Într-o zi călduroasă de vară din iulie 2019, sute de persoane s-au adunat să asculte discursul prim-ministrului Ungariei, Viktor Orbán, în Transilvania, o regiune a României populată de maghiari. „Noi suntem creștin-democrați”, a spus el mulțimii, într-un discurs care menționa cuvântul „creștin” de 31 de ori. Astăzi, Orbán consideră că el și partidul său Fidesz reprezintă vehiculul unei „noi creștin-democrații europene”. Această viziune este atât de populară acasă și în străinătate, încât merită să analizăm la ce se referă aceasta și cum creștin-democrații Europei de Vest o pot combate.
Orbán a făcut o călătorie lungă de la tânărul politician liberal la liderul despre care Curtea Europeană de Justiție a hotărât că a pus în pericol libertatea academică din Ungaria, prin forțarea închiderii unei universități libere. El s-a întors spre dreapta, după ce József Antall, întâiul prim-ministru liber ales al Ungariei și un conservator, a murit în 1993. Orbán a preluat rapid profilul conservator al lui Antall, atrăgându-i pe susținătorii săi și, devenind până în 1998, cel mai important lider de partid centru-dreapta din Ungaria. La început, Orbán părea să urmeze moștenirea creștin-democrată al lui Antall, extinzându-și baza de alegători. Însă, în urma devastatoarei crize economice, acesta a câștigat supermajoritatea constituțională în Parlament, ceea ce i-a permis să transforme Ungaria într-un regim autoritar al secolului 21.
În zece ani, el și-a consolidat puterea prin centralizarea statului, slăbind sistemele de echilibru instituțional și statul de drept și paralizând opoziția politică. Constituția și legile care guvernau presa și alegerile au fost rescrise. Funcțiile de conducere ale statului au fost ocupate de prietenii prim-ministrului; sistemul judiciar independent și separația statului de biserică au fost puse sub semnul întrebării. Împingându-i pe proprietarii mass-mediei străine afară din Ungaria, adepții lui Orbán au acumulat sute de societăți de presă și le-au transformat în mașini de propagandă ale partidului. Conservatorismul fiscal al partidului Fidesz a fost eclipsat de corupția necontrolată și de politicile economice protecționiste.
Orbán promite că îi va face pe maghiari „învingătorii istoriei”, amintind de momentele de grandoare națională care s-au pierdut după Primul Război Mondial. Există un complot împotriva națiunii, susține acesta, orchestrat de liberalii de stânga europeni, cosmopoliți și finanțați de SUA, care organizează invadarea Europei de către mase de migranți musulmani și distrugerea identității sale creștine. Orbán susține că creștinismul, în stilul Fidesz, este singura forță care poate lupta împotriva dominației liberale și poate „salva Europa”. Acesta subliniază că conservatorii europeni au trădat valorile tradiționale și au acceptat cosmopolitismul de stânga și cere instituirea unei noi mișcări a creștin-democraților neliberali.
Modul în care Orbán definește creștin-democrația contrazice tradiția sa europeană tradițională și decentă. „Identitatea lui creștină” este un crez negativ care separă „oamenii buni” de „oamenii răi”. ,,Acest lucru legitimează discriminarea împotriva evreilor, musulmanilor, socialiștilor și liberalilor. În numele creștinismului, el justifică atacarea criticilor și rivalilor săi politici, în cele din urmă subminând instituțiile democratice. Acest „creștinism”, un termen utilizat pentru prima oară de bloggerul american Andrew Sullivan, se referă la creștinism ca identitate politică golită de conținut etic.”
De la preluarea puterii de către Orbán în 2010, influența sa politică s-a răspândit în Europa, atât în cadrul extremei drepte, cât și în cercurile politice conservatoare. Combinația otrăvitoare de etno-naționalism și excluziune în numele creștin-democrației a dus la un război cultural populist de extremă dreaptă, care se desfășoară pe tot cuprinsul Europei. Într-un articol de luna trecută, Orbán era optimist că poate transforma politica europeană într-o rebeliune „împotriva corectitudinii politice” și „dictatelor unei idei liberale ridicole” („liberniak”). Însă războiul său cultural este doar o poveste menită să ascundă autocrația.
Coronavirusul a amplificat anxietatea socială deja generată de globalizare, revoluție tehnologică și schimbări climatice. Orbán, care a vorbit despre amenințări existențiale de ani de zile, poate în sfârșit să spună că s-a dovedit că a avut „dreptate”.
Atunci când criza a lovit Ungaria, Orbán și-a consolidat și mai mult puterea. Treisprezece șefi de partid din propria familie partinică a lui Fidesz, Partidul Popular European (PPE), și-au exprimat profunda îngrijorare față de statul de drept și drepturile omului în Ungaria. În luna aprilie, Donald Tusk, liderul acestei grupări politice a declarat că utilizarea crizei coronavirusului pentru a înscena o preluare de putere executivă ar fi „periculoasă din punct de vedere politic și inacceptabilă din punct de vedere moral”.
„Cu tot respectul, nu am timp pentru asta!” i-a răspuns Orbán secretarului general al PPE. În același timp, acesta i-a scris Președintelui CDU, Annegret Kramp-Karrenbauer, acuzându-l pe Donald Tusk de crearea de diviziuni în familia Partidului Popular European.
Creștin-democrații germani nu au știut cum să răspundă la politicile problematice ale lui Orbán. Tradiția germană de dialog atât cu partenerii, cât și cu adversarii și prioritizarea ușurinței relațiilor economice i-au împiedicat să pună sub semnul întrebării acest „membru provocator al familiei”. Cu doar câteva zile în urmă, Comisia Europeană a publicat primul său raport cu privire la statul de drept, condamnând politicile autoritare și corupția predominantă din Ungaria. Nu este clar dacă, în cazul în care situația nu se îmbunătățește, UE va fi pregătită să împiedice viitoarele transferuri fiscale europene, atât de importante pentru menținerea puterii lui Orbán.
Decizia asupra apartenenței lui Fidesz la Partidul Popular European (PPE) a fost amânată pentru încă un an, încurajând partidul să continue cu războiul său cultural. Însă există o șansă de a repara democrația deteriorată a Europei. Datorită pandemiei, care ne oferă o nouă apreciere pentru politica pragmatică, orientată spre acțiune, acesta este momentul perfect în care să demonstrăm cum dorim să trăim împreună în viitor, într-o societate pluralistă. Creștin-democrații sunt contestați în mod evident de mișcarea anti-liberală a „creștinismului” și nu pot să evite alegerea valorilor în care cred. În cazul în care Partidul Popular European va rata momentul, autocrația va continua sub numele creștin-democraților.
SFÂRȘIT.
Zsuzsanna Szelényi este politician maghiar și expert în politică externă, cu o carieră începută în Fidesz, partid pe care l-a reprezentat în Parlament din 1990 în 1994.
