Trecerea de la 4,91, la 4,92, paritatea Leu-Euro, e pentru analiștii financiari de la noi “sfârșitul lumii.”
Înseamnă că n-au jucat niciodată flipping pe burse. Într-o zi de iunie 2016, am pariat pe deprecierea lirei sterline care a pierdut zece procente. Și m-am oprit la 4. Nu s-a coclit coroana Reginei, nici atunci, nici după lovitura lui George Soros. Eu am scos profit.
Creșterea de zilele trecute, neconsemnată de presa internațională de specialitate, e în parametrii pieței.
Doar cei care n-au urmărit prăbușirile din decembrie ale zlotului și ale forintului, cu 0,3 procente într-o singură zi, în timp ce leul era înțepenit la 4,87 față de Euro, pot fi considerați de rea credință.
Piața valutară din Europa de Est este în general stabilă, acum. Micile turbulențe nu dau în clocot.
Cartoful și inflația
Anunțul făcut de BNR despre perspectiva creșterii inflației spre 3,4%, până la finalul anului, nu e o situație îngrijorătoare.
Mărirea prețurilor la energie și la gazele naturale, cu aproape zece procente în luna ianuarie, datorită liberalizării piețelor, au dus la aceste predicții, dar ultimele date statistice sunt mai liniștitoare: românii au cheltuit mai puțin în luna februarie 2021.
desen realizat de Ștefan Popa Popa’S
Nu trebuie uitat că anul 2020 a fost nu numai un an al pandemiei, ci și al poziționării României în topul european al inflației de 2%, care conform specialiștilor, e ideală pentru creșterea economică a statelor.
Timp de doi ani, între 2017-2019, rata inflației s-a menținut în jurul acestei cotații de invidiat pentru alte țări din jur, chiar în condițiile în care cartofii, mâncarea de bază a românilor, s-au scumpit de la 0,70 de lei, la 2 lei, iar morcovii au ajuns la 4 lei, aici fiind vorba de primăvara trecută.
Moneda noastră națională nu e ca leul, împărat în junglă. Aprecierea sau deprecierea ei depinde de factorii economici, de schimburile comerciale și nu, în ultimul rând, de întâmplările de pe piețele occidentale.
După ani de deflație (nu voi explica aici termenul, alți specialiști de marcă au făcut-o înaintea mea n.a.), SUA și statele europene tind spre nivelul optim de 2 % al inflației. Suntem încă în zona gri, este părerea finanțiștilor români, cu țiglele pe casă, care nu se alarmează de turbulența apei din pahar.
Rata inflației în luna februarie a fost, conform datelor oficiale, de 3,16%, deloc un capăt de pod, poate doar un scurt fior, așa de dinaintea inoculării vaccinului cu fondurile europene.
Ce poate face Banca Națională a României?
Cu ce instrumente de luptă să vină în fața noilor provocări? Să iasă cu plin? Să aștepte! Și să stea cu radarul pornit. Nimic mai mult.
Deși mulți îl cred pe Mugur Isărescu, gen, finanțistul cu puteri magice, atribuțiile Băncii Naționale sunt limitate.
Arma BNR este dobânda de politică monetară, care a coborât de la 2,50, la 1,25, nu ca în anii trecuți: 4,3.
Dar care ar fi interesul să lovească în prognozata creștere economică? Niciunul.
De ce se învolburează mințile celor pricepuți în analize economico-financiare? Simplu. Reprezintă poli de putere, fie românești, fie străini, altfel nu se explică abordarea. Ce om sănătos la cap vede apocalipsa la 1 ban creștere a leului, față de Euro?
Până una alta, inflația – sperietoarea celor deghizați în analiști – scrie cartea, exprimă sănătatea unei economii.
Nimic despre euroizare
Despre euroizarea economiei naționale, nimeni din presa de specialitate nu suflă o vorbă. Exportatorii suferă la un leu tare. Dar cine să explice când toți sunt profeți ai apocalipsei?
Noi, nici tablă nu mai producem în România. Exportăm autoturisme Dacia de 32 de miliarde de euro și importăm componente de 31,5 miliarde.
Deficitul balanței comerciale nu poate fi ținut ca zmeul pe cer, fără vânt. Ţinta de deficit bugetar de 7,1%, pare una bună, atât timp cât ajustarea nu este așa de abruptă, ca să ameninţe creşterea economică.
Vremea monetarismului a trecut încă de pe vremea lui Margaret Thatcher.
Inflația de 3,4-3,5 % poate fi diminuată în cazul în care ministrul fondurilor europene și cel al agriculturii măresc subvențiile la agricultură, iar autoritățile de control și de supraveghere a pieței de energie ar urmări cartelurile formate.
Consiliul Concurenței e tot acolo? Nu s-a mai auzit nimic de el. O fi în stand by.
Vocile lumii
Alexandra Smedoiu
