Este adevărat că avem multe cazuri de infectare cu noul coronavirus, dar nu poți închide toate școlile din țară o perioadă atât de lungă, doar ca să nu se complice prea tare autoritățile centrale.
Temerea, nepăsarea și mediocritatea sunt termenii care descriu cel mai bine modul în care a fost gestionat sistemul de învățământ din țara noastră, de luni bune.
Avem un nou Parlament, ca la fiecare patru ani, avem speranțe, – cei dintre noi care încă mai au – dar, din nou, rămâne de văzut dacă vom avea și un minim progres pentru Educația din România.
Evident, ca de multe ori, în decursul ultimilor 30 de nai, în campania electorală, politicienii de pe Dâmbovița, vechi și noi, și-au amintit de Educație.
Indiferent de partidele care au format majoritatea în Legislativ și de cele care au dat Executivul, de mai bine de trei decenii principalele probleme ale învățământului românesc au rămas constante: subfinanțarea, infrastructura deficitară, cadrele didactice prost plătite, o continuă degradare a imaginii dascălului, pregătire precară a tinerilor profesori, lipsa manualelor și a materialelor didactice.
Speranțele că noul Legislativ va realiza ceva bun pentru soarta învățământului românesc tind către zero și consider că acest lucru reiese și din prezența extrem de scăzută a cetățenilor la alegerile parlamentare.
Am discutat cu mulți părinți de elevi și cu multe cadre didactice, care au ales să nu meargă la vot, tocmai pentru că au fost profund dezamăgiți de guvernările PSD și PNL și pentru că au fost literalmente “șocați” de propunerile aberante ale USR pentru reformarea acestui sistem vitregit.
Doar analizând promisiunile unor candidați care au șanse reale să pătrundă în Parlament, vom realiza că avem parte de indivizi care nu prea au trecut pe la școală.
Promisiuni electoarale de la habarniști, pentru oameni disperați
Una dintre promisiunile, pe de o parte populiste, dar, în mod cert aberante, este cea a eliminării așa numitului “fond al clasei”.
Am mai spus acest lucru și sunt nevoit să o repet: legal, nu există un fond al clasei.
Această sintagmă ar fi trebuit să dispară din spațiul școlar românesc odată cu ultimul regim dictatorial.
Din nefericire, reminiscențele comunismului sunt prezente în sistemul educațional românesc actual și în cel viitor, deoarece, asemeni Parlamentului, școala este o reflexie a societății, în ansamblu.
Direcțiuni ale școlilor și diverse cadre didactice, care nu sunt făcute pentru această vocație, folosesc unele aspecte din legislație, pentru a păcăli părinții și pentru a-și însuși diverse bunuri materiale.
Dar, din nou, fondul clasei nu exista, iar promisiunea noilor aleși, că vor elimina această “taxă”, este una demagogică.
Nu poți elimina ceva ce nu există.
Iată ce prevede Regulamentul de Organizare și Funcționare a Învățământului Preuniversitar (regulament necunoscut multor aleși care au făcut, fac și vor face, cel mai probabil, parte din comisiile de învățământ din Parlament):
“Capitolul V
Consiliul reprezentativ al părinţilor/Asociația de părinți
Art. 174
(1) Consiliul reprezentativ al părinţilor din unitatea de învăţământ poate face demersuri privind atragerea de resurse financiare, care vor fi gestionate de către şcoală
constând în contribuţii, donaţii, sponsorizări etc., din partea unor persoane fizice sau juridice din ţară şi din străinătate, care vor fi utilizate pentru:
a) modernizarea şi întreţinerea patrimoniului unităţii de învăţământ, a bazei materiale şi sportive;
b) acordarea de premii şi de burse elevilor;
c) sprijinirea financiară a unor activităţi extraşcolare;
d) acordarea de sprijin financiar sau material copiilor care provin din familii cu situaţie materială precară;
e) alte activităţi care privesc bunul mers al unităţii de învăţământ sau care sunt aprobate prin hotărâre de către adunarea generală a părinţilor pe care îi reprezintă.
(2) Organizaţia de părinţi colaborează cu structurile asociative ale părinţilor la nivel local, judeţean, regional şi naţional”.
Concluzie: cadrul didactic și membrii consiliilor de părinți nu pot lua bani de la părinții elevilor și nu îi pot obliga să ofere suport financiar unității de învățământ.
O demonstrație de proiecte amețite liberale și nu numai
Am discutat deja de viitor, dar pentru a privi spre ceea ce urmează, nu trebuie să uităm trecutul.
Să dăm un recent exemplu de parlamentari care demagogic susțin că au realizat ceva pentru elevi, aleși chiar din Legislativul care încă nu și-a încheiat mandatul.
Deputații PNL au înaintat și promovat un proiect legislativ ce prevede acordarea de vouchere părinților elevilor, pentru plata programului “Școală după școală”.
Ceea ce s-a dorit a fi o “pomană electorală” se transformă într-un proiect aproape imposibil de aplicat, tocmai pentru că parlamentarii liberali și cei de la alte formațiuni politice, care le-au susținut inițiativa, au demosntrat că nu cunosc modul în care este organizat învățământul preuniversitar.
Parlamentarii confundă programul “Școală după școală”, pervăzut în Legea Educației Naționale 1/2011, cu after school.
Programul “Școală după școală” trebuie să fie gratuit.
Direcțiunile unităților de învățământ și cadrele didactice care pretind bani de la părinți pentru acest program comit o infracțiune și ar trebui chiar să facă obiectul organelor de anchetă penală.
Unitățile de învățământ primesc deja bani pentru “Școală după școală”.
Ascunderea acestui program sub perdeaua unui after school, ce este un program ce poate fi realizat din fonduri private și sponsorizări, reprezintă o infracțiune.
Un after school privat nu trebuie amestecat cu un serviciu public garantat de stat.
Parlamentarii care au născocit aceste vouchere devin complici la astfel de infracțiuni.
Poate au fost bine intenționați, nu conduși neapărat de interese financiare, dar, în mod cert, nu au cunoscut legislația.
Ne rămâne doar să sperăm că parlamentarii din viitorul legislativ vor avea măcar bunul simț de a nu mai veni cu proiecte legislative, în domenii pe care nu le stăpânesc.
Implicarea habarniștilor este și mai periculoasă decât implicarea celor mânați de ineterese.
Din nefericire, la o primă vedere, se conturează un Legislativ mai plin de habarniști periculoși ca oricând.
