Pe bună dreptate, realizările elevilor la olimpiadele internaționale trebuie lăudate, deoarece este firesc pentru munca depusă de acești tineri, care merită să fie dați ca exemple de urmat.
Nu trebuie trasă însă concluzia că învățământul preuniversitar din România este extrem de performant.
O astfel de concluzie ar fi extrem de eronată, dar este speculată mai ales de politicienii demagogi.
Adevărul este că școala românească are mari lacune și se află, în mod clar, într-un trend descendent.
Acest lucru persistă de mai bine de treizeci de ani, iar, pe măsură ce profesori cu vechime se pensionează, speranțele că din urmă vin dascăli bine pregătiți și dedicați sunt tot mai mici.
Câteva excepții, elevii care realizează performanță, nu reprezintă marea masă a copiilor educați în țara noastră.
Un exemplu elocvent este dat de studiile internaționale.
Unul recent, realizat în colaborare cu specialiștii Universității din București, relevă că elevii români de clasa a VIII-a, cei pe care îi așteaptă un examen important înainte de trecerea la învățământul liceal, au performanțe sub media europeană la matematică și științe.
Acestea sunt chiar domenii la care olimpicii noștri adună multe medalii.
Încă o dovadă că olimpicii nu indică nivelul marii mase a elevilor români.
Chiar dacă mulți nu vor să accepte acest lucru, este evident că, în mod deosebit la matematică, metodele de predare utilizate de foarte multe cadre didactice sunt învechite.
Aceasta, deoarece nu sunt învățați să aplice metode noi, adaptate realităților cotidiene de astăzi, în principal, pentru că în multe dintre facultățile ce pregătesc viitorii dascăli, predau profesori vârstnici, ce stăpânesc această materie, dar, care nu vor să se abată de la metodele vechi de predare.
Cât timp cei care ies de pe băncile școlii vor înțelege că matematica reprezintă doar niște ecuații, niște numere, ceva paralel cu realitatea de zi cu zi, le va fi foarte greu să performeze.
