că nu există decât referiri palide la măsurile care trebuie luate în vederea limitării efectelor economice ale crizei și suntem din nou pasați la guvernul Orban, mai exact la dl Cîțu, cel care a fugit din fața Parlamentului de frică să nu fie votat.
Lipsa acestor măsuri ne va împiedica să ne reluăm viața normală atunci când criza medicală va trece. Neadoptarea de măsuri rapide pune în pericol zeci de mii de companii mici și mijlocii și sute de mii de locuri de muncă.
Și, nu în ultimul rând, mă așteptam ca în discursul dlui Iohannis să văd puțină compasiune, puțin sentiment. În loc de asta am văzut un președinte care a citit, neconvingător, un text care i-a fost scris, probabil, de niște subordonați, nici ei convinși de măsurile din document”, scrie Călin Popescu Tăriceanu.
