Activitatea CNSAS este la un pas de sufocare. In acelasi timp cu desecretizarea dosarelor de Securitate ale oamenilor politici, la CNSAS sunt depuse aproape saptamanal liste cu nume insotite de cereri pentru deconspirare. Potrivit purtatorului de cuvant al Colegiului CNSAS, Cazimir Ionescu, numarul persoanelor care trebuie verificate de Consiliu se ridica la aproximativ 80.000. O cifra astronomica in raport cu posibilitatile institutiei de a prelucra o asemenea cantitate de informatii.
Toata lumea asteapta, pe buna dreptate, deconspirari ale politicienilor, ale ziaristilor si liderilor de opinie din zona societatii civile, ale revolutionarilor, ale diplomatilor etc. Structura organizatorica a institutiei arata insa clar ca CNSAS nu poate face fata volumului imens de munca: angajati putini, conditii precare de munca, spatii insuficiente pentru depozitarea dosarelor.
Reforma morala si bataia de joc
In spiritul acestei idei, am vrut sa vedem cum se desfasoara activitatea in departamentele Consiliului intr-o zi obisnuita de munca. Ce am gasit? Birouri inghesuite claie peste gramada in incaperi inguste sau, dimpotriva, intr-un soi de hale, angajati care se calca pe picioare lucrand cate doi-trei la un calculator, vrafuri de dosare tinute pana si pe jos, din cauza lipsei de spatiu, dulapuri ticsite cu documente “plasate” pe holuri, arhiva amenajata intr-un garaj prin peretii caruia se infiltreaza apa, inexistenta unei sali de lectura unde sa poti studia in liniste propriul dosar si, nu in ultimul rand, functionari nemultumuiti de conditiile in care sunt obligati sa lucreze. Cam acestea sunt conditiile in care se lucreaza la CNSAS, o institutie de la care se asteapta cu sufletul la gura intarziata reforma morala a societatii romanesti.
Trei pe un calculator
Prima oprire: Directia de Comunicare. Aici se intocmeste toata documentatia legata de cererile de acces la propriul dosar, verificarile la cerere, verificarile din oficiu, solicitarile catre detinatorii de arhive etc. Functionarii stau claie peste gramada. Peste tot vrafuri de dosare, chiar si pe jos. Dulapurile sunt deja arhipline. “Spatiul este foarte mic si nu mai avem unde sa le tinem. Acum le depozitam si pe dulapuri”, ne spune, revoltata, una dintre angajate. In incapere ai sentimentul ca te sufoci. Birourile sunt inghesuite unele in altele. Pe culoarul dintre acestea abia se pot strecura doi oameni unul pe langa celalalt. “Vedeti ce inghesuiala este, probabil ca o sa montam calculatoare si pe hol, ca alta solutie nu vad. Deja am scos dulapurile pe hol…”, spune Carmen Biber, sefa Directiei. Holul este sufocat de dulapuri pline-ochi cu dosare. “Nu este normal sa tinem dosarele aici, dar nu avem ce face. Nu mai este pic de spatiu”, continua Biber. Desi in cartea sa de munca sta scris, pompos, “director”, aceasta isi imparte biroul cu alti trei colegi. Abia poti sa te misti in camaruta de 5/5 metri si cu greu scapi fara sa te lovesti de coltul vreunui birou sau de vreun scaun. Fereastra nu se poate deschide, fiind blocata de un calculator inghesuit pe un colt de birou. “Si acum pare mai aerisit, pentru ca multi sunt in concediu. Cand se vor intoarce, vom sta unul in sufletul celuilalt.” De fapt, aceasta este principala nemultumire a angajatilor CNSAS: spatiul mult prea mic, care ii obliga sa lucreze inghesuiti ca sardelele. Pe de alta parte, volumul mare de munca ii depaseste cu mult pe cei 16 functionari ai Directiei. Zilnic se primesc aproximativ 20 de cereri pentru accesul la propriul dosar. Din cauza numarului mic al angajatilor, acestea asteapta cu saptamanile, si chiar cu lunile, sa fie solutionate. “Sunt oameni putini, in comparatie cu numarul imens al cererilor. In mod normal, fiecare angajat ar trebui sa raspunda de o singura lucrare. Ei se ocupa de doua-trei in paralel.” Si, dupa ce ca sunt putini, mai trebuie sa se si “bata” pe un calculator. “Unii dintre colegi impart acelasi calculator, chiar daca fiecare lucreaza altceva. La Registratura, de exemplu, sunt trei pe un calculator.” In plus, aparatele sunt depasite si functioneaza doar cand vor ele. “Nu demult, un coleg introducea niste date intr-un tabel. Dupa cateva ore de munca, calculatorul a picat dintr-o data si a pierdut tot ce facuse pana atunci.”
