Senatul, în calitate de for decizional, a respins recent propunerea legislativă de modificare a Legii 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, prin care s-ar fi instituit pentru magistraţi obligaţia de a nu colabora cu serviciile de informaţii, pe baza unor documente secrete.
Analizând decizia în oglindă, poți deduce că judecătorii și procurorii pot face neîngrădit parte dintr-un serviciu secret.
Dar cum recunoști un magistrat acoperit?
Dar până atunci, să ne amintim de autorii legii Liviu Pleșoianu și Cătălin Rădulescu. Ei nu mai sunt parlamentari. Nu și-au mai putut exprima punctele de vedere și explica forului legislativ câte abuzuri au săvârșit magistrații cu trese.
S-au înregistrat 72 voturi „pentru” şi 61 „împotrivă” în favoarea raportului de respingere.
Propunerea legislativă a fost adoptată tacit de Camera Deputaţilor. Poate și din acest motiv, cei doi au devenit indezirabili în PSD, conducerea partidului nedistribuindu-i pe listele electorale, la alegerile din 6 decembrie 2020, Marcel Ciolacu fiind un lider plăcut sistemului, pe care l-a servit.
Acum când nici ghioceii nu mai sunt acoperiți (cu referire la o celebră felicitare de 8 martie a SRI n.a.), magistrații români rămân deci la cheremul serviciilor secrete. Binomul e liber să se întoarcă.
În perioada mandatului Laurei Codruța Kovesi, Florin Coldea și reprezentantul FBI aveau birouri în clădirea DNA, de unde dirijau pe cine să aresteze.
Prin ministrul USR-PLUS al justiției, Stelian Ion, căile revenirii controlului SRI sunt deschise.
Printr-un proiectul de lege promovat anul trecut de ministrul justiției Cătălin Predoiu, de Cristina Trăilă și de Gabriel Andronache, toți liberali întinși la poalele sistemului ca margarina pe felia de pâine, SRI primește din nou atribuții în domeniul cercetărilor penale.
Proiectul a trecut tacit de Camera Deputaților și așteaptă un vot pe furiș în Senat, astfel ca Binomul să se reîntoarcă plenar. Și așa Florian Coldea și George Maior șomează.
Se știe din perioada inchiziției, călăul se întoarce mereu la locul faptei și arde de nerăbdare să mai zdrobească o țeastă.
„Securiștii dănțuiesc veseli pe ruinele unei istorii”
“După ce în 1989, o gașcă de copii nebuni a spălat cu sânge Piața Victoriei din Timișoara, lăsându-se călcați de tancuri, în numele unei libertăți prea mult visate, azi, urmașii securiștilor care băteau în lung și în lat Timișoara, cu arma la vedere, dănțuiesc veseli pe ruinele unei istorii,” scria recent Adriana Stoicescu, președintele Tribunalului din orașul martir, pe pagina sa de socializare.
Dar pe fiecare român, mai ales cel din administrație, îl interesează cum să recunoască trimisul cooperativei “Ochiul și timpanul.”
Românii primesc astfel ce au votat. Scoși în stradă la proteste, însămânțați cu ură față de tot ce nu se închină la drapelul unității, nu-și dau seama nici azi al cui joc au făcut, atunci când au protestat la propunerea primului ministru de numire a Danei Gârbovan pe postul de ministru al justiției.
Dacă și cu parcă se plimbau pe-o barcă
Liviu Dragnea nu a reușit să taie capetele hidrei, pentru că a făcut greșeala fundamentală de a negocia cu sistemul. Iată acum, Klaus Iohannis stă cuminte în fotoliul prezidențial și se face că nu vede cum trece lebăda neagră.
Votul dat de români la prezidențiale și la parlamentare a fost un vot dat securicilor (urmașii securiștilor n.a.). Presa e inundată de subiecte legate de ascensiunile fulminante ale unor tiriplici.
Securicii, cum v-am mai preavizat, sunt cadrele ascunse de prin politică, societate civilă și administrație. Ei nu poartă fireturi și chipie, așa cum ar fi firesc. Nu scot legitimațiile la vedere. Sunt acoperiți, nu ca ghioceii. Pe ei îi știi, doar dacă ai ochiul format.
Cum depistezi o astfel de năpârcă?
În 30 de ani de media și de administrație, am putut constata ascensiunea fulminantă a unora cu “goluri în CV-uri.”
Dacă înainte, în comunism, un acoperit al serviciilor era recunoscut după dunga de la chipiu și părul tuns pierdut în spate, iar o acoperită, după parfumurile de firmă și cocurile de tip sarmale, astăzi situația e puțin mai complicată,
Cum să depistăm misterul? Câți acoperiți lucrează în administrație? E greu de aflat. La fel ca misterul istoric: acoperea noaptea barba lui Nicolae Iorga plapuma?
desen realizat de Ștefan Popa Popa’S
Vocile lumii:
Steinhard: Merită scuipați
“Cea mai sinistră categorie de oameni, adevărați denaturați, monștri, este aceea a turnătorilor de profesie, ciripitorii, informatorii, care nu merită decât dispreț, desconsiderare, scuipați,” e o apreciere a lui Nicolae Steinhard, apărută în volumul CNSAS: Nicu Steinhardt în dosarele Securității (1959-1989).
Cretinismul apare ca o constantă
Securicii îi recomandă postura, mai puțin ținuta. Au ceva însă în comun: cretinismul.
Sunt funcționarii care de dimineață încep rondul prin departamente. Se dau drăguți cu fetele, schimbă câte o vorbă cu băieții. O constantă comportamentală au, însă, belfegorii: bârfesc ziua-ntreagă și nu lucră nimic.
A doua recunoaștere e după status. Își permit călătorii scumpe, haine de firmă, limuzine de lux, toate peste capacitățile bugetare ale altui coleg.
Un securici cheltuie mai mult decât câștigă. Veniturile lui din solde nu apar în declarațiile de avere. Pentru că, nu-i așa, ei nu sunt ghiocei. Sunt acoperiți.
Prin media bântuie ca strigoii. Fără a fi cunoscuți de Revisal (sistemul centralizat al tuturor cărților de muncă), îi vezi arțăgoși, plini de sine, mereu cu predicatul livrat de Unitate pe whatsapp și gata să-ți mai spună ultima bârfă, de fapt o nouă dezinformare.
Iorga acoperea barba cu plapuma?
Și în societatea civilă colcăie acoperiții. Îi recunoști după temele pe care le lansează și angajamentele ferme de rețea. Aceștia sunt acoperiții internaționaliști, adică cei care cântă la altă masa.
Acoperiții au o singură misiune: să controleze tot și să facă rapoarte superiorilor. Ei sar etape. Azi sunt nimeni, mâine-i descoperi miniștri. Ca o altă constantă au aceleași universități la CV și ceva inedit: ani lipsă de activitate. Nu pot recunoaște unde și când s-au instruit.
Dacă ai fi consilier al vreunui prim ministru, a-i putea consta câtă goliciune conțin documentele de informare cu statusul: “strict secret.”
Vom afla lista acoperiților din preajmă doar după ce deslușim misterul: Nicolae Iorga acoperea noaptea cu barba plapuma sau o ținea dedesubt?
