Există un timp al zidirii și un timp al dărâmării. A te împotrivi curentului schimbării e o acțiune fără rost. Tinerii s-au plictisit de prea mult bine. Prin haștagul rezist au dat semnalul că au poftă de revoluție. Și atunci sistemul le-a servit revoluționari pe măsură. Adică pe chipul și asemănarea lor. Pentru a abate atenția de la noua formă de jaf. Bișnițari de concepte, îi zic acestuia “reformă.”
Puțină lume realizează că scandalurile iscate de Clotilde Armand, Vlad Voiculescu, Cătălin Drulă urmăresc întreținerea focului luptei și nu stingerea incendiilor. Revoluția permanentă nu e doar un arhetip. E pentru unele mișcări, chiar un climat.
Criza spitalelor. Gunoiul din sectorul 1. Lipsa de apă caldă de la Radet. Noua ofertă “nerefuzabilă” de agenții paralele din ministerul sănătății. Lăsarea Timișoarei în bezna incertitudinii. Agenda de mediu a primarului Brașovului, în lipsa agendei cetățenești. Lupta globală pentru climă, în dauna luptei pentru prosperitatea de acasă. Umblatul după funcționari cu etilotestul, așa cum se întâmplă pe la Câmpulung-Muscel. Distrugerea adăposturilor pentru câini din Odăile sectorului 1. Reorganizarea polițiilor locale. Cearta permanentă cu reprezentanții partidelor, inclusiv cu cei din PNL, pentru scaune, birouri și alte “esențiale” nimicuri, toate sunt o constantă a reprezentanților USR-PLUS din administrația centrală și cea locală.
“Orice încercare de a stopa Lupta (cu “l” mare”) pentru normalitate este una de anduranță. Și vom lupta. Până la capăt,” e chintesența programului de guvernare useristo-pluserist rostit de Clotilde Armand.
Când creștinii zic “nimic fără Dumnezeu,” nedușii la biserică “nimic fără luptă”
desen realizat de Ștefan Popa Popa’S
Priviți cât de splendidă se întinde acceptarea? Nimeni nu mai protestează. Agenții de stradă nu mai tulbură liniștea guvernării. Influencerii șomează. Activiștii civici nu se mai agită. Mișcarea de salvare a ciulinilor de pe maidane a intrat în depresie. Funky Citizens dorm cu dușmanul în pat. E atâta concordie, încât mi-e teamă să nu devin ridicol cu argumentele mele.
Pe cine mai interesează că cel ce se visează președintele PNL a închis 68 de spitale? Lumea a strigat: “Vrem spitale, nu catedrale,” iar Clotilde Armand, singurul alb, într-o insulă de culoare, a înțeles pe invers, că trebuie să închidă spitalele.
Și tot ce face e pe placul indignaților, acea pătură a corporatiștilor robotizați, frustrați că nu reprezintă nimic în angrenajul marelui devorator de cariere.
E chiciură și cenușă pe casă. Armand stă cu soacra și ticluiește bugete. Un acuzat de omor, îi aduce jeleuri. Să nu-i fie gura amară.
Poporul din București, aprig la mânie, îndestulat de ură, suferă și înghite în sec. Luptă pentru cauză. La fel ca frizerul meu din Domenii. Rezistă la frig, pentru că nu mai vrea “răul cel vechi să se mai întoarcă.”
Cui să mai spui că prin prestanța franțuzoaicei, ajunsă celebră printre studenții francezi, grație profesorului Horea Mihai Bădău, a născut o poftă printre învățăceii din Hexagon de a candida în România, unde foarte ușor ajungi primar și fără CV și fără experiență?
Armand, Voiculescu, Fritz fac ce le cere publicurile. Distrug. Țipă. Rad, tund și frezează demnități.
Dar cu cine luptă? Păi, cum cu cine? Cu propriul viitor
Fiecare generația a avut Revoluția ei. Tatăl meu, pe cea din Octombrie 1956, eu pe cea din decembrie 1989, dar niciunul nu și-a revendicate certificat de revoluționar. Și nici nu și-a făcut din revoluție o profesie.
Unora, văzând întâmplările din Primăria sectorului 1, Andrei Chiliman li se pare monumental. Ar fi o pierdere de timp să explici diferența dintre un boier și un agent cu misiunea schimbării.
Mulți naivi încă mai cred că Vlad Voiculescu vine să facă reforma. Pe când scriam jurnalul de non-combat (pentru că generația noastră nu mai are cu cine lupta n.a.) a sărit zup, ca iepurele, din poemul alcoolicilor al lui Ion Mureșan, de după colt, programul, nu crâșma: “Profesionalizarea serviciilor medicale din România.”
Individul a triplat agențiile pentru a-și aduce cumetrii, soldații de plumb din partid, metresele garnizoanei, toate sculele care-l pot satisface pe Marele și Puternicul Nevăzut de nevoia de biștari.
Mai are rost să iasă Traian Băsescu și să recunoască de ce n-a făcut reforma sanitară, atunci când a avut cel mai liberal proiect? Băieții din sistem nu vor nicio privatizare. Ei vor doar să-și taie partea grea a leului. Iar Vlad Voiculescu nu e decât o șină pe care se vor așeza grelele vagoane ale intereselor securistoide.
Codrin Ștefănescu: Clotilde are susținere, are fani, are spate
Clotilde face exact ceea ce a fost votatā sā facā! Sā inchidā spitale, sā privatizeze primāria, sā arunce gunoiul pe stradā! Sā-și punā consilier condamnat pentru omor, sā cāpușeze toate direcțiile cu reziști securici, sā sfideze toatā omenirea! Are susținere, are fani, are spate! Asta-i tot!
Securicii joacă roluri de consilieri
Pentru a lua fața, securicii se vor îmbrăca în civil și vor juca roluri de consilieri. Și vor umple ministerul de la 18,00, atunci când Vlăduț își începe îndeobște programul zilei.
Unora care nu mai au prejudecăți, le este clar că nu se va face nicio reformă în sănătate, ci se va stinge un foc, pentru a se aprinde altul, astfel încât poporului urlător să nu i se sădească în vintre îndoiala.
Aldous Huxley a premeditat staza colectivă de azi a iubitorilor de revoluții. Într-o conferință ținută prin anii 1960, parcă, spunea auditoriului că “generațiile viitoare vor fi învățate să-și iubească propria servitute, să suporte dictaturi fără să verse lacrimi, să renunțe la libertatea proprie mai degrabă cu plăcere.” Supraviețuim dorinței copiilor noștri de întoarcere la tradiţii intolerant-dogmatice ale lui Leonte Răutu.
Astăzi, se reiau luptele. Ca pe orice front, luptătorii nu iau nimic. Totuși, mă întreb, după derularea imaginilor, cine cu cine se bate? Nu cumva se camuflează astfel viitorul jaf?
Cea mai mare greșeală ar fi scoaterea useriștilor de la guvernare. Ei trebuie să se mistuie la foc încins. Să dea proba non-valorii. Să se lămurească și lumea useristă cine e Danton și cine e Robespierre din tragi-comedia de astăzi.
[…] și: Lăsați revoluția să-și devoreze […]