Suplimentare cu 96 de posturi, loc pe… acoperis
La Directia Investigatii, lucrurile stau cam la fel. Intreaga directie este inghesuita intr-un fel de hala. 48 de functionari lucreaza pe 39 de calculatoare. Si aici aceeasi problema: oameni putini in raport cu volumul de munca. “In acest moment, 15.000 de oameni asteapta sa-si vada dosarul. Ca sa va faceti o idee, noi nu reusim sa lucram decat 10 astfel de dosare pe zi, pentru ca nu avem oameni suficienti. Institutia este ridicol de mica pentru sarcinile sale”, ne spune Germina Nagat, seful Directiei. Elocvent in aceasta privinta este exemplul revolutionarilor. Din cele 25.000 de persoane care trebuie verificate, nu au fost solutionate decat cateva sute de dosare. Ce se va intampla insa de-acum incolo, cand Consiliul este asaltat de… liste? Nimeni nu stie. Cu atat mai mult angajatii CNSAS se feresc sa dea termene, sa spuna pana cand acestea vor putea fi solutionate. Probabil, va dura ani, daca nu le va fi dat un sediu mai incapator si nu se vor face noi angajari… Lista posturilor a fost suplimentata cu 96, dar angajari nu se pot face din cauza ca nu exista spatiu fizic pentru alte 100 de persoane. “Unde sa-i mai bagam?!… Poate pe acoperis”, spune Cazimir Ionescu.
Dosarele, protejate cu folii de nailon
Arhiva de la sediul CNSAS a fost amenajata undeva la subsol, intr-un fost garaj. Evident ca nu sunt intrunite nici pe departe conditiile in care trebuie pastrate dosarele. “Nu mai spun ca documentele trebuie depozitate in anumite conditii de umiditate. Dar, uitati, o buna parte din ele nu le tinem nici macar in cutii pentru ca acestea ar ocupa mai mult spatiu. Si le-am asezat direct pe rafturi!”, ne spune Laura Stancu, coordonatorul Compartimentului Arhiva Curenta. Mai mult, intr-una dintre incaperi se infiltreaza apa, dosarele fiind acoperite cu un… nailon: “Problema este de la un aparat de aer conditionat. Tot picurand, apa s-a infiltrat in perete, umezind dosarele”. Garajul este arhiplin, in el fiind indesati 1.000 metri liniari de dosare. Nemaiincapand nici aici, unele au fost depozitate pe hol, in dulapuri. Potrivit Laurei Stancu, in scurt timp CNSAS realmente nu va mai avea unde sa depoziteze dosarele primite de la detinatorii de arhive: “Si aici, si la Popesti-Leordeni este plin in proportie de 99,9%. In maximum o luna de zile ne blocam. Nu vom mai avea unde sa tinem dosarele primite”.
Datele de identificare, cautate pe net
Desi listele cu solicitari sosesc in valuri, la CNSAS nimeni nu poate da nici macar o data aproximativa pana la care se va incheia verificarea tuturor persoanelor. Lucrul este ingreunat si de faptul ca numele de pe lista nu contin date de identificare. Asa ca, in loc sa-si vada de treburile pentru care sunt platiti, functionarii CNSAS trebuie mai intai sa stabileasca identitatea persoanelor pe care urmeaza sa le verifice. Dupa cate se pare, aceasta activitate este extrem de anevoiasa. “Vin toti si ne pun listele in brate, iar noi mai intai trebuie sa identificam respectivele persoane. Si nu este deloc usor. Colaboram foarte bine cu Directia de Evidenta Informatizata a Persoanei si le cerem lor datele de identificare. Dar de cele mai multe ori primim patru, cinci, sase persoane cu acelasi nume. Ce faci? Alegi la intamplare?! Alteori cautam datele de identificare pe internet. Daca avem noroc, gasim un CV al persoanei in cauza. Dar asta numai in cazul celor cu o anumita notorietate. Pentru restul… De exemplu, solicitarea Civic Media privind verificarea ziaristilor este o simpla lista cu nume, fara nici o data de identificare. Pai o sa ne ia cateva saptamani, daca nu si mai mult, numai sa-i identificam. Munca asta nu ar trebui sa o facem noi, ci cei care vin cu solicitarea”, ne-a spus Carmen Biber.
Solutia: un sediu mai incapator
Solutia rezolvarii problemelor de la CNSAS ar consta in atribuirea unui nou sediu mult mai incapator decat actualul. “Noi platim anual o chirie de 360 mii de euro pentru actuala locatie. Daca ni s-ar da un sediu de la stat, am putea sa folosim banii astia in alte scopuri. De pilda, sa mai angajam personalul de care avem atata nevoie. Ni s-a tot promis un sediu de catre Guvern, dar vad ca lucrurile se misca foarte greu”, ne-a declarat Cazimir Ionescu.
Potrivit acestuia, o metoda de a simplifica procedurile ar fi trecerea dosarelor in format electronic si punerea lor pe site. S-ar usura astfel cu mult munca angajatilor.
Demersuri peste demersuri pentru un sediu nou
CNSAS se milogeste de ani intregi pe la toate autoritatile competente sa i se dea un nou sediu in care institutia sa devina cu adevarat functionala, dar nu primeste decat promisiuni si amanari. “Nici nu mai stiu cate demersuri am facut si catre Guvern, si catre Primarie pentru un sediu adecvat, dar de fiecare data ni se raspunde ca se va cauta, si asa ramane. Din cate stiu, acum ne aflam in tratative cu Guvernul pentru un sediu si sper ca pana la urma sa se rezolve. Si nu numai sediul este o problema. In fiecare an cerem bani mai multi pentru dotari fara de care nu ne putem desfasura activitatea”, ne-a declarat Cazimir Ionescu. Potrivit legii, institutia care ar trebui sa puna un sediu la dispozitia CNSAS este Primaria Capitalei. Numai ca din 1999 pana in prezent edilii se fac ca nu inteleg, nu pricep… desi legea ii obliga.
